Daniel Dăianu, la Adevărul Live: România va avea o creştere economică de 2%, o cifră relativ respectabilă, însă ea nu va impresiona buzunarele oamenilor
0
Daniel Dăianu, profesor de economie şi prim-vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară, a declarat, la Adevărul Live, că economia românească va înregistra o creştere de aproximativ 2% în 2014, însă acest avans nu va fi resimţit în rândul românilor de rând, nu va duce la o îmbunătăţire a nivelului de trai.
Principalele declaraţii ale lui Daniel Dăianu, la Adevărul Live:
Coordonarea în materie de politici economice la nivel european a fost una limitată. Diminuarea unor dezechilibre foarte mari în unele ţări precum Grecia, Irlanda, Portugalia, chiar Italia, chiar Spania a fost una foarte necesară. Şomajul de 23-24% de ansamblu în ţări precumk Spania este o cifră foarte deprimantă. Dacă ne gândim la şomajul din SUA în timpul Marii Depresiuni, de 25%, ne dăm seama de dimensiunea fenomenului.
Imi doresc mult ca noul Guvern de la Berlin să acorde mai multă importanţă politicilor monetare la nivelul zonei euro.
În opinia mea, criza nu s-a terminat, m-aş minţi dacă aş spune aşa ceva sau, fără să mă mint, să vă conturez un tablou care pentru mine nu are credibilitate. Există unele ştiri pozitive, dar nu aici, peste Ocean. Ceea ce ar putea o creştere nominală de peste 3% la o inflaţie mică, este vorba de o creştere apreciabilă.
Economia europeană, practic, a stagnat şi acum ceva timp au fost ţări ale UE care au ieşit din recesiune şi au intrat pe o traiectorie de redresare, dar să nu credem să au ieşit din criză. Ieşirea din criză înseamnă mult mai mult decât două trimestre consecutive de creştere.
Un echilibru poate fi rupt în Parlamentul European, vom avea o configuraţie cu totul nouă, există o înfrigurare cu privire la ceea ce este probabil să se întâmple, în marile capitale europene. Votul va fi pus în discuţie mult mai serios. Există semne că aceste partide ăşi vor spune cuvântul mult mai serios în plan intern. Există un scepticism care, în genă, crede că proiectul european nu ajută Uniunea.
Criza a alimentat, a oferit cărbuni unor cuptoare, care eu nu spun că ardeau în gol, pantru că a existat o stare de spirit a cetăţenilor care erau nemulţumiţi de Bruxelles, dar acest deficit de democraţie, nu că era pus pe raft, dar nu căpătase o existanţă în sine atât de pronunţată în viaţa oamenilor, guvernelor nu picau în statele membre UE ca să fie văzute ataşate proiectului european. Acum, se pune în discuţie proiectul european, acest lucru mi se pare extrem de grav. Şi este şi o eroare a unor lideri euopeni care nu au fost în stare să povesteacă mersul postbelic cu bune şi rele.
Despre măsurile de austeritate adoptate în România în ultimii ani:
Când ai un deficit bugetar de 9% din PIB, nu ai ce să faci, trebuie să începi o corecţie. Nu cred că există un economist serios care poate contesta această propoziţie. România nu putea exista cu un deficit bugetar de aproape 10%. Ne obligau pieţele. Ştiţi cum? Fiind membru al UE. Nu ne puteam împrumuta. Şi nu am fost singurii. Chiar şi Polonia, care a fost elogiată, a făcut apel la o linie de finanţare, chiar dacă nu a fost utilizată.
România a avut nevoie de un pachet de finanţare, intram în insolvenţă, chiar dacă nu aveam o datorie publică atât de mare, dar aveam o datorie privată externă mare, care ajungea la scadenţă, iar pieţele aproape că nu mai fac diferenţa între cele două. Ce putem discuta, dacă acele tăieri cu 25%, dacă construcţia programului a fost una bună. Se pune în discuţie repartizarea austerităţii, aşa cum şi cota unică nu i-a ajutat pe toţi la fel.
Noi ne-am trezit târziu, 2009 a fost un an care a fost în bună măsură ratat, nu ne-am dat seama cât de gravă a fost situaţia. Semnalele erau de la sfârşitul lui 2008. În 2008 am avut şi alegeri electorale. În România, câţiva ani buni, s-a cheltuit aiurea, ne-am bătut joc de banul public, şi când a venit plata.
Noi nici acum nu absorbim deşi 2013 a fost un an bun, mai bun decât 2012. Noi avem o neputinţă instituţională, şi privată şi publică. Bruxelles-ul, în cazul României, ar fi trebuit să fie mult mai alert, nu numai să transmită mesaje, să ia taurul de coarne. Cunosc Bruxelles-ul, am fost parlamentar european. Eu mă refer şi la Consiliu. Când la Consiliu s-a pus problema acelor miliarde care să fie orientate către tineri, nu ne mai putem juca cu vorbele, avem nevoie de programe concrete, s-a încercat construcţia unor programe în cazul Italiei, Spaniei, chiar Greciei.
Despre creşterea economică a României:
România a avut perioada 2002-2008 o creştere mare, creştere medie reală în jur de 5-6%, dar o creştere reală care era extrem de fragilă. Am avut un model de creştere bazat pe îndatorare, mai ales privată, s-au creat expectaţii mari, că va continua acest patern de evoluţie economică şi evoluţia s-a izbit, am suferit un şoc puternic şi am fost obligaţi să intrăm într-un proces brusc. Dacă această corecţie se face brusc, există un sentiment de frustrare care se manifestă foarte dur. Să ajungi de la un deficit de 9% la 3% din PIB este un efort extraordinar, ceea ce se vede şi în deficitul de cont curent.
Această creştere nu are cum să se simt pentru că în mare măsură este insignifiantă. Dacă vom avea o creştere de 2,7-2,8%, ea este datorită unui an agricol foarte bun. În 2014 nu vom avea o creştere în sectorul agricol similară cu cea din 2013, vom avea o creştere de 2% a economiei, fiind o cifră relativ respectabilă, însă ea nu impresionează buzunarele oamenilor, nu se va vedea în traiul de zi cu zi al românilor de rând. Se vor vedea diferenţe. România arată macroeconomic bine.
Stăm rău la nivelul de trai şi la nivelul de dezvoltare economică, ceea ce ne-a plasat la coada Uniunii Europene.
Mergeţi în ţară, s-au schimbat foarte multe. Infrastructura, nu avem 1.500 cât ar fi trebuit, ar fi trebuit să avem, am risipit foarte mulţi bani publici, avem o agricultură rudimentară, sunt mulţi oameni la sate care au toaletă în curte, dar suntem o ţară mozaicată. Avem industrii pe care nu le întâlneşti în multe ţări europene, producem elicoptere, nave, locomotive, avem Dacia, deşi e companie franceză, foloseşte creiere româneşti, avem IT-işti care fac minuni pe alte meleaguri. Avem studenţi care sunt străluciţi în mari universităţi de afară.
Eu pledez pentru un alt model de creştere, noi am mers pe un model foarte fragil, am crezut aproape în mod mistic în forţa instituţiile europene de a schimba România. Eu sunt mai rezervat, avem nevoie de un model care să se bizuie mai mult pe mobilizarea resurselor interne, avem resurse interne, şi de eficienţă şi tehnologică, avem nevoie de mobilizarea instituţiilor. Acest proces trebuie să fie în straânsă legătură cu Europa.
Sunt un euronemulţumit. Nu cred că vom avea linişte în Europa dacă se va frânge proiectul european.
Despre adoptarea euro de către România:
Obiectivul de a intra în zona euro în 2015 a fost unul nerealist. S-a mers pe această dorinţă de a avea un calendar. Acum am mutat ţinta pentru 2018-2019, însă pentru acest lucru ar trebui să nu ne jucăm cu echilibrele macro, acestea ar trebui susţinute de echilibre micro, să facem eforturi mari pentru a reduce decalajele dintre mediul rural din România şi alte ţări, să avem o reindustrializare.
Alături de jurnalistul Cristian Unteanu, Daniel Dăianu a dezbătut paradoxul măsurilor de austeritate din Europa şi, implicit, din România, care au frânat avansul economic şi au generat creşterea ratei şomajului la cote alarmante, în special în rândul tinerilor.
URMĂREŞTE EMISIUNEA în modulul Adevărul Live şi comentează declaraţiile economistului Daniel Dăianu
Care sunt soluţiile pentru relansarea economică a României, când va intra ţara noastră în zona euro şi pe ce date s-a bazat obiectivul înaintat Bruxelles-ului de a adopta moneda unică în 2015 sunt alte întrebări la care a răspuns profesorul de economie Daniel Dăianu, la Adevărul Live.
Se încarcă comentariile...
