Exclusiv Hrana pe înțelesul tuturor. Ce a provocat declinul agriculturii românești în ultimul secol și jumătate

Agricultura sau mai bine spus, ocupația de bază a omenirii este un subiect extrem de fragil, pentru că în mod efectiv ne ducem viața pe o scoarță de 15-20 cm, a explicat pentru „Adevărul” Cezar Gheorghe, consultant în agricultură de la AGRIColumn.

Dacă agricultura se dezvoltă, se vor dezvolta și industria și serviciile, spune Cezar Gheorghe

Potrivit acestuia, în afară de această fragilitate, există si alte nuanțe care readuc în discuție problemele din agricultură: gradul de angajare a populației active. Pentru că aici avem în mod clar o segmentare dramatică.

„Doar 2% dintre oameni produc alimente care ne hrănesc pe noi ceilalți. Majoritatea dintre noi nu ne cultivăm propria hrană și nu avem cunoștințe despre producția de alimente”, a declarat Cezar Gheorghe.

Specialistul a explicat că industrializarea agriculturii a creat condițiile randamentelor ridicate, a folosirii mașinilor în creșterea intensivității producțiilor.

„Rata de angajare la nivelul țărilor dezvoltate este destul de mică Vedem așadar o descreștere graduală, pe măsură în care revoluția tehnologică și industrială a prins avânt.

Pe măsură ce țările se îmbogățesc, ponderea populației care lucrează în agricultură tinde să scadă în condițiile în care oamenii se îndreaptă către angajarea în industrie și servicii.

Chiar și în rândul fermierilor, există diferențe foarte mari în ceea ce privește veniturile și nivelurile de productivitate. Valoarea adăugată per lucrător poate varia de zece ori între țări”, a explicat consultantul.

Practicăm o agricultură de subzistență

Imaginea de mai jos este poate contrastantă la prima vedere, spune el. „Însă nu este altceva decât reflexia valorii adăugate de agricultura la PIB împărțită la numărul de angajați. Rezultatul pentru România este efectiv deconcertant, pentru că ne plasează pe un nivel ce se află sub Kazahstan și Iran. Ce concluzii putem trage de aici? Este extrem de simplu, practicăm o agricultură de subzistență în mare parte, avem o atomizare foarte mare la nivel național, din punct de vedere al dimensiunii fermelor, ceea ce crează condiția de mai jos și anume de ineficiență, tehnologie precară și oameni angajați, dar nedezvoltați profesional”, a declarat consultantul pentru „Adevărul”.

Consultantul a efectuat o cercetare care demonstrează cât de fragilă este agricultura. „Vedem România expusă în detaliu. Rezultatul este efectiv dureros. 21% din populație este angajată în agricultură, 21% din populația țării. Studiul este efectuat cu referință la anul 2019. Și ne arată cum prosperitatea unei țări este data de gradul de tehnologizare, de dimensiunea fermelor, de agregarea lor în forme asociative puternice, ce pot genera predictibilitate și securitate agro-alimentară”, a declarat el.

Rezultatele cercetării arată că situația nu conduce mai departe de cuvântul “fragilitate”. „De ce susținem acest lucru? Avem două puncte de vedere ca sumar, ce au o convergență finală”, explică Cezar Gheorghe enumerând situația din țările supra-dezvoltate și din cele care nu au un grad de dezvoltare ridicat.

În opinia specialistului, țările supra-dezvoltate, ce au un grad foarte ridicat de tehnologizare și angajați foarte puțini în agricultură, conțin la rândul lor și o putere extrem de ridicată.

„În condiții potențiale de oligopol, prin faptul că pot genera direcții de dezvoltare, pot conduce costurile hranei înspre profituri mai ridicate și în mod firesc pot controla la nivel global Hrănirea Omenirii.

Fragilitatea înseamnă siguranță și nimeni nu poate garanta un comportament în acord cu necesitățile omenirii. Căci țările supra-dezvoltate pot controla, deci avem o fragilitate extremă asupra predictibilitatii condițiilor de preț, de disponibilitate (comportament Origini se numește) și în mod firesc asupra ofertei, ce poate fi influențată în balanța Cererii, spre un grad mai ridicat de profit”, spune specialistul în agricultură.

În ce privește țările care nu au un grad de dezvoltare ridicat, acestea sunt sub un risc major. „În primul rând pentru că populația anagajată în agricultură este extrem de numeroasă, slab pregătită și câteodată cu un grad de alfabetizare extrem de redusă, sunt fără aport tehnologic pentru că nu au suficient capital pentru a-și permite acest lucru.

Și bineînțeles stau la îndemâna vremii, neavând capacitatea de a-și asigura apa, cea care aduce valoarea oricărei semințe, oricărei legume sau fruct sau oricărui animal sau pasăre ce este crescut pentru consum”, a adăugat Cezar Gheorghe.

3,6% din PIB-ul României vine din agricultură

În România fragilitatea este generată de poziționarea noastră, care – spune specialistul - este una sub linia mediană din punct de vedere al contribuției la PIB raportată la numărul de angajați în agricultură. „O țară cu aport mare la PIB din agricultură, este o țară săracă. Înseamnă că nu știe să facă altceva. O țară ce are pondere mare în PIB din agricultură este o țară cu probleme mari de tot”, punctează consultantul.

România are circa 3.6% aport din Agricultură la PIB. În mod eficient, România trebuie să se dezvolte pe 4 piloni principali și anume: industrie, servicii, agricultură și turism. Sunt cei 4 vectori de dezvoltare, sunt lucrurile pe care România le poate face extrem de bine, raportat la poziția geografică cu implicații geo-politice, la relieful țării și dimensiunea ei. În momentul în care Agricultura se va dezvolta, prin formulele exprimate mai sus, tehnologie, agregare și coagulare a interesului și va genera doar 3% din PIB, România va fi bogată.

„Căci în mod automat, dacă agricultura se dezvoltă, industria și serviciile, precum și turismul, se vor dezvolta și ele, iar PIB-ul va crește uniformizat. 3.6% din PIB-ul de astăzi, estimat la 350 miliarde Euro, față de un PIB de 550 miliarde Euro, înseamnă că securitatea agro alimentară este pe drumul cel bun”, spune el.

„Este diferența de la 12.60 miliarde euro la 16.50 miliarde euro. Înseamnă o consolidare a agriculturii românești, un număr mai redus de angajați în agricultură datorat consolidării fermelor în clustere mari și medii, un grad mult mai ridicat de predictibilitate și tehnologizare și într-un final securizarea prin dezvoltarea irigațiilor la nivel național, pentru că în această atomizare lucrurile nu pot continua.

Firește mai trebuie și vizionari la nivel politic și decizional, nicidecum amatorismul și lipsa de competențe de astăzi, ce servesc doar intereselor de grup și transpartinice”, conchide consultantul în agricultură.