Păgubiţii FNI încă aşteaptă să fie despăgubiţi, la mai bine de 20 de ani de când s-a dat sentinţa

0
0
FOTO Captură video
FOTO Captură video

Păgubiţii FNI încă aşteaptă să fie despăgubiţi, la mai bine de 20 de ani de când s-a dat sentinţa, fosta AVAB fiind în imposibilitate de a face plăţi, având conturile blocate încă din 2008 în urma executării silite de către păgubiţii FNI.

„În 2013, autoritatea a preluat de la fosta CNVM peste 130.000 de creditori. În urma celor două sentinţe penale şi a altora civile sunt circa 160.000 de persoane fizice, iar numărul lor ar putea creşte în continuare, având în vedere că încă sunt oameni care vin cu carnetul de depunător la FNI ca să arate că au fost înşelaţi şi vor să fie despăgubiţi”, au declarat surse avizate pentru „Adevărul”.

În prezent, dat fiind că Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS, fosta AVAS, fosta AVAB) are conturile blocate încă din 2008 în urma executării silite de către păgubiţii FNI, autoritatea a cerut statului să emită un act normativ prin care să preia de la AAAS sarcina de a face plăţile către păgubiţii FNI.

„În contextul în care conturile curente ale AAAS sunt blocate prin popririle înfiinţate în vederea plăţii creanţelor FNI şi a unor titluri executorii aparţinând altor creditori şi luând în considerare faptul că până în prezent cuantumul total al datoriilor către creditorii FNI care au depus cereri de plată voluntară sau au apelat la executori judecătoreşti depăşeşte cu mult posibilităţile financiare ale AAAS, nu va fi posibilă achitarea acestor sume în anii următori, din venituri proprii. 

În relaţia cu miile de păgubiţi care au depus cereri de despăgubire la registratura instituţiei, AAAS se află de multă vreme într-o situaţie ingrată, fiind în imposibilitatea de a pune în executare o serie de hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti din România în favoarea propriilor cetăţeni, încercând să dea explicaţii mai mult sau mai puţin obiective legate de aspectul nerespectării obligaţiilor care îi revin, ca instituţie a statului român. 

În contextul prezentului demers, trebuie să facem precizarea obligatorie, care este permanent şi cu obstinaţie trecută cu vederea, că AAAS a fost obligată la plata sumelor dispuse de instanţele judecătoreşti nu pentru că ar avea vreo legătură cu fraudarea FNI, ci, pentru că statul român, prin Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii şi ulterior , prin Legea nr. 113/2013, a hotărât că AAAS trebuie să facă acest lucru în locul adevăratei debitoare în culpă – CEC BANK S.A. Aşadar, dacă prin Legea nr. 333/2001 Guvernul şi Parlamentul României au decis să înlocuiască un debitor solvabil (CEC BANK S.A.) cu un altul garantat ca fiind solvabil (AAAS), iar prin Legea nr. 113/2013, tot Guvernul şi Parlamentul României au decis - în ciuda faptului că prin Decizia penală nr. 164/2008 Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte apelul AAAS şi a înlăturat răspunderea instituţiei noastre în calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal - ca AAAS să preia fără plată toate drepturile şi obligaţiile CNVM, devine evident faptul că, dacă se constată că debitorul desemnat nu mai dispune de fondurile necesare acoperirii obligaţiilor sale, atunci Guvernul şi Parlamentul României în solidar cu AAAS trebuie să caute şi să găsească modalităţi legale prin care să fie identificate resursele financiare necesare achitării sumelor stabilite prin titluri executorii. 

Ţinând cont de faptul că, în urma analizei situaţiei economicofinanciare a AAAS, efectuată de un comitet interministerial în cursul anului 2018, a reieşit în mod clar faptul că în următorii ani AAAS nu va realiza venituri certe suficiente din care să-şi poată onora obligaţiile de plată către creditori în general, iar către creditorii FNI în special, considerăm că singura modalitate de stingere a datoriilor statului român către foştii investitori FNI este promovarea unui act normativ care să creeze cadrul legal în vederea alocării de la bugetul de stat a sumelor necesare pentru plata despăgubirilor acordate investitorilor FNI de către instanţele judecătoreşti”, se arată în Nota de fundamentare a actului normativ.

155.000 de oameni au câştigat în instanţă dreptul de a fi despăgubiţi

Ca urmare a finalizării procedurilor judiciare, civile şi penale, declanşate de aprox. 155.000 persoane foşti investitori, în urma prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii la 24 mai 2000, s-a recunoscut dreptul acestora la despăgubiri, potrivit numărului real de unităţi de fond deţinute, în conformitate cu carnetele de investitori, a explicat AAAS. 

Dintre aceşti investitori, pentru 24.326 persoane Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului („AAAS”) (fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS) a fost obligată la plata de despăgubiri în baza unor sentinţe civile, iar în baza unei sentinţe penale din 2007, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare („CNVM”) a fost obligată la despăgubirea a aprox. 134.000 de foşti investitori. 

În 2013, când s-a înfiinţat Autoritatea de Supraveghere Financiară, AAAS a preluat fără plată toate drepturile şi obligaţiile CNVM rezultate din actele juridice prin care CNVM a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la FNI şi s-a subrogat în consecinţă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale acesteia, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. 

De la momentul la care hotărârile de obligare la plata de despăgubiri au devenit executorii, AAAS a procedat la plată voluntară, pe măsura solicitării creditorilor. 

Cu toate acestea, faţă de resursele insuficiente, începând cu anul 2008 AAAS a fost confruntată cu măsuri de executare silită, având conturile poprite şi patrimoniul afectat de măsuri de valorificare. 

Şi CEDO a dat dreptate păgubiţilor FNI

La data de 8 ianuarie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului („CEDO”) a pronunţat o decizie, în cauza Albert şi alţii împotriva României, în care, constatând amploarea fenomenului generat de prăbuşirea FNI şi asumarea subsecventă a datoriei de către stat, a apreciat că stabilirea numărului real de investitori, precum şi valoarea totală a datoriei este extrem de dificil de realizat. 

Astfel, faţă de nefinalizarea unora dintre procedurile judiciare, la momentul deciziei, a respins ca inadmisibile plângerile introduse. Totodată, CEDO a încurajat autorităţile ca „în cel mai scurt timp posibil, să stabilească cu precizie amploarea obligaţiilor sale de plată”. 

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, CEDO a luat în considerare faptul că instanţele naţionale nu au acceptat motivul insuficienţei fondurilor pentru a anula sau bloca procedurile de executare silită, caracterul temporar al amânării sau al eşalonării plăţilor, măsuri care nu intervin automat, dar şi angajamentul Guvernului României de a clarifica situaţia sub aspectul stabilirii numărului de persoane îndreptăţite la despăgubire, al întinderii obligaţiilor de despăgubire şi al identificării necesităţii unor măsuri legislative pentru a asigura plata despăgubirilor într-o modalitate optimă şi unitară. 

La data de 10 iulie 2014, CEDO a comunicat Guvernului Român cauzele Murăraşu împotriva României şi Leaua împotriva României, în care reclamanţii au invocat încălcarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de către autorităţile române prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a consfinţit dreptul lor la acordarea de despăgubiri în calitate de foşti investitori ai FNI. 

La data de 10 noiembrie 2015, CEDO a soluţionat cauza Murăraşu împotriva României, în motivarea deciziei sale Curtea Europeană reamintind cele stabilite în cauza Albert şi alţii împotriva României cu privire la FNI şi la amploarea consecinţelor generate de căderea acestuia. 

De asemenea, Curtea a luat act de eforturile depuse de statul român pentru a clarifica situaţia investitorilor FNI şi a observat faptul că aceştia sunt sprijiniţi de stat pe parcursul efectuării demersurilor vizând recuperarea creanţelor lor, fiindu-le oferite informaţii precise despre procedura de urmat şi stadiul plăţilor. Prin urmare, Curtea a apreciat că este necesar să i se ofere statului român ocazia de a continua eforturile depuse în scopul soluţionării situaţiei dificile creată de căderea FNI. 

Totodată, dat fiind contextul general al cauzei, Curtea a constatat că existenţa unor întârzieri în executare este inevitabilă şi că, cel puţin la acest moment, acestea nu pot fi considerate nerezonabile. 

Cu toate acestea, Curtea a subliniat faptul că, în situaţia în care procedura vizând efectuarea plăţilor s-ar prelungi excesiv, soluţia sa va fi diferită şi a reiterat încurajarea pentru autorităţile române de a pune capăt situaţiei dificile create prin căderea FNI, prin clarificarea elementelor de mai sus şi adoptarea de măsuri legislative.

Economie


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri