Planuri de viitor - de la individual la sistem -

In numarul de ieri se vorbea despre realizarile de pana acum din sistemul de protectie a copilului dezvoltat in Romania incepand cu anul 2001. Tot de la o realizare am dori sa pornim si azi ca sa

In numarul de ieri se vorbea despre realizarile de pana acum din sistemul de protectie a copilului dezvoltat in Romania incepand cu anul 2001. Tot de la o realizare am dori sa pornim si azi ca sa vedem cum se fac planurile de viitor de la nivel de individ la nivel de sistem. Cea mai potrivita categorie pentru acest subiect ni s-a parut cea a tinerilor care parasesc institutiile in care au stat uneori toata viata lor si pentru care planurile de viitor nu sunt intotdeauna usor de facut. Integrarea socio-profesionala a tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului este in continuare o prioritate, dar in mod evident se constientizeaza faptul ca mai sunt multe de facut in acest domeniu. Analizand mai de aproape se poate constata ca problematica este la acest moment tratata pe doua paliere: unul al pregatirii cat mai bune a tanarului pentru provocarile vietii, inca mult inainte de momentul iesirii din sistemul de protectie, si unul al identificarii celor mai potrivite mijloace de a-l sprijini atunci cand trebuie sa se descurce singur. Pe primul dintre aceste paliere s-au reusit cele mai multe actiuni: au fost create in structura directiilor pentru protectia copilului servicii specifice destinate pregatirii pentru viata a copiilor si tinerilor, servicii care in esenta "ii invata sa pescuiasca". Marea majoritate a acestora o reprezinta apartamentele in care tinerii se autogospodaresc cu un nivel minim de supraveghere din partea adultilor (personalul angajat). Este bine de stiut ca sistemul de protectie a copilului ofera sustinere pana la varsta de 26 de ani, cu singura conditie a continuarii studiilor. La nivelul intregii tari sunt acum 50 de astfel de servicii, dezvoltate prin programe finantate atat de la bugetul de stat (2002 - 14,5 miliarde lei si 2003 - 16 miliarde lei) cat mai ales din fonduri ale partenerilor internationali BIRD, BDCE si Comisia Europeana (programele Phare 1999 si 2001 "Copiii mai intai". De asemenea, anul acesta au mai fost aprobate alte 9 proiecte in valoare de aproximativ 1 milion USD), in cadrul Parteneriatului romano-american. Dat fiind faptul ca, asa cum mentiona articolul de ieri, se considera ca in protectia copilului s-a ajuns la un nivel la care Romania a facut trecerea de la acumularile cantitative la o abordare calitativa. Acest domeniu al pregatirii copiilor si tinerilor pentru viata este unul dintre cele care reflecta cel mai bine dinamica acestor schimbari. Daca la momentul cand s-au preluat institutiile, niemni nu-si punea problema ca ar trebui facute lucruri speciale pentru ei, la acest moment suntem in faza in care s-au dezvoltat apartamente protejate, locuinte de tranzit pentru acesti tineri, avem centre de consiliere si orientare profesionala, toate contribuind la realizarea interventiei planificate la nivelul directiilor pentru protectia copilului. Suntem acum in situatia in care finalizam standardele de calitate pentru serviciul de dezvoltare a deprinderilor de viata, caruia ii revine sarcina de a realiza si pune in practica interventia mai sus mentionata, asiguram, astfel, o data in plus, o abordarea unitara, care respecta la nivelul intregii tari un minimum de cerinte. Analizand pe un palier mai general aceasta problematica, trebuie spus ca efortul care se face este unul interinstitutional. Prima faza - mai sus mentionata - nu este suficienta; ea se completeaza cu interventii ale directiilor de dialog si solidaritate sociala, ale structurilor sistemului de protectie a adultilor cu handicap sau ale primariilor. Constientizand faptul ca pe acest palier nu s-au facut la fel de multe, consideram ca ceea ce s-a initiat isi va produce in scurt timp rezultatele. Este vorba despre faptul ca reforma in domeniul adultilor cu handicap a inceput si ea sa dea rezultate, conturandu-se acel continuum de servicii de aceeasi calitate atat pentru copilul cu handicap, cat si pentru adultul cu astfel de probleme, provenind atat din familie, cat si din sistemul de protectie a copilului. Exista adoptata, de asemenea, o lege a prevenirii si combaterii marginalizarii sociale, care include in mod distinct intre categoriile-tinta tinerii proveniti din centrele de plasament, recunoscand astfel vulnerabilitatea lor si nevoia de a primi un sprijin in plus. Acest plus se traduce prin masuri de garantare a accesului efectiv la drepturi fundamentale (cum sunt cel la munca, locuinta, asistenta medicala, educatie), dar si masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si de mobilizare a institutiilor cu atributii in domeniu. Ca o accentuare in plus a faptului ca se constientizeaza ca populatia centrelor de plasament si-a schimbat ponderea in sensul cresterii semnificative a grupei de varsta mare, concomitent cu scaderea ponderii grupei mici de varsta, se afla acum in proces de elaborare o strategie care are ca tinta in mod particular aceasta categorie de varsta care se intentioneaza a fi un document important de corelare a eforturilor sectoriale destinate integrarii socio-profesionale a acestor tineri. Trecand cu planurile de viitor la un nivel macro, constatam ca avem acum in sistemul romanesc de protectie a copilului un numar impresionant de servicii alternative, o retea puternica de asistenti maternali, o noua abordare, ce pune accent pe calitatea serviciilor si pe calitatea vietii copiilor si tinerilor aflati in institutii. Ca in orice alta tara a lumii, demersurile in aceasta problematica nu ajung niciodata la un sfarsit. Si sistemul romanesc de protectie a copilului necesita in continuare atentie, iar interventiile carora li se va acorda prioritate sunt:
- Continuarea descentralizarii in domeniu, implicarea in mai mare masura a comunitatilor locale in problematica copilului. Cele mai bune servicii sunt cele care sunt cel mai aproape de potentialii beneficiari, iar prevenirea unor situatii de risc se face mult mai eficient in comunitatea din care provine copilul.
- Dimensiunea implicarii societatii civile in acest domeniu; organizatiile neguvernamentale au un rol si o implicare deosebita in acest domeniu, dar interventia lor, ca si a autoritatilor locale trebuie sa se bazeze pe competitivitate si profesionalism. In acest sens, se afla in curs de elaborare un sistem de acreditare a prestatorilor de servicii in favoarea copilului, care sa permita selectia acestora pe baza calitatii serviciilor prestate.
- Abordarea copilului in cadrul familiei sale; ca sa fie eficienta, politica in domeniul protectiei copilului trebuie tratata in cadrul politicilor familiale si consideram ca este momentul sa abordam nu numai individul, ca posibil beneficiar al serviciilor de asistenta sociala, ci familia in ansamblu.