Lupta fără sfârșit cu dăunătorii care mușcă din profitul legumicultorilor. Ce greșeli fac. „Zic da și tot ca ei fac”

Legumicultorii se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari. Clima, dar și modernizarea spațiilor protejate, le permit să cultive aproape tot anul, iar riscul atacului bolilor și dăunătorilor este în creștere. Un specialist în protecția plantelor arată cum ajung aproape să piardă lupta.

Cultivarea legumelor în spații protejate devine o mare provocare FOTO: arhiva

Tuta absoluta, dăunătorul de care se tem cel mai tare și pe care aproape că nu-l mai pot combate, tripsul și ploșnița tomatelor sunt doar trei dintre dăunătorii care și în acest an agricol i-au pus la grea încercare pe legumicultori. Cultivarea legumelor în câmp e aproape muncă în zadar, spun legumicultorii cu experiență, însă devin din ce în ce mai greu de controlat bolile și dăunătorii și în sere și solarii.

Specialiștii în protecția plantelor transmit, cu rol de prevenție, periodic, buletinele fito-sanitare către primării, iar de aici către beneficiarii finali; în localitățile cu profil legumicol sunt farmacii fitosanitare care au proprii specialiști; legumicultorii, la rândul lor, participă la cursuri și întâlniri pe astfel de teme, dar cu toate acestea combaterea bolilor și a dăunătorilor este o luptă din ce în ce mai greu de dus.

Unde greșesc fermierii, ne-a explicat un specialist în protecția plantelor. Inginerul Emi Buzatu spune că legumicultorii, chiar cei fără o pregătire riguroasă în domeniu, dar cu ani de experiență în spate, știu în linii mari ce au de făcut, doar că volumul de muncă a devenit enorm, se cultivă în spații protejate pe aproape întreaga perioadă a anului, iar de aici și riscul mai mare de a amâna anumite acțiuni până când poate deveni prea târziu. Se mai întâmplă și să nu respecte întocmai indicațiile, iar efectul, din nou, nu este cel urmărit.

„Când ai spus spațiu protejat, el trebuie să fie protejat de mediul înconjurător”

„Noi facem după ureche. Noi avem spații protejate și stăm cu folia deschisă, fără plase de protecție. Când ai spus spațiu protejat, el trebuie să fie protejat de mediul înconjurător. Am discutat cu ei, ei fac ce vor. Se vaită, dar dacă le spui ce au de făcut, zic da și tot ca ei fac”, spune inginerul agronom despre acei fermieri ajunși în punctul în care nu mai pot controla fenomenul.

Cu toate că nu se face combaterea ca la carte, problemele nu au fost atât de severe încât să compromită total sau în mare parte recolta unui număr semnifictiv de fermieri, altfel nu se mai scoteau legume pe piață, spune specialistul. Faptul că dăunătorii sunt din ce în ce mai greu de combătut este în schimb o realitate.  Se întâmplă asta pentru că vorbim astăzi de peste 10.000 de legumicultori doar în județul Olt, campion la participare în programul de sprijin „Tomata”, și de doar opt specialiști în subordinea Agenției Fitosanitare.

Combaterea dăunătorilor nu se mai poate face centralizat, așa cum se făcea cu zeci de ani în urmă, o perioadă la care foarte mulți se raportează. Nu există nici măcar posibilitatea ca la nivelul unei structuri asociative (fiind extrem de puține astfel de structuri) să se acționeze concertat, pentru că nu există acei specialiști angajați de cooperative. Pe de altă parte, fiecare fermă are propriul specific, se optează pentru culturi diferite, se plantează la date diferite etc..

„Se semăna aproape în același timp în anumite zone, se planta la o anumită dată, acum e altceva. Unii au încălzire, alții au la rece sau nu au încălzire la fel de puternică să își permită să planteze foarte devreme. La primării sunt recomandări făcute pentru toate organismele, cu tratamente, cu perioade când apar, ce au de făcut... Am discutat de fiecare dată, le-am spus să ne contacteze dacă au o problemă. Dar lucrurile se fac pregătit, nu când ai tu atacul și nu ai ce să faci.  Discutăm de ani de zile cu ei”, mai spune Buzatu.

„Tratamentul se face cu mască, cu filtre, cu ochelari. Se închide spațiul protejat”

Fermierii fac greșeli și când aplică tratamentele, dar fac greșeli și la final de an agricol, când recoltează și întârzie nejustificat să curețe terenul, ținând pe loc adevărate rezervoare de boli și dăunători.

„Când faci tratamentul, tratamentul se face cu mască, cu filtre, cu ochelari. Se închide spațiul protejat. Când ai intrat cu o pompă, cu un atomizor, cu orice sistem de aplicare a tratamentelor, orice dăunător pleacă din zona respectivă. Și va ieși pe capetele solarului, sau pe laterale, și după o perioadă de două-trei zile revine. Pentru că ele nu atacă doar legumele, se duc și pe plantele spontane, pe buruieni. Și apoi revin. Nu poți să-i controlezi”, explică specialistul.

Una dintre recomandările pe care specialiștii le fac de fiecare dată este ca fermierii să folosească plase de protecție împotriva dăunătorilor.  Temperaturile extreme din timpul verii îi fac însă pe fermieri să renunțe la acest element de protecție.

„E foarte greu să pui o plasă foarte deasă pentru dăunători, dar măcar o plasă de umbrire mai rară, pentru că altfel nu putem discuta de spațiul protejat”, insistă specialistul.

O altă greșeală observată în teren este faptul că, toamna, fermierii scot resturile vegetale din solar, însă nu duc operațiunea până la capăt, ceea ce menține focarul. „Scot vrejii de roșii sau de ardei și-i așează ca pe lemne în fața solarului. Are tuta, are o grămadă de organisme. Trebuie duse, tocate, dar ei le lasă acolo și le iau la primăvară. E focar în fața serei”, mai spune specialistul.

Ce ar trebui, de asemenea, să ia în calcul fermierii este efectul schimbărilor climatice care determină devansarea anumitor operațiuni din calendarul tratamentelor, cu atât mai mult în spațiile protejate încălzite cu sisteme de încălzire performante.

O soluție de care atât specialiștii, cât și fermierii, vorbesc de ani buni este aceea a asocierii în cooperative, lucru care îi va ajuta inclusiv în lupta cu bolile și dăunătorii, dacă fiecare cooperativă va avea propriul agronom angajat. Specialiștii Agenției Fitosanitare ar ține legătura cu specialiștii angajați de membrii cooperatori, pe când astăzi se aleargă în mii de ferme, la fiecare legumicultor în parte, fix atunci când apare problema, putându-se vorbi cu greu de prevenție.

„Ar fi extraordinar să aibă un specialist. Altceva e când te asociezi pe suprafețe mari, discuți cu un singur om. Ne-am dus și am făcut vizite în câte trei-patru ferme pe zi, pentru că sunt o mie de probleme, o mie de întrebări. Și trece timpul”, spune specialistul Agenției Fitosanitare.

Ar fi util și un program național finanțat de stat, sunt de părere fermierii. 

„Acum este o rezervă foarte mare de dăunători, atât în sol, cât și în flora și fauna spontană, pentru că aceste lucrări (n. red. - care se făceau în sistem centralizat cu zeci de ani în urmă) nu se mai fac. Plus că, la nivel de mic fermier, nu toți fermierii mici își permnit – s-o luăm de la cereale și până la legume – să facă aceste tratament fitosanitare. Cel puțin la cultura mare, doar fermele mari mai fac tratamente pe partea de insecte. Plus că nu avem halde de gunoi, se aruncă gunoaiele acolo unde se aruncă, se face dezinsecția, deratizarea fiecare când poate... ”, atrage atenția reprezentantul Uniunii Salvăm Țăranul Român, legumicultorul Ion Păunel.

„Dacă ar mai veni și statul cu mici ajutoare, cu un program național de combatere, pentru că în strategia fito-sanitară vin cu tot felul de avertizări, avertizările tot rolul ăsta îl au: de a face prevenție. Dar unii își permit, unii nu-și permit, unii fac, alții nu. Ar trebui făcut și ceva la nivel național, acele programe ar trebui continuate, dacă vrem să scăpăm”, a mai spus Păunel.