Cum a reuşit România să distrugă tot ce a construit în ultimii cinci ani în piaţa de energie, spre satisfacţia Rusiei
0După câţiva ani în care România a reformat în mod pozitiv sectorul energetic, a dezvoltat competiţia şi a îmbunătăţit guvernanţa, semnele de regres au devenit vizibile în 2017-2018, odată cu venirea la guvernare a coaliţiei PSD-ALDE, spre încântarea Rusiei, arată un raport realizat de Expert Forum (EFOR).
„România s-a întors înapoi cu 5 ani, spre satisfacţia secretă a Rusiei”, acesta este titlul unui studiul de caz dedicat pieţei de energie a României, în cadrul raportului Expert Forum. Documentul identifică indicii puternice privind comportamentul abuziv al Rusiei şi similitudini puternice în Moldova, Ungaria, România, Georgia şi Ucraina.
Unul din cele trei instrumente principale pe care le are Moscova la îndemâna pentru a exercita o influenţă politică semnificativă în vecinătatea sa, dar şi pentru a o lărgi către statele ale fostului bloc sovietic din Europa Centrală şi mai departe spre Occident, este influenţa majoră asupra politicilor energetice din regiune.
Potrivit documentului, în teorie, cu eforturi minimale, România ar putea fi total independentă faţă de Rusia, în ceea ce priveşte energie şi resursele de energie. De asemenea, ţara noastră ar putea deveni un competitor serios în regiune pentru furnizorii ruşi de energie, jucând împotriva Gazprom în Ungaria, Bulgaria şi Moldova.
Cu toate acestea, Rusia profită de guvernanţa proastă din România şi de amendamentele legislative, slăbiciunea instituţională şi de erorile de reglementare, care favorizează oligarhii autohtoni.
Independenţa ANRE, afectată
Cea mai vizibilă deteriorare, arată raportul, priveşte independenţa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE).
După o perioadă în care ANRE a reuşit să liberalizeze parţial piaţa de gaze şi de energie electrică, din 2017, după ce noua coaliţie a venit la guvernare, trendul s-a schimbat.
O majorare neaşteptată a preţului la energie, în ianuarie 2017, din cauza unei lipse a ofertei, a oferit ocazia perfectă pentru a pune presiune pe reglementator. Întâi a fost întocmită o comisie de anchetă, căreia i-au lipsit transparenţa şi claritatea mandatului, până când activitatea sa a ajuns o „vânătoare de vrăjitoare” faţă de investitorii străini, odată ce şefii marilor companii energetice au fost chemaţi în Parlament la audieri. Ulterior, ministerul Energiei a intensificat presiunile asupra ANRE, anunţând că va prelua anumite responsabilităţi de reglementare. Spre finalul lui 2017, presiunile s-au intensificat, şeful Petrom, Mariana Gheorghe, fiind ameninţată chiar că va fi căutată de procurori, dacă nu se prezintă în Parlamente. Ulterior, în mai 2018, Gheorghe a anunţat că îşi încheie mandatul.
Şi noua conducere a ANRE, numită în octombrie 2017, a devenit subjugată, fiind numit preşedinte Dumitru Chiriţă, loial al partidului fără calificările necesare. „Efectele asupra comportamentului reglementatorului pieţei au devenit imediat vizibile. De când conducerea ANRE s-a schimbat, reglementatorul a devenit tăcut în faţa atacurilor Guvernului faţă de funcţionarea pieţei de energie, deşi sub conducerile anterioare instituţia a fost întotdeauna vocală în situaţii similare”, arată raportul.
Când Guvernul a aprobat controversata Ordonanţă 114, ANRE nu a avut o reacţie publică, cum ar fi fost de aşteptat, deoarece încălca legislaţia celui de-al Treilea pachet energetic. Reglementatorul pur şi simplu a adoptat legislaţia secundară pentru implementarea Ordonanţei şi a aprobat tarife mai mari pentru consumatorii finali.
Slăbirea guvernanţei corporative
70% din producţia de energie şi 50% din cea de gaze, precum şi transportul gazelor şi al energiei electrice sunt concentrale în companii deţinute în totalitate de stat sau companii majoritar de stat. Drept urmare, este critic ca aceste companii să fie bine guvernate, pentru funcţionarea pieţelor.
Însă în mare parte din 2017, legea guvernanţei corporative a fost ignorată per total, pentru toţi producătorii de energie, deşi de la jumătatea lui 2018 până în prezent a fost parţial implementată.
Legea stabileşte criterii clare pentru selectarea conducerii şi consiliului de administraţie şi prevede o definiţie solidă a rolului statului în calitate de proprietar al companiilor. Aceste principii nu au fost urmate de întreprinderile producătoare de energie în 2017, mulţi dintre producătorii de energie având în schimb manageri numiţi temporar, în mod politic, pentru mandate interimare scurte de până la 4 luni.
Legea offshore şi Ordonanţa 114
În a doua jumătate a anului 2018 şi începutul anului 2019, piaţa energiei, în special sectorul gazelor naturale, a fost zdruncinată de două noi acte legislative.
Mai precis, Legea privind extracţia gazelor din depozitele adânci în larg – offshore (Legea 256/2018) era necesară pentru companiile care explorează rezervele din Marea Neagră pentru a reglementa cadrul legal pentru lucrările actuale.
Cu toate acestea, când legea era discutată în Parlament, parlamentarii au introdus de asemenea câteva clauze suplimentare, care nu au fost dezbătute în mod corespunzător şi, de fapt, descurajează investiţiile. Legea introduce o impozitare ridicată pentru gazele offshore şi impune societăţilor să vândă 50% din producţie pe platformele de vânzare de gaze din România.
Prima prevedere măreşte substanţial costurile de exploatare a depozitelor de gaze şi nu se ştie dacă investiţiile vor rămâne profitabile. A doua, cu excepţia cazului în care este evitată (prin vânzarea gazelor pe piaţa românească către filialele române ale comercianţilor străini, care apoi revând în străinătate), ar putea fi considerată o interdicţie implicită a exporturilor de gaze.
Pe lângă această nouă lege, guvernul a aprobat, la sfârşitul lunii decembrie, o Ordonanţă (114/2018) care stabileşte o nouă reglementare fiscală şi prohibitivă pentru mai multe sectoare: bancar, telecomunicaţii, energie. Sectorul energetic este afectat atât de impozitarea suplimentară a băncilor (care limitează capacitatea de împrumut), cât şi de măsurile care reglementează din nou pieţele gazelor şi energiei electrice pentru gospodării şi consumatorii industriali de gaz până în februarie 2022. Justificarea Ordonanţei este, în cel mai bun caz, falsă: încearcă să corecteze creşterile ridicate ale preţurilor la energie care sunt, de fapt, auto-provocate.
În ciuda faptului că Ordonanţa a fost prezentată ca un mijloc de reducere a preţurilor la energie pentru consumatorii casnici de electricitate şi gaz, această afirmaţie este contrazisă de realitate. Impozitul pe cifra de afaceri de 2% se reflectă pe deplin în preţurile reglementate ale utilizatorilor finali, după un ordin dat de ANRE.
De asemenea, producţia internă de gaze nu poate, pentru moment, să acopere întreaga cerere internă chiar şi la preţurile pieţei şi este mai puţin capabilă să facă acest lucru la preţuri reglementate cu 30% sub nivelul pieţei, care sporesc cererea şi reduc oferta. Aceasta înseamnă că România trebuie să importe cantităţi suplimentare de gaze. În conformitate cu Ordonanţa, pentru a reglementa preţurile la gaze, toţi consumatorii vor primi gaze în proporţie fixă de producţie internă şi importuri, la un preţ mediu ponderat reglementat. Cu alte cuvinte, Ordonanţa 114, care limitează preţul gazelor naturale, creează o piaţă pentru gazul rusesc.
Efectele Ordonanţei asupra importurilor de gaze ruseşti sunt deja vizibile. Importurile de gaze din Ungaria (de asemenea gaz rusesc) au crescut de 10 ori în primele două luni ale anului 2019 faţă de perioada similară a anului 2018.
Raportul arată că „nu este clar în ce măsură aceste acţiuni au fost doar efectele slabei guvernări sau dacă au fost implicate şi interese ruseşti”.
Îndoieli cu privire la exportul de gaz
Deşi cel puţin la nivel declarativ România susţine ideea deschiderii pieţei sale de energie şi în special a gazului pentru exporturi, acţiunile sale contrazic acest lucru iar interconectările transnaţionale întârzie să apară, mai arată raportul.
Deşi Transgaz avansează cu lucrările pentru proiectul BRUA, care au început deja pentru prima fază, iar a doua etapă se aşteaptă să înceapă anul acesta, planurile sale ambiţioase sunt greu de realizat. În martie 2019, acţionarii săi au respins finanţarea „Planului de Dezvoltare a Sistemului Naţional de Transport gaze naturale în perioada 2018 – 2027”, pe baza argumentului că nu există suficientă certitudine că cantităţile de gaze ar justifica fezabilitatea economică a proiectelor de interconectare ale companiei. Transgaz are, de asemenea, probleme în convingerea furnizorilor de a rezerva capacitatea de interconexiune pentru BRUA, în condiţiile în care ofertanţii anteriori au anulat contractele înainte de sfârşitul anului 2018.
Pe scurt, România nu va putea să exporte gaze şi să concureze cu Gazprom, nici în regiune, nici la domiciliu dacă investiţiile sunt descurajate în extracţia gazelor naturale şi în dezvoltarea reţelei.