„Moara lui Asachi“, prima fabrică de hârtie din Moldova. Ciudata materie primă folosită şi motivul pentru care a dat faliment

Fabrica de Celuloză din Piatra Neamţ avea să continuie tradiţia începută de Asachi. FOTO:Wikimapia

Ziarul Telegraful consemna, în 1926, că, prin fondarea ei, Gheorghe Asachi „a deşteptat spiritul naţional românesc şi industria naţională, lucrând pururi pentru renaşterea Patriei“

Despre Gheorghe Asachi se poate spune, fără a greşi, că a fost o personalitate enciclopedică, excelând în nenumărate domenii, având realizări marcante ca inginer, profesor, diplomat, grafician, ziarist, pictor, tipograf, arhivist, poet, prozator şi dramaturg. 

De cel născut pe 1/12 martie 1788, la Herţa, în Bucovina, (astăzi în Ucraina) şi decedat la 12 noiembrie 1869, la Iaşi, se leagă organizarea învăţământului din Moldova (sector căruia i-a alocat 40 de ani din viaţă), este unul dintre 

întemeietorii nuvelei istorice în România, îndrumător în domeniul teatrului, al presei şi al activităţii tipografice.

A întemeiat Academia Mihăileană, primul institut român de învăţământ superior din Moldova şi din ţară, a editat prima gazetă din această regiune, „Albina Românească“, a tradus şi adaptat piese de teatru străine, organizând şi primele reprezentaţii teatrale în română. 

Legăturile sale cu Ţinutul Neamţului s-au reflectat şi în opera sa literară, în versuri, proză sau în piese de teatru inspirate de mitologia locurilor, scriind ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditaţii, balade şi a versificat legendele istorice„Dochia şi Traian“ şi „Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţ“. 

Dincolo de toate acestea, a fost un pionier în ceea ce priveşte industrializarea Moldovei, de el legându-se înfiinţarea primei fabrici de hârtie, în 1841, la Piatra Neamţ, căruia i s-a mai spus „moara lui Asachi“. Edificiul a fost construit la Văleni, pe malul Bistriţei şi era impropriu spus „moară“, deoarece parte din munca manuală fusese înlocuită cu utilaje.

Clădirea fusese ridicată pe piloni, din piatră şi lemn. Profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Neamţ, nota într-o carte că aceasta era spaţioasă şi prevăzută cu încăperi pentru ateliere şi cu dependinţe anexă, precum şi locuinţe pentru lucrători.

Începuturile şi monopolul obţinut de cărturar

Se mai ştie că pentru folosirea forţei motrice a apei, s-a săpat un canal din Bistriţa până la fabrică, lung de aproximativ 320 metri, iar maşinile fuseseră  aduse de la Viena şi Praga. O statistică din 1846 arăta că era deservită de nouă specialişti din Wurtemberg (Germania), Polonia şi Cehia, împreună cu familiile lor, „fiind şi 22 calfe de tineri moldoveni“. 

În total, fabrica avea trei maşini cilindrice, o maşină de tăiat petice, două prese de apă cu osii de fier şi trei prese de uscat. În mai 1840, prestigiul de care se bucura Asachi i-a adus aprobarea din partea domnitorului Mihail Sturza pentru înfiinţarea fabricii, asigurându-i întemeietorului şcolii de inginerie tehnică din Moldova monopolul de fabricaţie pe timp de 7 ani. 

Pentru a înlătura concurenţa străină, cărturarul cere şi obţine un hrisov domnesc, care stipula că

toate industriile administrative şi judecătoreşti a statului românesc să fie obligate a întrebuinţa numai hârtie moldovenească. Condiţia era ca preţul să nu fie mai presus decât cel cu care se cumpăra hârtia adusă de peste hotare. 

Pentru aprovizionarea cu hârtie a cancelarilor din capitala regiunii şi în toate ţinuturile moldovene, Asachi a făcut depozite de desfacere la Iaşi, Suceava, Bacău, Bârlad, Focşani şi Galaţi. 

Deschiderea fabricii s-a făcut în mod oficial pe8 noiembrie 1841, la eveniment participând domnitorul, mitropolitul, stareţul mănăstirii Bistriţa şi înalte oficialităţi, alături de o parte din populaţia localităţii,

fiind fabricată prima coală de hârtie velină cu marca Moldovei pe ea.

Pentru a face concurenţă hârtiei străine, de o calitate superioară celei produse la Piatra Neamţ, învăţatul român va mări capacitatea de producţie şi va retehnologiza producţia. Astfel, proprietarul va aduce, tot din străinătate, maşini mai performante, care foloseau tot forţa apei, construind şi o nouă fabrică, în 1847, lângă cea veche de pe malul râului Bistriţa. 

„Până la fabrica de hârtie a lui Asachi, Moldova n-a cunoscut asemenea industrie“ 

Gheorghe Asachi, un pionier în industrializarea Moldovei. FOTO: Wikipedia

Gheorghe Asachi a reuşit chiar să exporte produsul finit de la „morile“ sale, din portul Galaţi transportându-l în ţările riverane Dunării. Totuşi, hârtia produsă la Piatra Neamţ era mai puţin calitativă ca cea produsă în Ardeal sau în alte ţări străine.

Procesul de fabricaţie consta în operaţiuni  succesive, începând cu spălarea cârpelor (acestea erau materia primă), înălbirea lor cu clor şi transformarea pastei în hârtie prin presare. 

Despre istoria fabricii a scris şi Gheorghe Ungureanu, fost director al Arhivelor Naţionale Iaşi, în „Fabrica de Hârtie a lui Gheorghe Asachi, de la Petrodava“, notând: „Până la fabrica de hârtie a lui Asachi, Moldova n-a cunoscut asemenea industrie“. 

După cum arată profesorul Gheorghe Radu în cartea „Pagini alese din istoria judeţului Neamţ“, ziarul „Telegraful“ din Piatra Neamţ consemna, pe 2 august 1926, că, prin fondarea primei fabrici de hârtie, Asachi „a deşteptat spiritul naţional românesc şi industria naţională, lucrând pururi pentru renaşterea Patriei“. 

În perioada 1856 - 1867, fabrica este arendată mai multor negustori şi dă faliment în 1867. Încercări de repornire le face fiul cărturarului, Alecu Asachi, dar renunţă definitiv în 1873, când vinde moşia, cu tot cu stabilimentul industrial. 

S-a spus că una din cauza închiderii a fost faptul că utilajele acţionate de forţa apei erau cu mult inferioare celor cu aburi, folosite în străinătate. Lucru care s-ar traduce prin costuri de producţie mai mici, un produs finit de calitate şi cu un preţ mic de desfacere. 

Falimentul s-ar mai fi datorat şi faptului că instituţiile care erau obligate să se aprovizioneze cu hârtie

numai de la fabrica din Piatra Neamţ nu o făceau, motivând calitatea slabă. La acest lucru a mai contribuit neplata mărfii livrate de către beneficiari.