Recomandările specialiştilor pentru liderii G8: impozit unic pe profit în UE şi reformă fiscală la nivel mondial
0
Cadrul fiscal mondial are nevoie de reforme ample, însă o astfel de iniţiativă nu poate fi finalizată sau măcar discutată pe îndelete în doar două zile. Astfel, liderii statelor din grupul G8, reuniţi luni şi marţi în Irlanda de Nord, trebuie să-şi continue eforturile şi după încheierea summitului, avertizează boardul editorial al publicaţiei de business „Financial Times”.
Iniţiativa premierului britanic David Cameron de aplicare a unor reforme fiscale la nivel mondial ar putea să rămână fără niciun efect dacă eforutile nu vor continua şi după summit, notează şefii redacţiei „Financial Times”.
„Dezvăluirile din ultimele luni, care arată că multe companii globale cu profil înalt plătesc rate foarte scăzute ale impozitului pe profit au scos la lumină deficienţe grave din sistemul internaţional de impozitare. Asta a contribuit la apariţia unui curent de opinie care cere reforme, iar politicienii, care se zbat pentru a găsi mai mulţi bani pentru bugete, sunt mai pregătiţi ca niciodată să acţioneze. Este un lucru bun, iar David Cameron merită lăutat pentru că a ridicat acest subiect în vârful agendei politice globale.”
Provocarea rămâne însă una formidabilă. Există o problemă a statelor-parazit: fiecare ar vrea ca toţi ceilalţi să se lupte cu problema „ocolirii” impozitelor, fără să fie nevoie să se atingă de propriile companii. Asta transformă summitul G8 într-un forum ideal pentru a crea angajamentul de a acţiona unitar.
Cameron este perceput însă ca ipocrit: dependenţele Coroanei Britanice şi consilierii fiscali care lucrează în City of London (centrul financiar din Mare Britanie, unul dintre cele mai importante din lume) joacă roluri importante şi ajută marile companii să plătească impozite mici.
Cu toate acestea, David Cameron a anunţat sâmbătă că dependenţele Regatului Unit sunt pregătite să aplice măsuri pentru a combate fenomenul, iar acesta reprezintă un progres, notează jurnaliştii.
Boardul editorial continuă seria de recomandări cu măsuri pentru corelarea sistemelor fiscale cu activitatea din economia reală şi limitarea înfiinţării de companii-paravan în paradisuri fiscale. „Marea Britanie ar trebui să-şi asume rolul de lider în aceste eforturi şi să pună presiuni pentru aplicarea unei rate unice a impozitului pe profit în UE.”
Statele pot acţiona şi singure. Pot amenda legislaţiile naţionale croite prost, la fel şi tratatele bilaterale care au scopul de a evita dubla impozitare şi care uneori se transformă mai degrabă în tratate de dublă neimpozitare, când companiile nu plătesc taxe în niciuna dintre ţările în care fac afaceri. boardul editorial „Financial Times”
În Marea Britanie, opinia publică şi clasa politică au devenit tot mai nemulţumite faţă de strategiile folosite de multinaţionalele care au operaţiuni în Marea Britanie, dar care declară sedii în alte state pentru a plăti impozite mai mici.
Google a trimis aproape 10 miliarde de dolari în Bermuda pentru a evita plata impozitelor în statele în care are operaţiuni.
Similar, decizia de a declara sediul companiei în Luxemburg a permis celor de la Amazon să nu plătească guvernelor europene şi celui american taxe şi impozite în valoare de sute de milioane de dolari.
Compania Amazon profită de rata mică de impozitare pentru corporaţii din Luxemburg şi-şi redirecţionează toate vânzările şi tranzacţiile prin punctele de lucru din statul considerat încă de mulţi paradis fiscal.
Încă din 2005, compania a închiriat o clădire cu cinci etaje în statul luxemburghez, cel mai mare retailer online din lume luând astfel o decizie cu efecte financiare majore.
Marea Britanie este unul dintre principalele voci în lupta pentru eradicarea acestor practici, pe care le numeşte o formă de evaziune fiscală. Londra susţinând că pierde anual zeci de miliarde de euro din cauza companiilor care îşi declară sediile în alte ţări doar pentru a nu plăti impozite.
David Cameron a fost însă acuzat de ipocrizie în acest demers, având în vedere că unele dintre dependenţele Coroanei sunt adevărate paradisuri fiscale.
Marea Britanie este unul dintre principalii susţinători ai ridicării secretului bancar, susţinând că pierde anua zeci de miliarde de euro din cauza companiilor care îşi declară sediile în alte ţări doar pentru a nu plăti impozite. Cu toate acestea, şi Marea Britanie prezintă propriile „găuri negre” atunci când vine vorba de fiscalitate.
Insula Jersey din Canalul Mânecii este cea mai mare şi cea mai cunoscută dintre Insulele Canalului Mânecii. Ea este o dependenţă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
Aflată la aproximativ 160 de kilometri de Arhipelagul Britanic şi cu o populaţie de 87.000, insula adăposteşte capital în valoare de 400 de miliarde de lire sterline de la companii (aproximativ 468 miliarde de euro), potrivit Tax Justice Network. Această dependenţă a Coroanei Britanice este unul dintre motivele pentru care cancelarul Austriei a numit Marea Britanie „tărâmul binecuvântat al evaziunii fiscale şi al spălării de bani”.
Majoritatea societăţilor din Jersey sunt cunoscute ca fiind paravane înfiinţate pentru evitarea impozitelor din alte ţări. Insula oferă un nivel de 20% al impzoitului pe venit, însă ea este „negociabilă”, aşa că miliardarii şi marile companii pot obţine cote mult mai reduse.
Sistemul lor fiscal nu prevede taxă pe moştenire şi nici pe câştigurile de capital. Zilele acestui paradis fiscal sunt însă numărate. În februarie, o analiză „The Economist” arăta că înăsprirea reglementărilor pune pe fugă atât investitorii cât şi firmele de spăare de bani, iar responsabilul cu reglementarea financiară al insulei, John Harris, a declarat că toate criticile din partea politicienilor britanici au lăsat Dependenţa Jersey să se „zbată pentru viaţă”.
Se încarcă comentariile...
