Anexele se pot întinde pe oricâte pagini, pentru că recrutorul sau angajatorul care a decis să treacă la analizarea lor e pregătit deja să îşi aloce atâta timp cât este nevoie – de regulă mai mult decât pentru analizarea CV-ului propriu-zis. Am detaliat acest mecanism al trecerii atenţiei de la CV la anexe în articolul despre cele trei citiri succesive ale CV-ului.

Dacă nu ai multe de spus în CV, îţi pui proiectele şi realizările la joburile de care au fost legate, dacă ţii neapărat să le menţionezi, aşa că CV-ul rămâne în formatul său obişnuit, chiar dacă se lungeşte. Însă dacă ai proiecte importante care te avantajează să fie cunoscute, tranzacţii, portofolii, competenţe tehnice şi manageriale, expunere internaţională şi altele asemenea, pe acestea nu le poţi „strecura” printre joburi, pentru că iese un amalgam care pune foarte, dar foarte serios în discuţie capacitatea ta de sinteză şi de prezentare. Acestea se listează separat şi în alt format în ceea ce se poate numi „anexele CV-ului”, chiar dacă este o continuare a acestuia începând de pe paginile doi sau trei şi continuând oricât de mult, până unde este nevoie.

Formatul „project list” este chiar ceea ce numele spune, adică proiectele, tranzacţiile, realizările, competenţele sunt focusul, iar jobul sau joburile în care au fost realizate sunt informaţia subiacentă. Nu poţi amesteca cele două formate, cel de „CV standard” şi cel de „project list”, fiindcă nu poţi focaliza pe două lucruri simultan. Ca să nu mai vorbim şi despre lungimea textului, fiindcă un proiect clar şi precis prezentat (dacă chiar vrei ca cititorul să înţeleagă exact despre ce este vorba!) poate lua şi jumătate de pagină, sau chiar mai mult.

NB: Formatul standard detaliat Managero al CV-ului, precum şi cel de „project list” al anexelor sunt prezentate în detaliu pe site, nu reiau aici.