Am spus întotdeauna, indicatorii macroeconomici se judecă nu după cum au crescut/ scăzut sau la ce nivel au ajuns. Este irelevant. A spune în fiecare zi ca s-a atins maximul sau minimul din nu mai ştiu ce perioadă de referinţă nu reprezintă altceva decât o parte din procesul de cancanizarea analizei macroeconomice. Sustenabilitatea sau nu a evoluţiei indicatorilor macroeconomici se analizează în funcţie de praguri de sustenabilitate /praguri de alertă /praguri de semnal, dincolo de care evoluţiile ar putea crea dezechilibre în economie, fie efect de contagiune fie efect de cauzalitate cumulativă.

Abia acum, la sfârşit de an, putem constata ineficienţa mesajelor de tip "inflaţia va ajunge la 12%", "cursul de schimb al euro va fi la 6 lei", "România va intra în recesiune", "criza loveşte România", "Robor ul va ajunge la 5%", "creşterea economică va ajunge la 0", "ponderea datoriei guvernamentale în PIB va exploda" s.a.m.d. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, singurele efecte certe fiind distrugerea credibilităţii celor care le-au propagat şi creşterea incertitudinii manifestată în creşterea costurilor de finanţare ale statului român. În plus, "Nu mai sunt bani de pensii" sau "Nu mai sunt bani de salarii" nu au reprezentat decât biete declaraţii ce dovedesc incultură politică şi economică crasă. 

Haideţi să analizăm cum am evoluat din punct de vedere macroeconomic în 2018, testând sustenabilitatea principalilor indicatori macroeconomici (cei care ţin în mod direct de acţiunea guvernamentală) în funcţie de pragurile de referinţă, pentru a minimiza opiniile emoţionale privind dezastrul, criza şi apocalipsa în economie.

1. Despre sustenabilitatea creşterii economice. Institutul Naţional de Statistică a confirmat creşterea economică de 4,2% la 9 luni şi cu o probabilitate ridicată rata de creştere a PIB real va fi cuprinsă între 4,2 şi 4,5% pe întregul an, în mod cert peste estimările Comisiei Europene, Fondului Monetar Internaţional şi băncilor comerciale din România, cuprinse între 3 şi 4%. A judeca sustenabilitatea cresterii PIB real înseamnă a ne uita la referinţa privind cresterea estimată a PIB potenţial, a analiza dacă motoarele de creare a valorii adăugate sunt consistente - contribuie industria, serviciile, a vedea dacă în funcţie de metoda cheltuielilor crearea de valoare adăugată merge în consum şi/ sau investiţii, a vedea structura calitativă a factorilor creşterii economice  - bazată pe contributia capitalului K, muncii L si productivitatea totală a factorilor PTF şi, nu în ultimul rând ca importanţă - a analiza dacă creşterea economică este incluzivă – distribuire echitabilă între K şi L.

Creşterea economică de 4,2% la 9 luni dar şi estimarea de 4,5% la sfârşit de an sunt sub/ aproape de nivelul potenţial (cel în care factorii de producţie ar fi folosiţi la o capacitate normală) estimat de Comisia Europeană în ultima prognoză (noiembrie 2018) la 4,6%, ceea ce arată inconsistenţa tezelor privind supraîncălzirea economiei româneşti. Sursa aici.

Creşterea PIB potenţial este un alt argument consistent pentru succesul implementării strategiilor #wageledgrowth şi#newdevelopmentalism în România în perioada 2017-2018 şi gradual în perioada 2019-2020 (când se face transferul către #bigpushinvestiţional).   

Structura creşterii PIB in funcţie de  metoda valorii adăugate brute ne arată sustenabilitatea creşterii economice, dacă această creştere se formează în sectoare cu valoare adăugată medie/ridicată, adică prin contribuţia puternică a industriei şi serviciilor. Datele statistice oficiale arată o contribuţie agregată ridicată a acestor două sectoare, aproape trei sferturi din creşterea PIB real în anul 2018 provenind de aici. Sursa aici

În ceea ce priveşte structura calitativă a creşterii economice din România, aceasta se poate testa prin prisma contribuţiilor factorilor de producţie la creşterea PIB real (L munca, K capitalul şi PTF productivitatea totală a factorilor - include toate elementele calitative dezvoltare instituţională, progres tehnologic, gradul de maturizare al pieţelor financiare, dezvoltarea capitalului uman, cercetare dezvoltare inovare s.a). În condiţiile în care aproape trei sferturi din creşterea PIB potential vine din îmbunătăţirea componentei intensive - PTF - putem afirma că procesul de creştere economică din România vine cu un plus de calitate, contribuie la dezvoltare şi convergenţă reală faţă de media UE. Sursa aici.

Legat de dezbaterile privind structura PIB după metoda cheltuielilor - mai precis împărţirea consum/investiţii, vom constata că în 2018 România se află la nivelul mediei UE28 în ceea ce priveşte ponderea investiţiilor publice în PIB (2,8% din PIB). Mai mult, la investiţiile totale în economie, experţii Comisiei Europene prognozează pentru anul 2018 o pondere de 4,6% din PIB, locul 13 între ţările UE28. Mai mult, execuţia bugetară la 11 luni din anul curent indică o creştere a cheltuielilor de capital cu 62,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

O economie nu poate creşte sustenabil în condiţiile în care se păstrează o asimetrie evidentă între ponderea din PIB atribuită muncii şi aceea care revine capitalului. În ciuda măsurilor implementate, parte a strategiei #wageledgrowth şi angajate în Programul de Guvernare, rămâne problema distribuţiei inechitabile dintre muncă şi capital în ceea ce priveşte fructele creşterii economice.

În România, la un leu produs în economie 37% merge către remunerarea lucrătorilor (faţă de 34% în 2016), 54% către capital şi restul taxe pe producţie şi importuri minus subvenţii. În ţările dezvoltate distribuirea între muncă şi capital este simetrică. De exemplu, datele Eurostat indică o medie a UE28 în 2017 de 47,2% pentru remunerarea muncii.

Beneficiile creşterii economice se văd şi în creşterea bunăstării românilor. Câştigul salarial mediu net a crescut cu 13,1% în primele 10 luni din 2018 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Puterea de cumpărare a câştigului salarial mediu net (deci dând la o parte inflaţia) a crescut cu 7,8% în acelaşi interval de timp. Pensia medie de asigurări sociale de stat a crescut cu 9,6% în octombrie 2018 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar pensia medie de asigurări sociale - agricultori cu 10,1%.

2. Sustenabilitatea deficitului bugetar efectiv şi a deficitului bugetar structural. Sustenabilitatea datoriei publice. Deficitul bugetar efectiv estimat la încheierea anului 2017 este de 2,95% din PIB (metodologie ESA 2010) iar deficitul bugetar structural va ajunge la 3,3% din PIB, conform estimărilor din Programul de Convergenţă 2018-2021 transmis Comisiei Europene.

Estimarea privind deficitul bugetar sustenabil, cel care asigură stabilizarea ponderii datoriei guvernamentale în PIB la 35% în 2018 este de 3,007% din PIB (având în vedere ipotezele privind rata de creştere a PIB real de 4,5%, şi inflaţia medie anuală de 4,7% estimate de Comisia Naţională de Prognoză). Cei care au minime informaţii economice cunosc procedura de calcul a 3% din PIB deficit bugetar în condiţiile în care ipotezele au fost stabilizarea ponderii datoriei publice la 60% din PIB (atât era media UE atunci când s-au calculat criteriile), o creştere a PIB real de 3% şi o rată a inflaţiei medii de 2% cât însemna obiectivul de stabilitate a preţurilor propus de Banca Centrală Europeană.

Asadar, 2,95% din PIB faţă de 3,007% din PIB indică situarea deficitului bugetar ESA la nivelul pragului de sustenabilitate. Dacă gândim că în datoria guvernamentală de 35,0% din PIB intră şi bufferul din Trezorerie care acoperă peste 5 luni din necesarul de finanţare brută al României şi că atât în 2017 cât şi în 2018 România a respectat angajamentul privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare, perspectiva devine mult mai laxă decît ar vrea unii să o vadă. Sigur, rămân probleme structurale recurente de rezolvat - problema colectării veniturilor la bugetul de stat, problema rigidităţii cheltuielilor bugetare în condiţiile în care veniturile nu sunt colectate integral, evaziunea fiscală, indisciplina la nivel microeconomic s.a.m.d

Cât priveşte deficitul bugetar structural, derapajul s-a produs în 2016 când deficitul bugetar structural a crescut de 11 ori, de la 0,2% din PIB la 2,2% din PIB, conform datelor din noiembrie 2018 ale Comisiei Europene, România intrând în procedura de deviere semnificativă.

În 2017 adâncirea deficitului bugetar structural s-a făcut până la nivelul de 3,4% din PIB, conform estimărilor CE iar în 2018 se va înregistra o reducere marginală până la 3,3%. Trebuie să spunem aici că foarte posibil 2019 va fi anul în care sistemul de reguli fiscale europene va fi reformat din temelii, fiind propus unul care să asigure credibilitate şi marjă de dezvoltare. Am scris pe larg într-o altă analiză despre faptul că jumătate dintre ţările UE nu îndeplinesc criteriul datoriei guvernamentale, 17 ţări din UE28 nu îndeplinesc regula fiscală privind deficitul structural în anii 2017 si 2018 cumulativ iar 10 ţări nu îndeplinesc criteriul reducerii datoriei guvernamentale spre ţinta de 60% din PIB. Mai multe argumente nu-şi au rostul aici.

Sănătatea finanţelor publice trebuie analizată şi prin prisma evoluţia datoriei guvernamentale. Ponderea datoriei guvernamentale în PIB a scăzut de la 37,3% în dec 2016 la 35,1% în dec 2017 şi la 35% în sept 2018. România are a patra cea mai mică datorie dintre ţările UE, iar aceasta se află sub pragul de sutenabilitate al datoriei guvernamentale în PIB estimat de BNR la 45% şi sub nivelul stabilit în criteriile de la Maastricht (<60%).

În plus, în ultimii ani graţie strategiei eficiente de administrare a datoriei publice implementată de Direcţia de Trezorerie Publică din Ministerul Finanţelor Publice, structura datoriei este una sustenabilă - s-au extins maturităţile - reducând presiunea datoriei publice pe termen scurt, s-a redus riscul valutar aferent datoriei, s-au diversificat sursele de finanţare s.a.m.d

Portofoliul de deţinători al datoriei este diversificat, presiunea pe termen scurt este redusă (doar 2,9% din datorie este pe termen scurt) iar maturitatea este rezonabilă. Mai mult, în Raportul de Stabilitate Financiară publicat de BNR zilele trecute se arată că "Îndatorarea totală a populaţiei raportată la PIB s-a redus de la 16,5% din PIB în luna iunie 2017 la 16,1% din PIB în luna iunie 2018".

3. Sustenabilitatea poziţiei externe. Conform ultimei prognoze a CNP România a încheiat anul 2017 cu un deficit de cont curent de 3,2% din PIB, sub pragul de sustenabilitate reprezentat de contul curent de echilibru estimat la 3,8% din PIB, sub pragul de sustenabilitate calculat de Comisia Europeană în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic la un deficit de 4% din PIB medie pe 3 ani (detalii aici) şi mai mic decât estimările BNR privind pragurile de alertă şi semnal pentru acest indicator respectiv minus 3% din PIB şi minus 4% din PIB.

Cu toate acestea îngrijorează nivelul deficitului de cont curent la 9 luni 2018 de 4,6% din PIB. Sigur că depăşirea pragului de sustenabilitate de 4% din PIB poate aduce cu sine anumite riscuri însă trebuie să ne uităm la modul în care el se finanţează - sănătos sau nu. Dacă el se finanţează într-o proporţie de cel putin 80% din fluxuri de capital negeneratoare de datorie (investiţii străine directe şi fonduri europene de natura investiţiilor) atunci deficitul de cont curent nu reprezintă o problemă. Datele BNR indică în primele 10 luni ale anului 2018 un deficit de cont curent de 7,99 miliarde euro şi un volum de ISD de 4,56 miliarde euro în timp ce datele MFE arată că fondurile europene de natura investiţiilor depăşesc 2,4 miliarde euro  în aceeasi perioadă. Aceasta înseamnă o finanţare a deficitului de cont curent din surse sănătoase. În mod cert, soluţiile structurale pentru finanţarea cât mai sustenabilă a deficitului de cont curent în următorii ani sunt două - accelerarea absorbţiei de fonduri europene, proces de natură să reducă deficitul extern şi să reducă astfel presiunea pe cursul de schimb precum şi creşterea potenţialului productiv al companiilor autohtone prin #investmentledgrowth din toate sursele de finanţare posibile.

Vis-a-vis de soliditatea poziţiei externe a României, putem observa reducerea necesarului de finanţare în 2018 la 7,6% din PIB, la jumătate faţă de anul 2009 precum şi adecvarea confortabilă a rezervelor valutare, acestea crescând de la 27,3 miliarde euro în octombrie 2008 la 32,5 miliarde euro în noiembrie 2018. Alte argumente legate de poziţia externă sustenabilă a României regăsim în Raportul de Stabilitate Financiară BNR din decembrie 2018 "Dependenţa băncilor din România de finanţarea externă s-a diminuat considerabil (ponderea pasivelor externe în total pasiv s-a redus de la 30,7 la sută în decembrie 2008 la 9,1 la sută în septembrie 2018, ajustarea realizându-se într-o manieră ordonată); Riscul de refinanţare a datoriei publice a scăzut, ponderea datoriei pe termen scurt în total datorie publică guvernamentală reducându-se semnificativ în ultimii 10 ani (de la 18 la sută în 2008 la 2,7 la sută în august 2018); maturitatea medie a datoriei publice a crescut în ultimii ani, ajungând la 6,2 ani în august 2018; Datoria externă netă raportată la PIB înregistrează cele mai reduse valori din ultimii 10 ani (19,5 la sută din PIB în prima jumătate a anului 2018 comparativ cu 24 la sută în aceeaşi perioadă a anului 2008)".

4. Sustenabilitatea prin prisma criteriilor de convergenţă reală. România va atinge la anul un PIB de 1000 miliarde lei. Plusul de producţie în România atât în 2017 cât şi în 2018 este de circa 20 miliarde euro anual. România are cea mai mare viteză de convergenţă faţă de ţările dezvoltate din UE, anul acesta ajungând la 65% din media UE în 2018 în ceea ce priveşte PIB /locuitor la paritatea puterii de cumpărare. Avuţia netă a românilor creşte, ajungând la 21.000 euro per persoană, maximul ultimilor 10 ani. În primul semestru din 2018, activele populaţiei din România au ajuns la 1.929 de miliarde de lei (415 mld. euro). Avuţia netă a populaţiei a crescut în S1 2018 faţă de S1 2017 cu 8% (Sursa: Raportul de Stabilitate Financiară, BNR).

În ceea ce priveşte criteriile de convergenţă reală definite de Comisia Europeană în Procedura de Dezechilibru Macroeconomic, România îndeplineşte 13 din 14 criterii implementate, fiind pe locul 2 alături de Polonia şi după Cehia în privinţa respectării acestor angajamente.

Dacă avem în vedere şi că inflaţia este în scădere, reintrând la finalul acestui an în intervalul de variaţie al ţintei de inflaţie (2,5% ± 1%), că nivelul dobânzii interbancare Robor este în scădere şi că există o consolidare a stabilităţii cursului de schimb, putem afirma că anul 2018 s-a finalizat cu un tablou macroeconomic bun.