Marile branduri nu vor mai putea distruge hainele și pantofii nevânduți. Ce se schimbă pentru consumatori

Uniunea Europeană introduce, începând cu 19 iulie 2026, una dintre cele mai stricte măsuri de până acum împotriva risipei din industria modei. Marile companii de îmbrăcăminte și încălțăminte nu vor mai avea voie să distrugă produsele nevândute, fiind obligate să recurgă la soluții precum reutilizarea, donarea, repararea sau reciclarea acestora.

Din 19 iulie, marile branduri nu vor mai putea distruge hainele. Foto arhivă

Măsura face parte dintr-un pachet legislativ mai amplu privind economia circulară și vizează reducerea impactului ambiental al unuia dintre cele mai poluante sectoare economice din Europa.

Bruxelles-ul estimează că până la 9% din textilele nevândute sunt eliminate înainte de a fi folosite vreodată, generând milioane de tone de emisii de carbon și alimentând una dintre cele mai criticate forme de risipă din economia modernă.

Decizia vine după ani de dezbateri privind practicile marilor retaileri, care au fost acuzați că preferă să elimine produse noi și perfect utilizabile în loc să le vândă la preț redus, să le doneze sau să le introducă în programe de reciclare.

Pentru autoritățile europene, problema nu este doar una morală, ci și una economică și de mediu. Într-o perioadă în care resursele naturale devin tot mai scumpe, iar reducerea emisiilor de carbon reprezintă o prioritate strategică, distrugerea unor produse care nu au fost utilizate niciodată este considerată incompatibilă cu obiectivele climatice ale Uniunii.

O industrie uriașă, cu un impact major asupra mediului

Sectorul textil este unul dintre cele mai importante segmente economice ale Europei, dar și unul dintre cele mai poluante.

Potrivit Agenției Europene de Mediu, consumul de textile din Uniunea Europeană se află printre principalii factori care contribuie la utilizarea intensivă a materiilor prime, a apei și a terenurilor. Industria textilă generează cantități semnificative de emisii de gaze cu efect de seră și produce volume uriașe de deșeuri.

În ultimii 20 de ani, modelul de consum s-a schimbat radical. Europenii cumpără mai multe haine decât în trecut, însă le păstrează pentru perioade mai scurte. Fenomenul este asociat cu dezvoltarea modelului „fast fashion”, bazat pe colecții numeroase, schimbări rapide de tendințe și prețuri accesibile.

În acest context, volumele de produse care rămân nevândute au crescut constant. Potrivit estimărilor Comisiei Europene, între 4% și 9% dintre textilele introduse pe piața europeană ajung să fie distruse fără să fie utilizate vreodată.

Executivul european estimează că această practică generează anual aproximativ 5,6 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon, echivalentul emisiilor nete produse într-un an de o țară precum Suedia.

De ce distrugeau companiile produse noi

Pentru mulți consumatori, ideea că haine sau pantofi noi sunt distruși poate părea greu de înțeles. În realitate, practica are explicații economice.

În cazul brandurilor premium și de lux, reducerea masivă a prețurilor poate afecta imaginea de exclusivitate a produselor. Unele companii au preferat să elimine surplusurile de stoc decât să riște deprecierea percepției asupra mărcii.

În alte situații, costurile asociate depozitării, transportului și gestionării produselor nevândute au fost considerate mai mari decât costurile eliminării acestora.

De asemenea, dezvoltarea comerțului online a contribuit la amplificarea fenomenului. Ratele ridicate de retur au dus la acumularea unor cantități importante de produse care necesitau verificări, reambalare și reintegrare în circuitul comercial. Pentru anumite companii, eliminarea acestora a fost considerată o soluție mai simplă și mai ieftină.

Cazurile care au provocat scandaluri internaționale

Problema a intrat în atenția publicului după mai multe controverse care au implicat branduri cunoscute.

În 2018, Burberry a fost criticată după ce a dezvăluit că a distrus produse în valoare de aproximativ 28 de milioane de lire sterline într-un singur an. Informația a provocat reacții puternice din partea investitorilor, a organizațiilor de mediu și a consumatorilor.

Compania a susținut atunci că procesul respecta normele de mediu și că o parte dintre materiale erau recuperate, însă scandalul a fost suficient de mare încât grupul să anunțe ulterior renunțarea la această practică.

Cazul a devenit un simbol al exceselor din industria modei și a contribuit la creșterea presiunii pentru introducerea unor reguli mai stricte la nivel european.

Organizațiile de mediu au argumentat că distrugerea produselor nevândute nu reprezintă un fenomen izolat, ci o practică întâlnită în diferite segmente ale industriei, de la fast fashion până la brandurile de lux.

Ce prevede noua legislație europeană

Regulile adoptate de Comisia Europeană interzic marilor companii să distrugă articole vestimentare, accesorii și încălțăminte rămase nevândute.

În locul eliminării, firmele vor trebui să identifice alternative precum reutilizarea, revânzarea, donarea, repararea, recondiționarea sau reciclarea produselor.

În plus, companiile vor fi obligate să ofere informații detaliate despre volumele de produse nevândute și despre modul în care acestea sunt gestionate. Autoritățile europene speră că această transparență va reduce tentația de a produce excesiv și va încuraja modele de afaceri mai eficiente.

Interdicția se aplică în prima fază marilor companii, în timp ce firmele mici și microîntreprinderile beneficiază de derogări. Pentru întreprinderile mijlocii sunt prevăzute perioade de tranziție mai lungi.

Există situații în care distrugerea rămâne permisă

Legislația nu interzice distrugerea în orice circumstanță.

Companiile vor putea elimina produse atunci când acestea sunt deteriorate, contaminate, prezintă riscuri pentru sănătate și siguranță sau nu mai pot fi utilizate ori reparate.

Excepțiile se aplică și în cazul unor produse care încalcă drepturi de proprietate intelectuală sau care nu respectă anumite cerințe legale.

În astfel de situații, firmele vor trebui să demonstreze motivele pentru care au recurs la distrugere și să păstreze documentația justificativă pentru o perioadă de cinci ani.

Costuri noi pentru retaileri și producători

Noua legislație va obliga companiile să investească în sisteme mai eficiente de gestionare a stocurilor.

Retailerii vor avea nevoie de soluții logistice pentru colectarea, sortarea și redirecționarea produselor care nu se vând. De asemenea, vor trebui să dezvolte parteneriate cu organizații caritabile, firme de reciclare și platforme de revânzare.

Analiștii estimează că pe termen scurt aceste schimbări vor genera costuri suplimentare. Pe termen lung însă, presiunea de a evita acumularea surplusurilor ar putea determina companiile să își îmbunătățească prognozele de vânzări și să reducă supraproducția.

Practic, firmele vor fi stimulate să producă mai aproape de nivelul real al cererii, reducând risipa încă din etapa de fabricație.

Experții spun că adevărata problemă este supraproducția

Mulți specialiști în sustenabilitate salută măsura, dar avertizează că aceasta nu rezolvă problema fundamentală a industriei.

Potrivit analizelor Agenției Europene de Mediu, distrugerea produselor reprezintă doar efectul final al unui model economic construit pe producție excesivă și consum accelerat.

„Distrugerea textilelor nevândute este simptomul unui sistem care produce mai mult decât poate absorbi piața”, arată instituția într-o analiză dedicată economiei circulare.

Experții consideră că reducerea risipei va depinde nu doar de interzicerea distrugerii produselor, ci și de capacitatea companiilor de a fabrica volume mai apropiate de cererea reală și de a prelungi durata de viață a articolelor vestimentare.

Ce înseamnă schimbarea pentru consumatori

Pentru cumpărători, efectele nu vor fi imediat vizibile.

Totuși, pe termen lung, noile reguli ar putea duce la apariția unui număr mai mare de programe de revânzare, outlet-uri și servicii de recondiționare. Produsele care în trecut ar fi fost eliminate ar putea ajunge mai des pe piața secundară.

În același timp, presiunea asupra companiilor de a reduce stocurile excedentare ar putea încuraja o planificare mai atentă a producției și o utilizare mai eficientă a resurselor.

Pentru Bruxelles, obiectivul final este clar: transformarea industriei textile dintr-un model bazat pe consum rapid și risipă într-unul construit pe reutilizare, durabilitate și economie circulară.

Interzicerea distrugerii hainelor și încălțămintei nevândute reprezintă doar primul pas. Pentru industria modei, mesajul este însă fără echivoc: produsele noi nu mai pot fi tratate ca deșeuri doar pentru că nu și-au găsit cumpărători.

Pentru Uniunea Europeană, obiectivul final este reducerea risipei și transformarea industriei textile într-un sector mai sustenabil, bazat pe reutilizare, durabilitate și economie circulară.