Lider de sindicat de la Petromidia: Nimeni nu ne-a întrebat cum am rezistat între 1997 şi 2000, când FMI voia să ne închidă, iar turcii nu aduceau petrol

Chinezii de la CEFC Energy au promis dublarea capacităţii de rafinare a Petromidia, la peste 10 milioane de tone, potrivit lui Petre Tancău

Angajaţii rafinăriei Petromidia sunt îngrijoraţi în privinţa viitorului lor, după ce procurorii DIICOT au pus sechestru pe active, iar Fiscul a pus sigiliu pe staţia de îmbuteliere de la Năvodari a Rompetrol Gas, a declarat Petre Tancău, liderul Sindicatului Liber Petrochimistul. El a acuzat statul că pune în pericol locurile de muncă.

De asemenea, el acuză că nicio autoritate a statului nu a venit să-i întrebe despre perioada 1997-2000, când Paul Thomsen, şeful de atunci al misiunii Fondului Monetar Internaţional (FMI) în România făcea presiuni ca rafinăria să fie lichidată sau când Fondul Proprietăţii de Stat a vândut, în 1999, compania către societatea turcă Akmaya, iar aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate la privatizare. Tancău spune că a trebuit ca angajaţii să facă „tărăboi“ pentru ca statul să anuleze contractul cu turcii.

„Rămân totuşi uimit că în anumite momente, când un lucru merge bine, trebuie să se găsească cineva să stopeze. Nu vine nimeni să întrebe cum am rezistat până în 2000, când în 1997 au vrut să ne închidă, să ne treacă pe acea faimoasă listă de lichidare. Ne-am dus la Bucureşti la prim-ministrul Ciorbea, iar ministrul Finanţelor, Ciumara, ne povestea că atunci când venea Thomsen de la FMI spunea «Pe asta aţi închis-o?», şi punea direct degetul pe Petromidia. S-au încercat apoi diferite forme de privatizare, când a venit firma turcească Akmaya. Atunci a trebui să facem tărăboi ca să se anuleze contractul pentru că într-un an şi jumătate nu aduseseră decât o barjă de ţiţei. Şi s-a găsit o soluţie de privatizare cu Rompetrol unde era Patriciu şi alţi doi investitori. Pentru noi, ca lucrători pe această platformă, a fost o mană cerească. În momentul în care s-a făcut privatizarea cu Rompetrol am solicitat trei condiţii în contractul de privatizare: să asigure furnizarea de materie primă la capacitate, să asigure locurile de muncă pentru 5 ani şi respectarea contractului colectiv de muncă. Ceea ce s-a pus în aplicare“, a afirmat Tancău într-un interviu pentru publicaţia „Cuget Liber“.

Rafinăria Petromidia a fost cumpărată în anul 2000 de către grupul Rompetrol, pe atunci controlat de către omul de afaceri Dinu Patriciu. Acesta a plătit 50 de milioane de dolari pentru un pachet de aproape 70% din acţiuni.

Reamintim, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au instituit în data de 9 mai sechestru pe mai multe active ale KMG International, Rompetrol Rafinare (Petromidia) şi Oilfield Exploration Business Solutions (fosta Rompetrol SA), până la concurarea sumei de trei miliarde de lei. Acesta este prejudiciul calcula de către procurori în Dosarul Rompetrol 2, disjuns din Dosarul Rompetrol.

Povestea datoriilor şi privatizărilor Petromidia

De asemenea, există şi un dosar Rompetrol 3, prin care procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) investighează chiar modul prin care Guvernul a ajuns la un acord cu KMG International în privinţa memorandumului din 2013.

Primul dosar Rompetrol s-a încheiat în anul 2014 cu mai multe condamnări la închisoare, între care fostul senator Sorin Roşca Stănescu şi fostul ministru Sorin Pantiş. Dosarul a vizat Creanţa Libia şi manipularea pieţei de capital. Dosarul Rompetrol 2 vizează activitatea infracţională privind delapidare, evaziune fiscală şi constituire de grup infracţional organizat. Activitatea vizează atât dispariţia creanţelor Libia şi Turkmenistan din evidenţele statului, cât şi iniţierea Ordonanţei de Urgenţă 118/2003, prin care datoriile de 603 milioane de dolari au fost transformate în obligaţiuni pe şapte ani.

Însă în anul 2007, grupul petrolier kazah KazMunaiGaz, controlat de stat, a cumpărat grupul Rompetrol de la omul de afaceri Dinu Patriciu. În 2010, KazMunaiGaz nu a răscumpărat decât 70 de milioane de dolari, iar de restul banilor a convertit datoria în acţiuni. Astfel, statul a devenit fără voia lui proprietar pe 44% din Petromidia. Ulterior, în 2013, Guvernul a convenit cu partea kazahă Memorandumul Rompetrol, care prevede o serie de obligaţii pentru ambele părţi. Statul român a convenit stingerea litigiilor, iar kazahii au anunţat că vor preluat un pachet de 26,6% din Petromidia pentru 200 de milioane de dolari şi vor înfiinţa un fond de investiţii în energie care să realizeze proiecte de un miliard de dolari.

"La alţii datoriile s-au şters"

Liderul de sindicat are o părere diferită de a procurorilor. „Ceea ce spunea toată lumea că s-au transformat datoriile Petromidiei… păi s-au transformat datoriile, nu le-a şters cum s-a întâmplat de multe ori în această ţară. La Petromidia au fost transformate datoriile în obligaţiuni la care s-a plătit dobândă. Urma să fie răscumpărate sau statul să devină din nou acţionar sau să le scoată la vânzare. Nu era nicio problemă. De ce să vii acum să spui că nu a fost o soluţie bună? Mai ales că se primise şi acceptul de la Comisia Europeană pentru acest lucru. Şi vii acum să spui că nu trebuia să faceţi privatizarea! Păi cum adică?“, se întreabă el retoric.

Liderul de sindicat acuză că există interese ca Petromidia să fie închisă. „Eu cred că sunt interese, ca în orice branşă, sunt interese foarte mari în zonă. Pot să vă spun că în 2006 am aflat că de fapt Thomson era plătit de greci ca să se închidă Petromidia. Iar în Grecia, din 2000, s-au făcut două rafinării noi, şi acum vedem în ce situaţie sunt. Ăia au reuşi să facă două rafinării noi deşi nu au ţiţei, iar în România vroiai să închizi şi singura rafinărie pe care o ai cu ieşire la mare, cu toate posibilităţile de aprovizionare. De asta nu am înţeles nici statul român de ce procedează aşa acum. Ar fi putut găsi alte metode dar care să lase lucrurile să funcţioneze ca şi până acum.

Există acest interes ca Petromidiei să îi meargă rău. Avem şi Lukoil care şi-a modernizat rafinăria de la Burgas. Este o mare bătălie pe piaţă în zonă. Cu cât scoţi mai repede un competitor din joc cu atât mai bine. Nu pot să înţelege însă de ce tocmai statul român pune umărul la slăbirea Petromidiei, cine ce interese are? Cine are interesul ca o companie care merge bine, care a fost modernizată, în care s-a băgat 1 miliard de dolari, care are tehnologie de ultimă oră, să se închidă sau să se oprească? Cine are interesul? Să arate cine ce a furat! Dar ei vin şi blochează activitatea venind şi punând sechestru“, acuză Petre Tancău.

CEFC a promis dublarea capacităţii de rafinare

El a mai afirmat că grupul chinez CEFC Energy, care vrea să preia 51% din KMG International de la partea kazahă, a promis dublarea capacităţii de rafinare a Petromidia, ceea ce ar însemna o capacitate de prelucrare de mai bine de 10 milioane de tone de ţiţei anual. 

„Noi ne plângem că nu ne vin investitori, dar când găseşti pe cineva dispus să vină să facă acest lucru găseşti motive să îi pui Stop. Am impresia că avem foarte mulţi oameni care conduc ţara asta care fac parte din diferite servicii, şi nu româneşti. Cine este interesat să scoată concurenţa din joc, apasă pe buton şi pac sare de la Guvern cineva“, a punctat liderul sindicatului Petrochimistul.