„The Wall Street Journal”: Europa şi criza post-recesiune

Economia zonei euro a crescut în primul trimestru din 2013 mai ales datorită Franţei şi Germaniei

Evoluţia PIB în cel de-al doilea trimestru scoate zona euro din recesiunea prelungită. Dar datele ascund, de asemenea, problemele care predomină în mare parte din blocul comunitar. Rata şomajului continuă să depăşească recorduri în multe ţări din sud. Guvernele şi gospodăriile de-a lungul Europei încă au povara unor datorii grele, iar firmele mari şi mici nu fac investiţii, potrivit unui editorial al cotidianului „The Wall Street Journal”.

Rareori s-a mai întâmplat ca PIB să pară un indicator atât de incomplet al sănătăţii economice precum este acum. Ah, şi acea recesiune care tocmai s-a încheiat? A durat şase trimestre şi a venit la doar 15 luni după recesiunea declanşată de prăbuşirea din 2008.

Economia zonei euro per ansamblu a crescut cu 0,3% în al doilea trimestru al anului faţă de primele trei luni, condusă de creşterea Germaniei şi Franţei de 0,7%, respectiv 0,5%. Economia Greciei s-a diminuat cu 4,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cea mai lentă contracţie din 2011. PIB-ul Spaniei s-a contractat cu 0,1% pe o bază trimestrială, comparativ cu 0,5% în primul trimestru.

Marea surpriză a fost Portugalia, a cărei creştere de 1,1% în al doilea semestru seamănă cu o eroare norocoasă, impulsionată de un salt al exporturilor de carburanţi. Însă Portugalia încă seamănă cu Grecia – scena politică tensionată, datoria publică mereu în creştere, bănci-zombie –, iar probabilităţile arată că Portugalia, precum Irlanda, vor avea nevoie chiar din 2014 de împrumuturi de urgenţă adiţionale de la UE şi FMI, aşa cum a avut şi Grecia.

Nici economiile europene mari n-arată mai bine. Olanda este blocată în a treia perioadă de recesiune din ultimii trei ani, împovărată de rata ridicată a creditelor ipotecare ale populaţiei. Italia, care a scăpat până acum de creditorii internaţionali, tocmai a bifat cel de-al optulea trimestru consecutiv de scădere economică. Producţia industrială a statului reprezintă azi un sfert din ce era în 2007.

Şi aşa ajungem la Germania şi Franţa. Economia germană încă-şi face treaba, însă evoluţia lentă a Continentului îi afectează exporturile şi duce la scăderea investiţiilor făcute de companii. În ceea ce priveşte Franţa, îşi poate adjudeca şi ea titlul de stat european cu două recesiuni în cinci ani. Creşterea de acum a fost generată de consumul privat şi nu de investiţiile care ar fi determinat un avans durabil. Asta în timp ce producţia industrială a scăzut cu 1,4% în iunie faţă de mai.