Produsele tradiţionale, branduite pentru UE

prima vedere, schimbarea nu este foarte semnificativă, dar efectele sunt de lungă durată. şi aceasta pentru că, după aderare, nu vom mai bea Busuioacă de Bohotin îmbuteliată la Bucureşti, ci

prima vedere, schimbarea nu este foarte semnificativă, dar efectele sunt de lungă durată. şi aceasta pentru că, după aderare, nu vom mai bea Busuioacă de Bohotin îmbuteliată la Bucureşti, ci doar la Bohotin, printre altele. Aşa că, dacă producătorii din aceste zone nu îşi vor găsi nişte distribuitori pe măsură, riscăm să ajungem în situaţia în care brânza, cârnaţii sau vinurile noastre să nu delecteze niciodată mesele străinilor.
Fiecare stat membru al Uniunii Europene are propria listă de produse tradiţionale locale, ce poate fi accesată on-line. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Agriculturii, pe piaţa europeană acest tip de produse ocupă 30-40% din totalul consumului. Cu alte cuvinte, interesul clienţilor se îndreaptă, şi pe acest sector, către produsele "de marcă". Brandul, de data aceasta, este unul local şi de cele mai multe ori foarte cunoscut. În România, deocamdată, aceste produse sunt cunoscute doar la nivel local. Alte ţări îşi promovează mâncărurile tradiţionale, făcându-le chiar obiectiv turistic. Merg în Grecia să beau Ouzo, în Olanda, pentru brânză, în Spania, pentru Sangria, de exemplu. În aceste condiţii, România trebuie să vină cu o contraofertă viabilă la produsele tradiţionale din alte ţări.
Până la această dată, doar circa 150 de produse au fost atestate la serviciul de licenţe al Direcţiilor pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală din judeţele ţării, însă procesul de înregistrare continuă. În Dobrogea, de exemplu, nici un produs tradiţional nu a fost atestat, pentru că nici un producător nu a solicitat acest lucru. Plăcinta dobrogeană, pastrama specifică zonei sau urda sunt produse care nu vor mai putea fi comercializate după 1 ianuarie dacă nu vor fi înregistrate. Conform criteriilor stabilite de legislaţia specifică, produsul tradiţional trebuie obţinut din materii prime tradiţionale şi să prezinte o copoziţie şi un mod de prelucrare care să-l distingă de altele.
Procedura în vigoare prevede că atestarea acestor produse se face la cererea fabricantului. Este suficient un singur ingredient care să dea tradiţionalitate unui produs.
Cârnaţii de Pleşcoi pot fi fabricaţi de oricine
Andrei Chica comercializează "pleşcoii" pe care îi cumpără de la micii producători din judeţul Buzău.
"Oricine poate vinde cârnaţi de Pleşcoi atât timp cât marca nu este înregistrată la OSIM. Producătorii mari, ca Aldis sau Cristim, au industrializat această marcă de cârnaţi şi îşi permit să o vândă la un preţ mic (în jur de 20 RON kilogramul)", spune el.
La un kilogram de cârnaţi de Pleşcoi intră două de carne de oaie, iar în aceste condiţii preţul unui kilogram poate ajunge şi la 40 de RON. Localnicii din Pleşcoi moştenesc reţeta şi tradiţia prelucrării acestor produse din tată în fiu.
"Normal, adevăraţii cârnaţi de Pleşcoi nu ai cum să îi produci în cantităţi industriale, pentru că procedura de fabricaţie este foarte dificilă şi necesită timp", ne explică Chica. El mai spune că numai afumarea cârnaţilor durează o săptămână, iar presarea se face manual.
"Situaţia a fost similară şi în Italia, de exemplu, unde producătorii de brânzeturi de Parma s-au luptat cu marii producători 50 de ani până au reuşit să îşi adjudece mărcile respective", a conchis Andrei Chica.
Berea "Caru' cu Bere" sau mâncarea "Bun de tot" sunt alte două produse tradiţionale, înregistrare la OSIM. Potrivit lui Daniel Mischie, directorul Caru' cu Bere, aceste produse sunt foarte căutate, mai ales de clienţii străini.
După aderare, unităţile mari de procesare a cărnii nu vor mai avea voie să comercializeze produse tradiţionale, acestea fiind produse doar de unităţile mici, din localitatea de origine. Nici localnicii însă nu vor mai putea vinde produsele, fie brânză, lapte sau carne, în pieţele agroalimentare, decât dacă îşi fac propriile centre de producţie care respectă regulile tradiţionale şi cele de igienă impuse de UE. "Plăcinta Creaţă" din zona Dejului sau brânza "Usturoaie" din Munţii Vrancei vor putea fi comercializate în magazinele mari numai dacă au eticheta de produs tradiţional, ceea ce presupune înscrierea lor într-un catalog specific editat de Ministerul Agriculturii.
Rodica Părău, de la Direcţia Agricolă pentru Dezvoltare Rurală Alba, spune că, la nivel de judeţ, există 33 de atestate pentru produsele tradiţionale. "Brânzeturile de Traşcău, pâinea de casă cu coaja bătută sau Pupul cu varză sau cu cartofi (o plăcintă - n.r.) sunt câteva dintre produsele atestate la noi. Tendinţa la nivel european este de a veni pe piaţă cu o contraofertă pentru produsele cu adaosuri alimentare, care, ştim cu toţii, nu sunt deloc sănătoase", explică Părău. Potrivit acesteia, doar cei care şi-au luat aceste atestate vor putea produce respectivul produs, şi prin aceasta Ministerul Agriculturii urmăreşte orientarea consumatorilor spre produsele cu adevărat naturale şi eliminarea falsurilor.
Produsele tradiţionale cu cheltuială mare se ţin
Însuşirile produselor tradiţionale sunt cu totul deosebite, tocmai pentru că nu sunt fabricate industrial. Costurile însă sunt destul de mari, în raport cu cele ale produselor convenţionale de acelaşi tip. Ministerul Agriculturii intenţionează să elaboreze în viitorul apropiat un catalog care să includă toate produsele tradiţionale româneşti, şi astfel să vină în sprijinul restaurantelor şi distribuitorilor interesaţi. Se urmăreşte ca, după apariţia acestui catalog, consumul produselor tradiţionale să crească. Potrivit statisticilor, sectorul produselor alimentare şi al băuturilor reprezintă aproape 30% din valoarea totală a producţiei agricole.