60% din preţurile la încălzire reprezintă costurile de achiziţionare a certificatelor pentru emisii de CO2

Creşterea preţurilor a devenit o problemă reală în întreaga lume. Putem căuta sursele inflaţiei aproape peste tot, dar lumea acordă atenţie în principal creşterii preţurilor la energie - arată, într-o analiză de piaţă, casa de brokeraj pe burse internaţionale XTB România.

Aceasta este o problemă în economiile care nu au acces direct la resursele energetice, iar ponderea energiei regenerabile este încă insuficientă. Astfel de probleme sunt vizibile în ţările Uniunii Europene.

Problemele privind aprovizionarea şi livrarea au făcut ca preţul petrolului să atingă cel mai ridicat nivel din 2014, iar gazul în Europa a ajuns la niveluri extrem de ridicate, atingând maxime istorice. De asemenea, “nedoritul” cărbune a devenit scump din cauza creşterii preţurilor altor materii prime. În plus, sursele alternative nu au fost capabile să furnizeze destulă energie pentru a satisface necesarul.

Preţurile la energie cresc rapid

Energia afectează fiecare aspect al vieţii noastre şi, mai devreme sau mai târziu, vom simţi impactul preţurilor ridicate în toate aspectele de zi cu zi. Aşa s-a întâmplat în toată Europa, unde inflaţia pentru Zona Euro a urcat la 5% - cel mai ridicat nivel din istorie. La rândul său, inflaţia în Polonia a atins niveluri de peste 8%, inflaţie care a fost observată ultima dată la începutul deceniului precedent, în timp ce inflaţia în România s-a apropiat de pragul de 8% la sfârşitul anului.

O creaţie artificială cu consecinţe reale

Se dovedeşte însă că, pe lângă preţurile mari ale resurselor energetice, mai sunt şi alte probleme! Există un deficit de materii prime în Europa, motiv pentru care efectele creşterii preţurilor sunt mult mai severe decât în Statele Unite. Cu toate acestea, având în vedere aceste preţuri mai mari ale mărfurilor, sectoarele europene ale energiei şi ale industriei trebuie să se confrunte cu o problemă creată artificial sub forma autorizaţiilor pentru emisii de gaze cu efect de seră.

Autorizaţiile pentru emisiile de CO2 sunt o creaţie artificială inventată de Uniunea Europeană, al cărei scop este reducerea semnificativă a gazelor nocive eliberate în atmosferă. Acestea, desigur, sunt produse în principal de sectoarele de energie, încălzire şi industrie. Uniunea Europeană subliniază că certificatele pentru emisii sunt responsabile doar în proporţie de 20% pentru creşterea recentă a preţurilor la energie. Totuşi, aşa cum a arătat realitatea, preţurile la energie reprezintă în prezent 60% din costurile asociate achiziţionării autorizaţiilor pentru emisii!

Ce este ETS?

ETS este sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii. A fost creat pentru a forţa sectoarele industriei, energiei şi aviaţiei să reducă emisiile de gaze cu efect de seră. Sistemul alocă o parte din autorizaţii gratuit, în funcţie de nivelul emisiilor actuale şi de dimensiunea economiei. Partea rămasă din autorizaţii este destinată vânzării. Dacă o anumită companie industrială sau energetică nu are un număr suficient de autorizaţii pentru emisiile sale, aceasta trebuie să achiziţioneze certificate suplimentare la licitaţiile naţionale sau pe piaţa secundară. Tranzacţionarea primară are loc pe bursele ICE şi EEX, în timp ce tranzacţionarea secundară, în primul rând pe futures, are loc pe EEX, ICE şi NYMEX.

În faza iniţială, sistemul nu a funcţionat aşa cum era planificat de creatorii săi, aşa că s-a decis reducerea semnificativă a certificatelor comercializate pe piaţă iar numărul de autorizaţii acordate în fiecare an este în scădere. În plus, datorită prevederilor legii proprietăţii, instituţiile financiare pot funcţiona pe această piaţă. Aceşti jucători mari pot paria dacă viitoarele permise vor valora mai mult sau mai puţin decât valorează în prezent.

Este de remarcat însă, că sistemul a fost conceput astfel încât să forţeze sectorul energetic şi industria să se transforme, ceea ce a oferit instituţiilor financiare un grad ridicat de siguranţă că preţurile vor creşte. Acest lucru a condus la o anomalie sub forma unui deficit de certificate de emisii pe piaţă ceea ce a condus la creşterea preţurilor. Nivelul de 100 EUR pentru un contract care să permită emiterea unei tone de CO2 nu era aşteptat să fie atins până în 2030. De fapt, preţurile s-au apropiat de acest nivel până la sfârşitul anului 2021.

Este greşit sistemul?

Ipoteza unui sistem de emisii nu este negativă în sine. Forţează ramurile economiei care sunt cele mai dăunătoare climei să se transforme, iar ţările, individual, trebuie să aloce fonduri din vânzarea autorizaţiilor lor pentru a sprijini transformarea şi a atenua efectele creşterii preţurilor. Realitatea este însă adesea diferită şi, în cele din urmă, consumatorii finali sunt cei care suportă cel mai mare cost. În plus, ETS este unul dintre cele mai restrictive sisteme, cu o pondere relativ mică a emisiilor la nivel mondial. Europa este responsabilă pentru mai puţin de 20% din emisii la nivel global, în timp ce Asia este responsabilă pentru mai mult de 50% din emisii, iar cota sa este în creştere. Desigur, merită să ne amintim că Europa şi America de Nord s-au dezvoltat mai devreme decât Asia. Pe de altă parte, industriile europene şi americane îşi pierd competitivitatea. Drept urmare, companiile din lumea occidentală, din cauza problemelor cu emisiile, decid să transfere producţia în alte părţi ale lumii.

Ce urmează pentru preţurile certificatelor

Preţurile certificatelor de emisii au crescut brusc în ultimii 4 ani, cele mai mari creşteri fiind înregistrate în 2021 când preţurile au depăşit 90 de euro pe contract. Multe analize indică faptul că preţurile vor ajunge în medie în zona de 100 EUR în următorii 2 ani, deşi merită amintit că la începutul anului trecut nimeni nu se aştepta ca preţul să crească la 50 EUR pe contract.

Este posibil ca, din cauza naturii foarte speculative a acestei pieţe, preţurile să surprindă participanţii de mai multe ori. Pe de altă parte, merită menţionat că atunci când preţul a oscilat în jurul valorii de 20-30 EUR, sectorul energetic a început să treacă la gaze mai scumpe, dar cu emisii mai mici.

În plus, în jurul nivelului de 40-50 EUR, proiectele eoliene încep să devină profitabile. Preţurile sunt, de asemenea, crescute în prezent de problemele temporare privind lipsa stocurilor şi preţurile ridicate ale gazelor, forţând ţările să treacă la cărbune care are un consum mai mare de carbon. Preţurile pot scădea, deşi reglementările locale din Germania sau Ţările de Jos nu permit tranzacţionarea certificatelor pentru emisii sub 60 EUR.

Certificatele pentru emisii de CO2 pot fi tranzacţionate pe platforma xStation5 prin CFD-urile cu simbolul EMISS. CFD-ul este un instrument derivat care este considerat o modalitate eficientă de tranzacţionare a emisiilor de CO2 datorită accesului la efectul de levier, care permite unui investitor să folosească mai puţin capital pentru a obţine o expunere mai mare pe un instrument suport.

Tot prin intermediul CFD-urilor un investitor poate vinde in lipsa (short-sell) in prezent şi răscumpăra activul mai târziu, la un preţ mai bun în cazul în care preţul a scăzut, putând astfel să valorifice prin intermediul CFD-urilor şi trend-urile în scădere. Desigur, reţineţi că aceasta este o piaţă foarte volatilă şi fluctuaţiile mari pot duce la pierderi de capital.

De asemenea, de notat că aceste contracte futures tranzacţionate de instituţiile financiare şi CFD-urile destinate clienţilor de retail permit obţinerea de expunere atât pe pieţele în scădere, cât şi pe cele în creştere. Aceasta înseamnă că investitorul poate profita atât de creşteri, cât şi de scăderi potenţiale ale preţurilor certificatelor de emisii.

Se va schimba sistemul?

Creşterile semnificative ale preţurilor certificatelor de emisii a condus la proteste din partea unor ţări şi industrii. Economiile bazate pe cărbune precum Polonia, Republica Cehă şi Spania, cer modificări ale sistemului ETS. Ei indică faptul că instituţiile financiare sunt în primul rând responsabile pentru preţurile mai mari şi doresc să introducă anumite restricţii pentru acestea. Aceste instituţii sunt responsabile pentru peste 50% din tranzacţionarea cu contracte, ceea ce arată că are un impact uriaş asupra preţurilor.

În acelaşi timp, însă, autoritatea de reglementare europeană nu a găsit probleme când vine vorba de manipularea preţurilor, aşa că în acest moment nu trebuie să ne aşteptăm la o schimbare rapidă a sistemului, în special dacă ţinem cont că Uniunea Europeană doreşte să atingă obiectivul ambiţios de reducere a emisiilor cu 55% până la sfârşitul acestui deceniu, comparativ cu 1990.