Istoria fabricării hârtiei în România. De la mori de hârtie, la digitalizare și Inteligență Artificială
0Fabricarea hârtiei are o istorie îndelungată în România, mai ales în Transilvania. În secolul al XVII-lea, morile de hârtie care foloseau forţa hidraulică a râului Sebeș funcționau la capacitate maximă.
Existau la Lancrăm și Strungari, Vinţul de Jos, Miceşti ori Aiud, toate administrate de Capitul romano-catolic de Alba Iulia. În 1837, la Sânpetru, lângă Sas Sebeș-Zărnești, se înființează o fabrică de hârtie care a devenit în timp un avanpost al modernității și industrializării României și a adus tradiția românească a fabricării hârtiei până în zilele noastre. Această fabrică există și astăzi, deținută de Pehart Grup, liderul în producerea și procesarea produselor de hârtie pentru uz casnic din România și una dintre cele mai mari companii producătoare de hârtie tissue din sud-estul Europei. Istoria sa se contopește cu cea a fabricării hârtiei la noi în țară, iar evoluția ei de-a lungul timpului este legată de evenimentele istorice prin care a trecut România.
Funcționând în paralel cu morile de hârtie, fabrica avea renume în epocă datorită sistemului modern de operare. Este menționată de Simion Bărnuțiu în revista „Transilvania”, în 1873 – „fabrica de papir mecanică construită după sistem nou... adică cea de la Sânt-Petru, Petreştii de azi… lângă Sas Sebeş” –, dar și de istoricul Hans Schopp, în 1912.
În 1860, cei 230 de muncitori care lucrau aici produceau circa 600 de tone de hârtie pe an. În 1866, anul sosirii regelui Carol I în România, întreprinderea se retehnologizează și la sfârșitul secolului al XIX-lea este una dintre cele mai moderne din Transilvania și Ungaria. Cu o producție diversificată, de circa 6.000 t hârtie/an, fabrica devenise în 1912 cel mai mare producător de hârtie din țară și nu-i lipseau nici partenerii externi (din Ungaria, Bulgaria, Austria, Irlanda).
De la Regalitate, la comunism și mai apoi democrație
Fabrica de hârtie, cum o știu localnicii, a văzut multe de-a lungul istoriei sale – instaurarea Regalității, războaiele mondiale, preluarea puterii de către comuniști, căderea regimului și victoria democrației. Fiecare epocă a sosit cu oportunități și mai ales provocări, pe care cea mai veche fabrică de hârtie din România s-a deprins să le depășească. În 2005, activele societății sunt preluate de un antreprenor român din Dej, iar 10 ani mai târziu, un fond de investiții achiziționează 55% din companie, tranzacție finalizată în 2017 când a preluat toate acțiunile.
În condițiile în care atât de multe companii au ajuns, la propriu, la fiare vechi după Revoluție, fabrica de hârtie din Petrești a reușit nu doar să meargă mai departe, ci să țină pasul cu timpurile. S-a adaptat permanent nevoilor pieței, din țară sau străinătate, s-a retehnologizat și a cucerit noi piețe europene prin cea mai convingătoare metodă care există: calitatea produselor sale.
Din tată în fiu...
La 187 de ani de la înființarea ei, Fabrica de hârtie din Petrești încă joacă un rol foarte important în comunitatea în care se află. Oamenii s-au obișnuit de-a lungul generațiilor să-și lege destinele de această întreprindere, care le conferă stabilitate. Este mai mult decât un loc de muncă. Este o tradiție care merge mai departe, din tată în fiu.
Cel mai vechi angajat al companiei lucrează aici de peste 40 de ani. S-a născut și a copilărit în Petrești și este a treia generație din familie care lucrează la fabrica de hârtie, un obicei în comunitate.
Unul dintre secretele succesului celui mai vechi producător de hârtie din România este capacitatea de a ține pasul cu revoluțiile tehnologice ale vremurilor. Fabrica de hârtie din Petrești a trecut prin modernizări succesive, iar astăzi echipamentele de pe liniile de producție sunt printre cele mai performante la nivel mondial. Este prezentă pe 18 piețe europene, iar producția se ridică la 100.000 de tone de hârtie tissue, în timp ce capacitatea de procesare a produselor finite depășește 75.000 tone. Astăzi, fabricii din Petrești și s-a mai adăugat o alta în Dej și împreună asigură jumătate din necesarul de produse din hârtie de pe piața națională.
La începuturile industrializării României, sătenii care lucrau la fabrica din Petrești erau mândri pentru că lucrau cu utilaje moderne, chiar dacă cei mai mulți veneau la muncă în opinci (după cum se observă din fotografiile vremii). Dacă la început, pe vremea vechilor mori de hârtie, se folosea forța râului Sebeș, astăzi există tehnologii avansate de producție și majoritatea proceselor sunt automatizate. Digitalizarea și Inteligența Artificială vor avea un cuvânt de spus și în acest domeniu, unde, cu siguranță, vor mai exista provocări.
Se încarcă comentariile...
