Piaţa de factoring va ajunge la 600 milioane de euro în 2006

Costi Dobrea

Numărul companiilor care vin să ofere servicii de factoring este în continuă creştere. Iar jucătorii din această piaţă încearcă să profite de potenţialul încă neexploatat, estimând că din ce în ce mai multe companii vor apela la alternativa de finanţare reprezentată de factoring.
Piaţa de factoring din ţara noastră este încă neexploatată. Mai mult, factoringul este printre cele mai rare surse de finanţare la care apelează companiile din ţara noastră. Spre exemplu, piaţa de factoring este estimată să ajungă, în acest an, la circa 600 milioane de euro, adică aproape 0,65% din Produsul Intern Brut (PIB). Spre comparaţie, în alte state din Europa Centrală, nivelul este de două-trei ori mai ridicat. În Polonia, piaţa de factoring reprezenta, în 2005, 1,5% din PIB, în Ungaria aproape 2,1% din PIB, iar în Cehia - circa 2,9% din PIB. Iar în statele cu o economie dezvoltată, nivelul este mult mai ridicat, un exemplu fiind cel al Italiei, stat în care piaţa reprezintă peste 10% din PIB.
Totuşi, estimările jucătorilor din piaţa românească indică un potenţial ridicat de creştere a acestui segment de finanţare. Situaţia este demonstrată şi de apariţia mai multor firme ce oferă servicii de factoring. După ce, în urmă cu aproape o lună, Banca Transilvania lansa Compania de factoring IFN SA, ieri a fost lansată ING Commercial Finance România, firmă specializată în servicii de factoring. Mişu Negriţoiu, director general al ING Bank, a explicat că această activitate a fost separată de cea a băncii, pentru a se face distincţia între factoring şi credite, pentru împrumuturile bancare fiind solicitată o documentaţie mai amplă. Directorul general al noii companii, Richard Lublinski, a precizat, în cadrul unei conferinţe de presă, că intenţionează să se adreseze atât clienţilor mari, cât şi întreprinderilor mici şi mijlocii. "Vrem să finanţăm firmele care au o cifră de afaceri anuală de un milion de euro sau chiar mai mică. Dar avem o ofertă şi pentru companiile mari", a explicat Richard Lublinski. Factoringul este privit ca o sursă adiţională de finanţare. Însă, spre deosebire de creditele bancare, factoringul are ataşat un cost mai ridicat. Mihaela Dimitriu, director în cadrul direcţiei factoring din BRD Groupe SG, a explicat pentru Adevărul modul în care este calculat costul finanţării prin factoring. Astfel, în cazul BRD, banca percepe un comision flat ce variază, în funcţie de serviciile oferite, între 0,5% şi 1,5% din valoarea facturii, la care se adaugă un comision de finanţare perceput din momentul în care clientul apelează la factoring şi până în momentul în care se încheie operaţiunea. Iar acest comisionul are acelaşi nivel cu dobânda percepută de BRD pentru finanţările pe termen scurt, adaugă Mihaela Dimitriu.
Factoringul a avut ataşată şi o imagine negativă. Richard Lublinski a precizat că în Polonia, unde ING are un sfert din piaţa respectivă, factoringul era perceput ca o ultimă resursă de finanţare, la care firmele apelau atunci când nu mai puteau accesa credite bancare. Însă Mihaela Dimitriu spune că, în România, nu se pune problema de o astfel de percepţie. Spre exemplu, directoarea BRD estimează un volum de operaţiuni de 300 milioane de euro pentru bancă, rezultat dintr-un total de 370 clienţi şi peste 1.000 debitori. "Factoringul nu este privit ca o ultimă sursă de finanţare, pentru că avem clienţi numai companii puternice", subliniază Mihaela Dimitriu. Totuşi, în ciuda unor estimări de creştere exponenţială a acestei pieţei, factoringul ar putea rămâne printre sursele de finanţare cel mai puţin apelate de companiile autohtone. Un sondaj realizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii arată faptul că trei firme din patru se bazează în principal pe auto-finanţare, în timp ce factoringul este atractiv pentru mai puţin de 4% din companii.

Ce este factoringul
Factoringul reprezintă cedarea de către o companie a creditelor comerciale, încheiate cu clienţii proprii, la o bancă sau o firmă specializată. Adică, o firmă poate ceda o factură pe care trebuie să o încaseze peste un anumit termen, primind banii în avans de la bancă. În cazul BRD, suma primită în avans variază între 85% şi 100% din valoarea facturii, iar la ING avansul standard de la care se porneşte negocierea este de 80%, putând varia atât în sus, cât şi în jos. Ulterior, banca va încasa banii de la clientul companiei respective (termenul mediu este de 60 zile), moment în care va plăti şi restul de bani aferenţi facturii. Iar reprezentanţii celor două instituţii spun că cele mai solicitate produse sunt cele de factoring intern, însă operaţiunile de factoring extern încep să câştige teren.