Cum va arăta România în noua Europă

0
0

Decizia României de a adera la noul tratat european presupune schimbări majore: de la modificarea Constituţiei la reforme şi la renunţarea parţială la suveranitate.

Participarea României la noul pact de stabilitate va avea efecte semnificative asupra economiei şi asupra modului de elaborare şi de aprobare a bugetului naţional. Liderii europeni vor consolidarea integrării fiscale şi crearea unui „bloc fiscal compact". Practic, se doreşte mai multă disciplină fiscală şi mai multă putere pentru sancţionarea eventualelor derapaje. Aceşti doi factori reprezintă punctele de bază ale noului tratat.

Sancţionaţi de o „majoritate calificată"

Statele care nu-şi vor respecta ţintele fiscale vor fi sancţionate, iar o mare schimbare este că, prin noul tratat, sancţiunile vor putea fi impuse de o „majoritate calificată" şi nu una absolută. Deocamdată nu se ştie ce înseamnă această „majoritate calificată". Statele membre care se află în procedură de deficit excesiv vor supune Comisiei Europene şi Consiliului European un program (parteneriat economic) care va detalia reformele structurale necesare pentru asigurarea unei îmbunătăţiri de durată a deficitelor excesive. Implementarea programului şi proiectele bugetare anuale aferente vor fi monitorizate de Comisie şi de Consiliu, potrivit deciziilor luate azi-noapte de liderii europeni.

Unde avem de lucrat

În momentul de faţă, cu un deficit de 4,4% în 2011, România s-ar califica în această categorie şi, prin semnarea tratatului, dă practic Bruxelles-ului dreptul de a-i dicta reformele necesare pentru corectarea deficitului şi ajungerea la echilibrarea balenţei bugetare. Pentru 2012, estimările oficiale ale Guvernului anunţă un deficit de 1,9%. Această ţintă se bazează însă pe o creştere economică de 2%. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi-a revizuit recent în scădere prognoza de creştere economică pentru România de la 3,8% la 1,1%.

O altă prevedere la care România va avea probleme este cea care stabileşte pragul deficitului structural la numai 0,5%. Dacă aceste două condiţii nu sunt îndeplinite (deficit bugetar de 3% din PIB sau mai mic şi deficit structural de maximum 0,5% din PIB), atunci se va activa  un „mecanism automat de corecţie". Acesta va fi elaborat de fiecare stat membru în baza principiilor propuse de Comisia Europeană. Singura autoritate care are dreptul să verifice transpunerea acestor reguli la nivel naţional va fi Curtea Europeană de Justiţie.

Este bine sau rău pentru noi?

În rândul economiştilor români, părerile sunt împărţite. Unii susţin că este o reuşită majoră şi că aderarea României la acest tratat nu poate fi altfel decât benefică, alţii avertizează că acesta conţine deopotrivă prevederi bune şi părţi mai puţin bune. „Este greu de evaluat impactul pe care îl va avea asupra economiei româneşti. Cei care se hazardează în estimări când nu există detalii în general greşesc", a declarat pentru „Adevărul" Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR).

Acesta a adăugat însă că, fără urmă de îndoială, tratatul înseamnă în primul rând „mai bine" pentru toate statele care vor alege până la urmă să-l semneze. Acesta a avertizat însă că sunt încă multe detalii care nu au fost finalizate, iar printre cele mai importante se numără modalitatea în care statele non-euro vor interfera cu uniunea monetară.

Riscul de a accentua recesiunea

Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe şi profesor de economie, este însă mai reţinut. „Tratatul are părţi bune, dar şi mai puţin bune. Fiind o adaptare mai riguroasă a Pactului de Stabilitate, pe care l-a semnat şi România, el porneşte de la premisa că zona euro nu-şi mai permite creşterea datoriilor publice", explică Dăianu.

„Cu riscul de a accentua recesiunea, se doreşte severitate şi rigurozitate în executarea bugetară", continuă acesta. Acesta a arătat însă că această dorinţă de disciplină excesivă are însă şi părţi negative. „Dezavantajul este că, chiar şi atunci când îţi poţi permite un deficit mai mare de 0,5% din PIB, pentru investiţii, nu pentru cheltuieli curente, nu o poţi face, iar asta poate afecta creşterea", a arătat economistul.

„Faptul că şi România va contribui cu o câtime mică este un preţ care trebuie plătit pentru că, de acum încolo, beneficiile vin la pachet şi cu preţurile. Nu se poate să ai mese gratuite. Vrei să ai beneficii, trebuie să plăteşti în contrapartidă", a declarat Valentin Lazea, economistul-şef al Băncii Naţionale a României, cu ocazia seminarului EU-COFILE organizat de BNR, Alpha Bank şi Institutul Bancar Român.

2012 va fi un an greu

Iar perspectivele privind evoluţia economiei româneşti în 2012 se deteriorează rapid. Tăierea cheltuielilor bugetare şi „sugrumarea" creditării pentru populaţie şi companii vor face din 2012 un an greu pentru România, scriu jurnaliştii „The Economist".

Este puţin probabil ca ritmul de creştere să nu încetinească, în ciuda avansului anual de 4,4% înregistrat în cel de-al treilea trimestru al acestui an, spun aceştia. Principalele motive invocate sunt efectele crizei din zona euro, „sugrumarea" creditării bancare şi a rambursării împrumutului de la Fondul Monetar Internaţional, care va începe de anul viitor.

"Este greu de evaluat impactul pe care îl va avea asupra economiei româneşti. fără urmă de îndoială, tratatul înseamnă în primul rând „mai bine".
Lucian Croitoru consilier al guvernatorului BNR

Lucian Croitoru
Daniel Dăianu

"Cu riscul de a accentua recesiunea, se doreşte severitate şi rigurozitate în executarea bugetară.''
Daniel Dăianu economist

Cât cotizăm în prezent

România are o cotă de 1.030,2 milioane de Drepturi Speciale de Tragere (moneda internă a FMI, bazată pe un coş de valute), echivalentul a 1,2 miliarde de euro. Această contribuţie îi oferă şi drepturi de vot care însumează 0,44% din totalul acestora. Comparativ, Germania controlează 5,82% din voturi şi Franţa - 4,29%. Din 2012 vom începe să rambursăm şi împrumutul în valoare 12,95 de miliarde de euro pe care l-am luat prin acordul stand-by încheiat în 2008. În ceea ce priveşte contribuţia la UE, România se declară beneficiar (şi nu contributor) net. De la începutul acestui an, statul român a vărsat 919 milioane de euro în vistieria Bruxelles-ului.

„De la începutul lui ianuarie 2007 şi până la sfârşitul lunii iunie 2011, balanţa - deci diferenţa dintre fondurile pe care le-a primit România şi sumele pe care le-a vărsat la bugetul UE - este favorabilă, la peste 4, 9 miliarde de euro. În niciun caz România nu este un contributor net la bugetul UE şi, în ciuda gradului scăzut de absorbţie în ceea ce priveşte politica de coeziune - 3,7%, astăzi balanţa este pozitivă. Probabil azi este peste 5 miliarde de euro", declara în septembrie Leonard Orban, ministrul Afacerilor Europene.

Rata de absorbţie a fondurilor europene a României se situează la 14,7%, însă rata efectivă (rambursările de la Bruxelles) se ridică la numai 4%.

Ne împrumutăm la FMI ca să cotizăm la FMI

Pentru că a decis să adere la noul tratat, România ar putea fi nevoită să contribuie şi la fondul special creat de ţările participante în cadrul FMI pentru sprijinirea statelor cu probleme din UE. Premierul Emil Boc a declarat ieri că România nu va fi nevoită să participe financiar la acest fond pentru că este deja într-un program cu FMI, iar declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu au lăsat să se înţeleagă că şi statul român va avea un aport. Fondul din cadrul FMI va avea o valoare de 200 de miliarde de euro.

Potrivit agenţiilor de ştiri Reuters şi Bloomberg, statele din afara uniunii monetare care participă la acord vor contribui cu 50 de miliarde de euro, iar restul sumei va fi acoperită de ţările din zona euro.

Băsescu: Trebuie să participăm

„Deşi nu facem parte din zona euro, suntem extrem de afectaţi de ceea ce se întâmplă aici, astfel că trebuie să participăm la procesele de consolidare care au loc acum", a explicat preşedintele Traian Băsescu ieri, după încheierea Summitului de la Bruxelles. „Mai mult decât atât, suntem stat membru al Uniunii Europene. Euro nu este o monedă a unui grup de state, ci este moneda Uniunii", a arătat acesta.

De unde va avea însă România banii necesari pentru a contribui la fondul din cadrul FMI? Întrebarea conţine şi răspunsul. Surse oficiale au declarat pentru „Adevărul" că statul ar putea apela la fondurile disponibile României prin acordul de tip preventiv pe care îl are cu FMI, în valoare de cinci miliarde de euro. Deocamdată nu au fost oferite însă detalii privind proporţiile în care vor contribui statele semnatare.

Pentru cine dăm bani

Indolenţa grecilor şi excesele italienilor au devenit laitmotive în tensiunile şi disputele politice de la începutul crizei euro, în urmă cu un an şi jumătate. Atunci, în mai 2010, UE şi FMI aprobau un program de asistenţă financiară de urgenţă în valoare de 110 miliarde de euro pentru Grecia (30 de miliarde de la FMI, 80 - de la UE), iar politicienii europeni se felicitau reciproc pentru ridicarea unui „zid" de protecţie în jurul singurului stat lovit de criză. Escaladarea acesteia nu a putut fi însă oprită sau măcar întârziată, şi, rând pe rând, Irlanda, Portugalia şi, mai nou, Italia, s-au aflat în situaţii critice. Acum, noul fond special din cadrul FMI ar urma să sprijine aceste economii fragile şi să le protejeze de dobânzile uriaşe cerute de pieţe, care le aruncă practic în incapacitate de plată.

Pavăză pentru „cercul de foc"

Pentru cine ar urma însă ca România să dea bani? „Cercul de foc" al UE a rămas practic neschimbat. Statele PIIGS - Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania - sunt în continuare considerate verigile cele mai slabe ale zonei euro. Irlanda a reuşit recent să-şi consolideze în oarecare măsură finanţele printr-un plan draconic de austeritate. Însă, încă de la început, problemele statului irlandez au fost diferite de cele din restul statelor vulnerabile.

Aici a fost vorba de o criză bancară, care a fost soluţionată prin infuzii de capital (cea mai mare parte a creditului în valoare de 85 de miliarde de euro de la FMI şi UE a mers către bănci) şi naţionalizări. Însă în celelalte ţări, situaţia s-a deteriorat rapid. Spania are acum cea mai ridicată rată a şomajului din lumea dezvoltată - peste 21%. Aceasta i-a permis să aplice şi restricţii pentru muncitorii români şi bulgari. Costurile de împrumut ale Italiei s-au menţinut, timp de aproape două săptămâni, la peste 7% - tot ceea ce este peste 6% este considerat nesustenabil.

Sprijin pentru cei cu un nivel de trai mai ridicat

Portughezii au fost şi ei loviţi de noi măsuri de austeritate, iar Grecia a cerut un nou program de asistenţă financiară, a cărui valoare se ridică la 130 de miliarde de euro.Însă, chiar şi afectate de criză, nivelul de trai din aceste state s-a menţinut la ani-lumină în faţa României. În Grecia, PIB pe cap de locuitor a fost în 2010 de 16.625 de euro. În Portugalia, raportul a fost de 12.133 de euro pe cap de locuitor, iar în Spania - 16.109 euro pe cap de locuitor, potrivit CIA World Factbook. În acelaşi an, PIB pe cap de locuitor s-a ridicat în România la 6.506 euro.

Există însă un singur capitol în care ieşim mai bine decât alte state din UE: ponderea datoriei publice în PIB. Dacă în Grecia ea se ridică la 150% şi în Italia - la 120%, în România ea este de numai 40% (doar alte trei state UE au datorii publice mai mici decât noi).

10.119 euro este diferenţa dintre PIB pe cap de locuitor în Grecia şi cel din România în anul 2010.

Mai multe - Economie

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite