Interviu Secretul celui mai mare beneficiar PNRR din UE, explicat de vicepreședintele PE: „Inclusiv partidele de opoziție au contribuit pe zona de PNRR”

În condițiile în care România mai are circa patru luni pentru a accesa 10 miliarde de euro din PNRR, prim-vicepreședintele PSD și vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu, explică secretele succesului Italiei, cel mai mare cel mai mare beneficiar al mecanismului european de redresare și reziliență. 

Victor Negrescu, vicepreședintele Parlamentului European și prim-vicepreședintele PSD. FOTO: FB

Italia este cel mai mare beneficiar al mecanismului european de redresare și reziliență (PNRR), cu un plan în valoare de aproximativ 194,4 miliarde euro (circa 71,8 mld. granturi și 122,6 mld. împrumuturi). Până în 2025, ea a reușit să atragă efectiv circa 140 miliarde euro, în urma îndeplinirii jaloanelor și reformelor convenite cu Comisia Europeană.

Alocarea totală prin PNRR în România este de aproximativ 29,2 miliarde euro (13,6 mld. granturi respectiv 14,9 mld. împrumuturi). Până la începutul lui 2026, România a încasat efectiv circa 10,7 miliarde euro și mai poate încasa 10 miliarde de euro până la 31 august 2026.

„Adevărul” a discutat cu Victor Negrescu, vicepreședinte al Parlamentului European și prim-vicepreședintele Parlamentului European, despre succesul Italiei și despre ce trebuie să facă România pentru a reuși să obțină un procent cât mai mare din PNRR.

Printre explicațiile succesului italian se numără colaborarea tuturor forțelor politice: „Și culmea, chiar dacă, din nou, guvernul de acolo este criticat, inclusiv partidele de opoziție au contribuit pe zona de PNRR și toată lumea a căutat să fie eficientă, pentru că scopul era să acceseze acești bani”, explică Negrescu. De asemenea, Italia a inclus reforme clare și când au văzut că sunt probleme, au modificat planul.

„Toți actorii politici au responsabilitatea să se asigure că cheltuim cât mai mult din aceste sume” 

Adevărul: Se vorbea înainte de decizia CCR în România cu privire la pensiile magistraților că  acesta este obstacolul principal în calea obținerii a peste 200 de milioane de euro din PNRR. În ce stadiu suntem acum? Avem reformă, de ce nu se mișcă lucrurile?

Victor Negrescu: În primul rând, totul depinde de dialogul între Guvernul României și Comisia Europeană și măsură în care dialogul este unul constructiv și eficient, automat și răspunsul Comisiei Europene este unul rapid. Trebuie să recunoaștem că pe acest subiect și de altfel și pe alte subiecte legate de finanțările europene România, ca stat, nu a reușit să fie foarte eficientă în comunicarea cu executivul european și apar automat aceste întârzieri.

Însă mă aștept ca în următoarele zile Comisia Europeană să vină cu un răspuns. Sunt mai multe jaloane care inițial au fost evaluate negativ de către executivul European. Cred că o parte din bani urmează să fie deblocați. Trebuie să recunoaștem faptul că deja România a pierdut aproximativ o treime din sumele alocate inițial și există riscul să pierdem în continuare alte sume importante, pentru că executivul european va evalua toate reformele, gradul lor de implementare, dar și reușita implementării proiectelor.

Ce se poate face pentru a asigura o absorbție cât mai mare a sumelor din PNRR?

Eu cred că aici toți actorii politici au responsabilitatea să se asigure că cheltuim cât mai mult din aceste sume, într-o manieră eficientă și coerentă. În sensul acesta am fost raportorul Parlamentului European privind acest mecanism de redresare și reziliență și am oferit statelor membre posibilitatea să salveze o parte din banii necheltuiți. O parte din bani pot fi transferați către instrumente financiare, adică mai exact dacă astăzi, de exemplu, ai un posibil program pentru IMM-uri, în loc să faci apelul astăzi transformi acel apel într-un mecanism și instrument financiar. Dacă ai un program pentru eficiență energetică, în loc să lansezi programul, îl transformi în instrument financiar, putând să cheltui banii după luna august 2026. De asemenea, putem realoca o parte din bani către zona de apărare și în această privință, banii pot fi cheltuiți după lună august 2026, dar pentru asta trebuie ca România să propună din nou o modificare la plan, pentru că, deși România a făcut mai multe modificări la plan, aceste componente nu sunt integrate în totalitate. Eu mă aștept de altfel ca România, poate chiar înaintea lunii august, să mai facă niște mici ajustări și eu cred că executivul european ne va ajuta în acest sens, în așa fel încât să salvăm cât mai multe sume eventual necheltuite până la finalul perioadei de implementare.

Și credeți că vor fi multe proiecte în care efectiv să rămânem în construcție cu un spital sau alt obiectiv din PNR la jumătatea finalizării?

Din nefericire, vor exista și astfel de situații în care vom avea proiecte pe jumătate terminate. De aceea, din nou, eu la nivel european am fost autorul amendamentului care permite statelor membre să transfere proiectele nefinalizate din PNRR în proiecte finanțate prin celelalte programe europene. Ca urmare a acestui demers am reușit să transferăm o parte din spitalele inițial cuprinse în PNRR către programul operațional Sănătate. Și România a profitat de această oportunitate. Mi-aș dori să facem lucrul acesta mult mai clar, mult mai integrat. Sunt multe categorii de proiecte care în continuare așteaptă avizul instituțiilor din România pentru a permite acest transfer de la PNRR la programele operaționale, cu amendamentul că și acolo resursele sunt limitate și că o bună parte din fonduri au fost cheltuite. Însă cred că trebuie să fim foarte atenți, să intrăm în detaliu și să ne asigurăm că nu lăsăm în anumite zone din țară șantiere neterminate. Cred că ar fi dramatic pentru România, dar ar fi dramatic și pentru Europa. De aceea eu am cerut la nivel european să se prelungească perioada de implementare. Am obținut sprijinul Parlamentului European care a votat pentru această solicitare, însă la nivelul statelor membre, inclusiv din nefericire la nivelul Guvernului României, această solicitare nu a fost preluată mai departe și nimeni nu a pus presiune pe Comisia Europeană, în afară de noi, Parlamentul European, pentru a obține această prelungire. 

Secretul succesului italian: „inclusiv partidele de opoziție au contribuit"

În ceea ce privește jalonul privind pensiile speciale se vorbea despre o sumă de 200 și ceva de milioane de euro. Din banii aceștia cât credeți că mai putem salva, realist vorbind?

Eu cred că scopul în România este să salveze celelalte miliarde. Sunt acolo câteva jaloane destul de dificile, inclusiv pe zona de mediu, care au fost greu de implementat și sunt în continuare greu de implementat. De fapt, toate aceste provocări, toate aceste jaloane, demonstrează faptul că PNRR a fost scris greșit, cu foarte multe obiective, cu foarte multă reforme, dar cu o lipsă clară de realism atât pe proiecte cât și pe reforme. Și mă uit la Italia, care a primit mult mai mulți bani.

Ce are este secretul Italiei, cel mai mare beneficiar al PNRR?

Italia a primit cea mai mare alocare. Vorbim aici de sume consistente de aproximativ 10 ori mai mari față de România și ei deja au o supra-contractare, supra-implementare a planului lor. De ce? Pentru că au inclus niște reforme clare, precise. Din start, când au văzut că sunt probleme, au modificat planul, au selectat proiecte mature, au fost mult mai flexibili în selectarea proiectelor, în sensul în care au lucrat direct cu autoritățile locale pentru implementarea proiectelor, au scalat proiecte deja de succes din trecut, adică n-au căutat să reinventeze roata și în sensul ăsta nu s-au blocat în proceduri greoaie. Și culmea, chiar dacă, din nou, guvernul de acolo este criticat, inclusiv partidele de opoziție pe zona de PNRR au contribuit și toată lumea a căutat să fie eficientă, pentru că scopul era să acceseze acești bani.

La noi cum se colaborează?

La noi, din păcate, PNRR a fost mai degrabă un fel de miraj politic, toată lumea se lăuda cu el, dar acum când sunt probleme se aruncă vina de la unii la ceilalți, în loc să ne concentrăm ca în următoarele câteva luni să accesăm cât mai mulți bani. În sensul acesta, cred că trebuie să schimbăm logica și, din nou, să fim mult mai incisivi, mult mai pragmatici, mult mai realiști și creativi pentru a putea să ne asigurăm că aducem în România cât mai multe resurse financiare din acest program, pentru că nu o să mai fie un nou PNRR pe viitor.

Soluții la criza energetică

În contextul crizei energetice declanșate de războiul din Orientul Mijlociu, am văzut câteva apeluri foarte interesante de la Comisarul pe Energie și Locuințe, care recomanda munca de acasă și alte metode de a face economie de resurse. Ne așteaptă o perioadă lungă de criză energetică?

În primul rând, eu cred că toți actorii politici, naționali și europeni trebuie să fie atenți la ceea ce comunică. Într-adevăr, nu este o provocare simplă și criza din Orientul Mijlociu ne afectează direct și afectează economia europeană. În acelasi timp, trebuie să acționăm. Și am venit și cu o serie de propuneri aici, la nivel european. Am cerut Comisiei Europene să permită statelor membre să folosească din fondul de rezervă pentru agricultură pentru a sprijini fermierii în actualul context. Am cerut Comisiei Europene să reintroducă cadrul temporar pentru ajutoare de stat, același mecanism care a existat în timpul pandemiei și la începutul războiului din Ucraina, tocmai pentru a permite statelor membre să finanțeze industria afectată. În același timp, Comisia Europeană a venit și cu o serie de recomandări către statele membre și trebuie să ne asigurăm că ele sunt implementate. Comisia, de exemplu, a propus și a recomandat staturilor membre să scadă acciza și inclusiv taxele aplicate. Și aici, inițial în România s-a spus că nu se poate, dar Comisia spunea că se poate din start. Deci nu exista în niciun moment riscul unui infringement pe acest subiect. Comisia a propus statelor membre să debirocratizeze modul în care se fac investiții în energie și văd astăzi primii pași în acest sens în România, dar trebuie să accelerăm pentru că sunt multe mecanisme care blochează investițiile pe zona de energie. Comisia, de asemenea, a insistat pe interconectări și aici trebuie sa recunoaștem că avem o problemă de interconectare între Estul și Vestul Europei și această interconectare se face în centrul Europei și acolo sunt poate guverne mai reticente la proiectul european și poate nu susțin suficient eficientizarea acestei interconectări. În același timp, trebuie să fim pragmatici în modul în care gestionăm rezervele și stocurile naționale și europene.

Trebuie să ne asigurăm că investim mai mult în stocare, un lucru care se poate face destul de rapid și că, în același timp, integrăm în circuitul energetic toate sursele de producție și aici Europa, de asemenea, trebuie să fie mult mai flexibilă pentru țările producătoare de resurse energetice, cum este cazul României, unde avem și resurse de gaz și capacități suplimentare de producție și pentru a putea să le exploatăm avem nevoie inclusiv de resurse europene care în prezent nu pot fi folosite pentru anumite categorii de investiții în aceste domenii și aici cred că Europa trebuie să deblocheze aceste mecanisme și cred că România trebuie sa ceară Comisia Europene mai multă flexibilitate în a finanța aceste tipuri de investiți acum când avem nevoie rapid de aceste tipuri de resurse.

A revenit în acest context ideea de stimulare a vânzărilor de mașini electrice. Crezi că a trebuit în 2026 reinstituit ajutorul pentru achiziționarea de mașini electrice?

Eu cred că programul RABLA a fost unul funcțional, dar în același timp el nu a fost construit până la capăt. Când acorzi un anumit tip de ajutor, trebuie să te asiguri că ai și producători specifici în țară. Deci eu aici aș lucra cu cele două companii producătoare de mașini de la noi din țară pentru a crește ritmul de producție de mașini electrice și hibride la noi în țara înainte de a relansa acest proiect și a-l finanța și mai mult.

La fel și pe zona de stocare. Noi am alocat bani pentru zona de stocare, însă nu ne-am asigurat că aducem un producător de baterii la noi în țară.

Am investit foarte mult în energii regenerabile, dar nu avem producători de panouri naționale, românești sau măcar europene la noi în țară. Deci aici cred că abordarea noastră să fie una mai integrată, acolo unde acordăm subvenții și ajutoare de stat, să ne asigurăm că pe fluxul de oportunități investiționale se află și companii producătoare în România.