Riscul de meningită e mai mare vara? Mit și adevăr despre boala care poate ucide în doar câteva ore

Meningita, o boală care poate evolua rapid spre forme severe în doar câteva ore, ne sperie mai mult vara, când ieșirile sunt mai dese și ocaziile de a petrece timp în spații aglomerate sunt numeroase. Când poate fi fatală explică epidemiologul Emilian Popovici.

Meningita virală ș cea bacteriană determină forme diferitte de boală FOTO: Pexels

Vara este sezonul în care crește riscul de meningită, confirmă prof. dr. Emilian Popovici, medic primar epidemiolog, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie.

Într-un interviu pentru „Adevărul”, prof. dr. Emilian Popovici a explicat că există două tipuri de meningită, virală și bacteriană, iar riscul contractării crește vara în cazul meningitei virale, din cauza circulației efervescente a unor virusuri precum enterovirusurile.

De ce crește riscul vara

Vremea caldă favorizează înmulțirea și răspândirea enterovirusurilor, care sunt responsabile pentru cele mai multe cazuri de meningită virală, explică medicul epidemiolog. „Copiii și tinerii petrec mai mult timp împreună în tabere, la piscină sau în parcuri, facilitând transmiterea virusurilor prin igienă precară sau contact direct”, arată medicul. Un alt risc îl reprezintă scăldatul în ape necontrolate sanitar sau nerespectarea spălării frecvente a mâinilor.

Sunt însă diferențe între meningita virală și cea bacteriană. Meningita virală este forma cea mai comună și, de obicei, mai blândă, majoritatea pacienților vindecându-se în 7-10 zile. Meningita bacteriană, în schimb, are o frecvență constantă sau apare mai des iarna și primăvara, fiind și mai severă.

Cea mai frecventă formă de meningită virală, care apare vara și la începutul toamnei, este produsă de enterovirusuri - cum ar fi Coxsackie și Echovirus. Virusul se răspândește cu repeziciune în acest anotimp. Vremea caldă scoate oamenii afară, iar igiena deficitară a mâinilor, apa contaminată din piscină sau contactul strâns favorizează răspândirea. Copiii se joacă în aer liber, în tabere sau parcuri, și dau virusul unii altora prin contact direct sau obiecte atinse. În plus, anumite virusuri rezistă mai bine în mediul extern în sezonul cald, explică medicul epidemiolog.

Cum se transmite meningita

„Meningita virală se transmite prin contact direct cu secrețiile respiratorii, mâini murdare sau suprafețe contaminate, iar virusurile se pot răspândi rapid în câteva zile în colectivități (cum ar fi familii sau școli), deși majoritatea celor infectați fac doar o răceală ușoară și nu dezvoltă infecția la nivelul creierului”, arată medicul.

Căile de transmitere sunt: tusea, strănutul, vorbitul sau sărutul, atunci când picăturile mici ajung la alte persoane.

O altă cale de transmitere este cea fecal-orală, foarte frecventă în cazul enterovirusurilor (care cauzează peste 80% din cazuri), prin mâini neigienizate după folosirea toaletei. Astfel se contaminează diverse suprafețe (jucării, tacâmuri etc.), iar atingerea lor urmată de ducerea mâinilor la nas, gură sau ochi duce la contractarea virusului.

Cât de repede se răspândește? „Virusurile (în special enterovirusurile) circulă foarte ușor și rapid de la o persoană la alta, în special în sezonul cald și la începutul toamnei”, subliniază dr. Popovici.

Simptomele inițiale ale infecției virale apar, de obicei, la 3 până la 7 zile după contactul cu virusul.

Nu toți cei care iau virusul fac însă și meningită. Mai mult, trecerea virusului la creier (la nivelul meningelui) – este forma care sperie cel mai mult, fiind amenințătoare de viață - se produce rar din totalul celor infectați. Se întâmplă în câteva zile de la debutul bolii, afectând cel mai des copiii mici cu imunitate în curs de dezvoltare.

Cine sunt cei mai expuși

Boala nu amenință la fel pe toată lumea. Copiii mici, în special cei sub 5 ani, și sugarii sunt cei mai expuși la meningită virală, din cauza sistemului imunitar încă în curs de dezvoltare, explică medicul epidemiolog.

Prof. dr. Emliian Popovici, vicepreședintele Socetății Române de Epidemiologie FOTO: FB/E. Popovici

„Sugarii sub 1 an au riscul cel mai mare de a face forme severe, deoarece imunitatea lor naturală este slabă. Copiii sub 5 ani reprezintă categoria cu cele mai multe cazuri înregistrate de meningită virală (provocată des de enterovirusuri). Indiferent de vârstă, cei care au un sistem imunitar slăbit pot contracta mai ușor virusul”, punctează dr. Popovici.

Meningita, o boală care poate fi prevenită

Deși sperie extraordinar de tare, pacienții nu adoptă în cazul meningitei calea cea mai sigură de apărare: vaccinarea.

„Vaccinarea este cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a formelor grave de meningită bacteriană, stimulând sistemul imunitar să producă anticorpi protectori împotriva unor bacterii periculoase precum meningococul, pneumococul sau Haemophilus influenzae b”, subliniază medicul. Pe piață sunt mai multe opțiuni, principalele incluzând: vaccinuri tetravalente conjugate (ACWY); vaccinuri împotriva serogrupului B; vaccinuri pneumococice și Hexavalente (care conțin și Hib) incluse în calendarul uzual.

Rolul vaccinării este acela de a crea o barieră de apărare în fața infecțiilor invazive care pot duce la deces sau sechele majore (surditate, leziuni cerebrale) în doar 24 de ore. Oprește de asemenea răspândirea bacteriilor în comunitate și oferă protecție colectivă (inclusiv pentru cei care nu se pot vaccina) și reduce considerabil riscul de septicemie și focare epidemice.

Vaccinarea se recomandă la toate vârstele, evident, cu produsul adecvat etapei de vârstă.

Când se administrează vaccinul

La sugari și copii mici, care reprezintă categoria cea mai vulnerabilă, imunizarea poate începe de la vârsta de 6 săptămâni/2 luni, în funcție de tipul de vaccin, precizează medicul.

În cazul adolescenților și tinerilor vaccinarea se recomandă în special pentru a preveni starea de purtător sănătos și transmiterea în colectivități (licee, facultăți, cămine).

Există și persoane cu riscuri speciale - cum sunt pacienții fără splină, cei cu imunitate scăzută sau bolnavi cronic -, în cazul acestora vaccinarea fiind o indicație pe care medicii o fac.

La vaccinarea antimeningococică ar trebui să ne gândim și dacă avem în plan să călătorim în zone epidemice - cum este „centura meningitei” din Africa.

„În România, vaccinarea antimeningococică este opțională, dar puternic recomandată de medicii pediatri și epidemiologi. Frecvența vaccinării meningococice depinde strict de tipul vaccinului (grupul B sau grupul ACWY) și de vârsta la care se începe imunizarea”, mai menționează dr. Popovici.

În cazul vaccinului împotriva Meningococului Grup B (ex. Bexsero), la sugarii între 2 și 5 luni schema primară include 3 doze administrate la interval de 1 lună între ele, plus o doză de rapel în al doilea an de viață (la 12–15 luni).

La sugarii între 6 și 11 luni se administrează 2 doze la interval de 2 luni, cu rapel în al doilea an de viață.

Pentru copiii între 2 și 10 ani sunt prevăzute 2 doze, la interval de 2 luni.

Pentru adulți și adolescenți (peste 11 ani): 2 doze la interval de 1 lună.

În cazul vaccinul meningococic tetravalent ACWY (ex. Nimenrix sau Menveo), pentru copiii mai mari de 1 an, adolescenți și adulți se administrează de obicei în doză unică.

Pentru adolescenți se recomandă un rapel în jurul vârstei de 16 ani (dacă prima doză s-a făcut la 11–12 ani), iar în cazul persoanelor cu risc continuu poate fi nevoie de doze de rapel la un interval de 5 ani.

L-am întrebat pe prof. dr. Emilian Popovici dacă mai avem nevoie de vaccin odată ce am trecut prin boală. Răspunsul este DA. „Dacă cineva a avut meningită vaccinarea poate fi în continuare necesară, deoarece există mai multe tipuri de bacterii și virusuri care pot provoca boală iar trecerea prin boală oferă imunitate doar față de tulpina specifică care a produs infecția, nu și față de celelalte”, a explicat medicul.

Măsuri stricte adoptate în cazul meningitei bacteriene

Dacă a fost diagnosticată o meningită bacteriană, care poate determina forme grave de boală, cazul suspect sau confirmat se raportează urgent la Direcția de Sănătate Publică (DSP) pentru a porni ancheta epidemiologică.

Medicii cel mai probabil vor decide profilaxie cu antibiotice, pentru forma bacteriană (meningococică) persoanele din familie sau din contactul strâns primind antibiotic preventiv.

De asemenea, contacții direcți sunt supravegheați medical timp de 7–10 zile pentru a depista rapid orice semn de boală (febra, cefalee).

Dacă un astfel de caz se semnalează într-o colectivitate, se impun și acolo măsuri de curățenie și dezinfecție, igiena riguroasă și triaj epidemiologic, în cazul școlilor sau grădinițelor verificându-se zilnic starea de sănătate a copiilor înainte de intrarea în colectivitate.

Mituri și adevăruri despre meningită

Medicul Emilian Popovici a trecut în revistă și cele mai răspândite mituri care circulă despre meningită.

Cel mai frecvent mit este acela că „toate cazurile sunt la fel de letale, boala se ia ușor din orice mediu și simptomele sunt mereu identice și ușor de recunoscut”.

Adevărul este însă acela că există forme ușoare, cum este cea virală, care se vindecă și de la sine, fără tratament special. În schimb, forma bacteriană este severă și periculoasă.

„Bacteria care o provoacă zboară prin aer și infectează pe oricine din jur” este un alt mit.

Adevărul? „Microorganismul se transmite doar prin contact foarte apropiat (strănut, sărut, tacâmuri comune) și nu trăiește mult pe obiecte sau în aer liber”, explică medicul.

„Semnele bolii sunt mereu aceleași, cu gâtul înțepenit” - este un alt mit. Adevărul, în schimb, este acela că la bebelușii sau la copiii mici lipsesc semnele clasice, ei prezentând doar febră, somnolență sau plâns continuu, fără redoare de ceafă.

„Dacă ești vaccinat, nu poți face deloc meningită” - este și acesta un mit răspândit. Medicul explică din nou că „vaccinurile protejează doar împotriva anumitor etiologii, dar nu acoperă toate cauzele posibile ale bolii”.

Ce să faci dacă ești părinte și copilul pleacă în tabără sau în excursie

Prin gesturi simple, riscul de contractare a meningitei poate fi mult redus. Dr. Emilia Popovici le reamintește părinților că meningita se transmite rapid în comunitățile aglomerate, prin tuse, strănut sau folosirea la comun a obiectelor personale. Dacă nu a fost vaccinat copilul, rămân la îndemână regulile de igienă pe care trebuie să i le transmitem, și care trebuie respectate în orice situație, de altfel, nu doar în ocazii precum taberele sau excursiile:

- Fără obiecte la comun: să nu împartă sticlele de apă, paharele, tacâmurile, balsamul de buze sau periuța de dinți;

- Igienizarea mâinilor: spălarea frecventă cu apă și săpun sau folosirea gelului dezinfectant înainte de mese;

- Eticheta respiratorie: să strănute sau să tușească în pliul cotului, nu în palme.

Măsuri de luat înainte de plecare

- Verifică istoricul medical: asigură-te că fișa medicală predată organizatorilor conține toate vaccinurile efectuate și eventualele alergii ale copilului;

- Discută cu organizatorii: confirmă că tabăra are un cadru medical disponibil non-stop sau acces rapid la o unitate de primiri urgențe;

- Instruiește copilul: spune-i să raporteze imediat supraveghetorilor dacă se simte rău, are febră sau îl doare capul.

L-am întrebat pe dr. Emilian Popovici ce se întâmplă la această dată în România și dacă este cazul să ne îngrijorăm. „Situația actuală a meningitelor arată un număr mare de cazuri ușoare de origine virală și o menținere la un nivel redus, dar stabil, a formelor bacteriene. Principalele aspecte de reținut sunt incidența crescută a formelor virale la copii, caracterul sporadic al celor bacteriene și importanța prevenției prin vaccinare”, a precizat medicul.

Ce ar trebui să reținem este că meningita este o urgență medicală majoră ce poate evolua nefavorabil în cazul meningitei bacteriene în doar câteva ore. „Principalele semne de alarmă sunt febra bruscă, durerea de cap intensă și înțepenirea gâtului, iar cea mai eficientă metodă de prevenție rămâne vaccinarea”, a conchis medicul epidemiolog.