Regionalizarea României: 77,2% pentru, 14,3% contra şi peste 8% abţineri, în cea mai mare audiere publică

În cadrul unei audieri publice pe tema regionalizării au fost analizare 251 de opinii

Tematica regionalizării României şi consultarea coordonată de Academia de Advocacy, în cadrul celei mai ample audieri publice, au generat colectarea a 251 de opinii scrise conţinând răspunsuri la întrebările specifice consultării publice. "Din totalul opiniilor, mai mult de 77% sunt pentru regionalizare, 14,3% au pledat împotrivă, iar 8,3% sunt indecişi", se arată într-o sinteză a Raportului Comisiei de Experţi.

În ceea ce priveşte structura opiniilor exprimate, 86% reprezintă ponderea opiniilor scrise colectate din partea societăţii civile, respectiv 217 opinii, iar 14% reprezintă ponderea opiniilor scrise ale decidenţilor politici, respectiv 34 de opinii.
Raportat la domeniile de activitate ale depozanţilor, opiniile scrise ale reprezentanţilor societăţii civile relevă următoarea distribuţie: reprezentanţi ai ONG urilor – 62 de depoziţii, ai sistemului de învăţământ – 35 de depoziţii, ai mediului de afaceri – 60 de depoziţii, ai sindicatelor – 24 depoziţii, cetăţeni – 15 depoziţii. Dintre cele 8 Agenţii de Dezvoltare Regională, direct interesate de subiectul regionalizării, 4 s-au implicat prin formularea opiniei scrise, respectiv agenţiile din regiunile Vest, Centru, Sud – Vest şi Nord – Est.
Potrivit experţilor, analiza celor 251 de opinii scrise colectate prin prisma poziţionării faţă de oportunitatea sau nu a eventualei regionalizări a României, a relevat următoarea structură:
- 77,29%, respectiv 194 de opinii scrise pro-regionalizare;
- 14,34%, respectiv 36 de opinii scrise contra-regionalizare;
- 8,37%, respectiv 21 de opinii scrise colectate ale celor indecişi sau care nu doresc să îşi asume o poziţie inechivocă în acest moment al consultării publice.
Redăm, în continuare, un extras din Raportul Comisiei de Experţi

Argumentele PENTRU

"Are România nevoie de regionalizare?" La această primă întrebare a audierii publice s-a colectat un număr de 194 de opinii (depoziţii) afirmative cu privire la nevoia de regionalizare a României, 36 de opinii negative, care nu susţin nevoia de regionalizare a României, şi 21 de opinii ale celor indecişi sau care nu îşi asumă public niciuna din poziţii – pro sau contra.
Principalele argumente care susţin ideea şi nevoia de regionalizare a României sunt:
** eficientizarea procesului decizional public şi, implicit, o mai bună gestionare a resurselor publice, precum şi a tuturor resurselor disponibile, în general, limitate şi constant insuficiente în raport cu nevoile. Argumentul este susţinut de o serie de alte argumente specifice subsecvente, cum ar fi:
- reducerea costurilor şi a birocraţiei în sistemul administrativ public în general, prin simplificarea şi optimizarea administraţiei publice, în contextul regionalizării;
- corelarea deciziilor publice cu nevoi şi probleme specifice, precum şi cu oportunităţi de dezvoltare specifice, diferite şi diverse de la o regiune la alta;
- necesitatea susţinerii şi chiar a accelerării descentralizării din mai multe puncte de vedere: * economic: un management regional competent şi motivat, cu un instrument legislativ corespunzător şi flexibil ar trebui să reuşească creşterea nivelului economic al regiunii mult mai bine decât actuala formulă de organizare constrânsă legislativ şi deseori decizional la nivel naţional; * financiar: gestionarea regională aproape în totalitate a veniturilor şi cheltuielilor, centralizarea naţională doar a unei părţi din veniturile regionale, în scopul menţinerii în funcţiune a instituţiilor naţionale, eliminarea pierderilor financiare datorate unor decizii politice de redirecţionare, către instituţii şi entităţi inutile sau neperformante, a unei părţi din venituri; * administrativ: actualul mecanism administrativ este ineficient şi mare consumator de resurse; structura ierarhică a administraţiei României nu este stufoasă, însă modul de funcţionare este adesea sincopat, lipsit de supleţe şi perceput drept costisitor; la nivel regional se pot organiza aparate administrative eficiente, cu minim de resurse umane, dar puternic informatizate;
** transparentizarea actului decizional public şi o mai mare şi mai bună accesibilitate la informaţii de interes public, datorită apropierii de cetăţean şi nevoile sale, comparativ cu nivelul naţional.

Argumentele ÎMPOTRIVĂ

Principalele argumente enunţate împotriva ideii şi nevoii de regionalizare a României sunt:
** accentuarea disparităţilor interregionale, pe fondul dezvoltării accentuate şi disproporţionate a marilor aglomerări urbane şi a capitalelor de regiuni, în detrimentul localităţilor periferice ale aceloraşi regiuni, în detrimentul oraşelor mici şi a zonelor rurale;
** pierderea locurilor de muncă în instituţiile administrative vizate de procesul regionalizării;
** nivelul ridicat al costurilor pe care le implică procesul complex şi îndelungat al regionalizării României, costuri ce vor fi suportate din resurse publice, deci din banii contribuabililor;
** momentul nepotrivit, în primul rând corelat cu contextul actual al crizei economice globale, dar şi din perspectiva planificării noului ciclu bugetar european, momentul fiind apreciat ca fiind tardiv sub acest aspect;
** fezabilitatea şi chiar oportunitatea decuplării obiectivului descentralizării de cel al regionalizării, pe ideea că o bună descentralizare decizională se poate realiza şi în afara procesului de regionalizare;
** creşterea birocraţiei, datorită multiplelor schimbări legislative necesare, precum şi datorită etapelor indispensabile ale tranziţiei de la actuala formă de organizare administrativă spre cea regională;
** teama de riscul federalizării României, a enclavizării anumitor zone ale ţării, a pierderii identităţii naţionale, istorice, a federalizării chiar a UE, corelate cu suspiciunea legată de poziţionarea contra regionalizării a unor state membre ale UE, precum şi a unor politicieni autohtoni;
** nesoluţionarea problemei calităţii şi eficienţei dialogului cu decidenţii, chiar dacă din punct de vedere geografic aceştia vor fi mai aproape fizic de cetăţeni în eventualitatea unui proces al regionalizării, comparativ cu nivelul naţional.

Motivele ABŢINERILOR

Între argumentele pro şi contra balansează un număr de 10 depozanţi, care nu au adoptat o poziţie clară, neechivocă nici într-un sens, nici în altul. Alături de aceştia, mai există o categorie de 11 depozanţi care nu şi-au asumat public o poziţie pro sau contra. Printre argumentele invocate în acest caz se numără:
** nevoia de studii şi analize de impact a unor alternative de regionalizare a României;
** lipsa unui proiect sau pachet legislativ concret privind regionalizarea;
** slaba informare a populaţiei cu privire la acest subiect.

Ce tip de decizii şi competenţe ar trebui transferate la nivel regional?

Toţi cei care au conchis admiţând nevoia de regionalizare a României, respectiv cei 194 de depozanţi ai audierii publice, au fost invitaţi să contribuie mai departe la procesul de consultare publică declanşat, prin adresarea, de asemenea argumentată, şi a următoarelor întrebări din motivaţia audierii publice.
În general, este acceptată şi promovată ideea necesităţii transferului real şi semnificativ de putere de la centru spre nivelul regional. Într-o pondere mai mică este susţinută şi necesitatea realizării unui transfer de putere dinspre nivelul judeţean/local spre cel regional.
În privinţa structurii instituţionale care să preia la nivel regional puterea decizională, ideile colectate sugerează, în ordinea importanţei prin prisma frecvenţei apariţiei lor, următoarele:
- nevoia unui for executiv, cu putere decizională, dar fără putere legislativă, care să elaboreze, planifice şi implementeze strategia specifică regiunii administrate;
- nevoia unui for legislativ, cu rol de reprezentare a cetăţenilor regiunii în procesul decizional public, for care poate fi:
Majoritatea propunerilor inclină spre necesitatea unui for legislativ cu putere de a promulga legislaţie în conformitate cu cadrul stabilit de legislaţia naţională şi doar o minoritate a opiniilor apreciază oportună împuternicirea forului legislativ regional cu putere de a promulga legislaţie primară.
În privinţa modului concret de realizare a transferului de putere la nivel regional, majoritatea opiniilor apreciază oportună complementaritatea transferului de putere în plan administrativ cu cel din plan economic, financiar, fiscal, şi nu numai.
Nu în ultimul rând, unii depozanţi atrag atenţia asupra necesităţii înfiinţării la nivel regional a unor organisme cu rol consultativ, pe modelul celor existente la nivel european (Consilii Economice şi Sociale Regionale).

Cum ne organizăm pentru regionalizare?

A treia întrebare a audierii publice a vizat identificarea aspectelor-cheie care să asigure un bun proces al regionalizării României, deziderat definit prin caracteristicile durabilităţii şi eficienţei.
Marea majoritate a depozanţilor au menţionat necesitatea unui mix al criteriilor de regionalizare. Totuşi, prin prisma frecvenţei, cel mai des au fost amintite criteriile legate de istorie, cultură şi valori comune. Acestea sunt urmate, îndeaproape, de criteriile socio-economice şi de resurse, inclusiv prin prisma complementarităţii resurselor, nu numai prin prisma existenţei sau nu a lor în regiune. Aproape la fel de importante sunt şi criteriile demografice şi teritoriale. Minoritar, mai sunt menţionate criterii de mediu, funcţionale, de infrastructură, administrative, educaţionale.
Actorii care ar trebui implicaţi în procesul regionalizării sunt: experţii, mediul academic, funcţionarii publici profesionişti, specializaţi şi cu experienţă, dar apolitici, formele structurate ale societăţii civile, populaţia, în general, precum şi decidenţii publici şi cei politici.

Etapele reorganizării

În ordinea frecvenţei amintite, primele 2 etape cheie, indispensabile procesului de regionalizare, s-au desprins a fi:
1. consultarea publică reală a părţilor interesate şi/sau direct implicate;
2. fundamentarea ştiinţifică a proiectului de regionalizare prin realizarea de studii, cercetări, analize de impact, analize comparative ale modelelor de succes din alte ţări, cu diseminarea publică a rezultatelor obţinute.

Beneficii şi riscuri

În urma analizării depoziţiilor colectate ca răspuns la întrebarea „Cum pot regiunile să sporească coeziunea socială, economică şi teritorială a ţării şi care sunt riscurile să o submineze?”, Comisia de Experţi a concluzionat următoarele:
- Necesitatea elaborării unui set de studii şi analize de tip cost / beneficiu şi de impact cu privire la transferul de atribuţii şi competenţe de la nivel central spre regional, în toate domeniile socio - economice;
- Analizarea riscurilor generate de o autonomie financiară regională insuficient pregătită, pentru evitarea decalajelor de dezvoltare regională;
- Analizarea în detaliu a modelelor de bune practici din UE, adaptate la specificul şi istoria recentă a României.

Concluziile finale ale Comisiei de Experţi

În urma analizei celor 251 de depoziţii colectate şi a structurării răspunsurilor pe cele 4 întrebări, Comisia de Experţi a elaborat următoarele concluzii:
- Diversitatea argumentelor prezentate cu privire la necesitatea sau nu a regionalizării României demonstrează o fază incipientă a înţelegerii avantajelor, dezavantajelor, a riscurilor ce pot apărea prin regionalizare;
- Argumentarea reală în raport cu supoziţii sau aşteptări, desprinse din depoziţiile colectate, evidenţiază nevoia celor interesaţi în a avea la dispoziţie repere ştiinţifice, prin elaborări de studii, analize de impact, cost beneficiu, de risc, modele alternative;
- Implicarea celor interesaţi în evenimentul de audiere publică evidenţiază intenţia reală a acestora de a-şi dedica expertiză şi timp pentru elaborarea modelului potrivit de regionalizare a României, prin procese repetitive şi consecutive de consultare publică.
- Majoritatea depozanţilor pro-regionalizare evidenţiază paliere de luat în considerare în analizarea modelului optim pentru România, de tipul: organizare administrativ - teritorială, transfer de putere de reglementare, transfer de decizie a strategiilor de dezvoltare, transfer de liberă gestionare a resurselor proprii, etc. Aceeaşi majoritate evidenţiază necesitatea deciziei politice de a modifica Constituţia şi legislaţiile prezente aferente domeniului;
- Majoritatea depozanţilor împotriva regionalizării evidenţiază riscuri de apariţie a disparităţilor interregionale, de federalizare, de creştere a birocraţiei şi a costurilor.

Recomandările Comisiei de Experţi

Pe baza analizei depoziţiilor şi a concluziilor evidenţiate, Comisia de Experţi formulează următoarele recomandări, pentru luarea unei decizii publice optime pe tema regionalizării:
    1. înfiinţarea unui grup de lucru interdisciplinar, echidistant, neutru şi independent, dedicat studierii problematicii regionalizării României din multiple perspective, în scopul elaborării unor alternative viabile de regionalizare, inclusiv prin analize comparative, de impact, cost beneficiu şi de risc, proces coroborat cu un calendar specific al dezbaterilor publice dedicate acestei tematici;
    2. evidenţierea modalităţilor concrete de minimizare a riscurilor pentru alternativele de regionalizare propuse şi analizate de forurile, organismele cu atribuţii în acest sens;
    3. publicarea şi diseminarea transparentă a tuturor analizelor şi studiilor existente şi viitoare pe tema regionalizării României, de către forurile cu atribuţii în acest sens, astfel încât cetăţenii interesaţi să poată să identifice avantaje şi/sau dezavantaje în procesul de regionalizare;
    4. punerea în practică a unei campanii de informare largă şi conştientizare cu privire la avantajele şi dezavantajele regionalizării, complementar cu generarea de dezbateri concentrice, consecutive, respectiv cu publicarea transparentă, accesibilă tuturor, a rezultatelor, intermediare şi finale, atinse prin dezbaterile publice derulate;
    5. continuarea dezbaterilor publice pe tema regionalizării, în vederea identificării modelului optim, acceptat prin consens larg, inclusiv cu atragerea în continuare a expertizei practice din rândul societăţii civile, în echipe de lucru, pe palierele semnificative ale etapelor specifice de formulare a modelului optim de regionalizare identificat şi analizat pentru România.

Comisia de Experţi a fost formată din:
- E.S. Matthijs van Bonzel, Ambasadorul Olandei în România
- Juan Castro Pinedo,  Director General Adjunct Agenţia de Dezvoltare Regională Ţara Bascilor
- Dorel Şandor, consultant independent
- Şerban Ţigănaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România
- Simona Fiţ, consultant Transparenţă Decizională Academia de Advocacy