Bijutierii de cartier scot un profit de 3.000 de euro pe lună

La nivel naţional există circa 3.000 de firme de profil pentru care lucrează peste 35.000 de angajaţi Dacă te plimbi pe Bulevardul Magheru din Bucureşti, acolo unde găseşti cele mai

La nivel naţional există circa 3.000 de firme de profil pentru care lucrează peste 35.000 de angajaţi

Dacă te plimbi pe Bulevardul Magheru din Bucureşti, acolo unde găseşti cele mai multe magazine de bijuterii de lux pe metrul pătrat, vei observa că acestea sunt mai tot timpul goale. Lumea trece, se uită, uneori intră şi probează un inel cu diamant care costă câteva mii de euro, înghite în sec, după care îşi cumpără o merdenea de la chioşcul alăturat.

În schimb, la magazinele situate la parterul blocurilor de cartier, uneori se face coadă. Aici vânzătorii spun că vând câteva sute de grame de aur pe zi.

Magazinele de bijuterii din complexul comercial Unirea sau Cocorul din Capitală sunt într-adevăr foarte căutate.

Aceste magazine sunt plătitoare de taxe. Bijuteriile, în afară de verighete, sunt accizate de statul român, prin intermediul Legii 163/2005, cu 25%. În schimb, Codul Vamal permite unei persoane fizice să intre în ţară cu sacoşa de bijuterii fără a plăti accize.

Acest lucru înseamnă moartea bijutierilor autohtoni şi încurajarea bişniţei şi a comerţului la negru. Şi cum românul s-a descurcat în orice situaţie, magazinele de bijuterii de la colţul blocului scot profituri de până la 3.000 de euro lunar. Potrivit statisticilor, pierderile la buget, ca urmare a pieţei negre cu bijuterii, se ridică anual la circa 5,8 milioane de euro.

Înainte de anii '90 era suficient să ai un lanţ gros de aur scos peste tricou, o brăţară şi un ghiul de aur, ca să fii un român foarte bine cotat în societate. Vecinii te invidiau, fetele de la Bar-Club suspinau, iar băieţii cu ochi albaştri îţi suflau în ceafă.

Brăţări nemuritoare, de la nea Nae

În acei ani, bijutierii lucrau la negru şi în marea lor majoritate erau ţigani. Meserie bănoasă şi atunci, şi acum. Diferenţa e că astăzi aurul se găseşte cu kilogramele la toate colţurile de bloc. Verighetele, lănţişoarele cu cruciuliţe, cerceii şi inelele sunt bijuteriile care aproape că nu lipsesc din casa vreunei familii de români. Nea Nae, bijutier vestit în Capitală, are un chioşc la parterul unui bloc. "Eu aduc aurul din Turcia, unde este ieftin şi îl dau aici mai scump. Sunt bijutier din tată-n fiu, dar nu se mai merită să produci la noi", spune Nae.

Vânzarea merge bine, nea Nae raportând un profit lunar de 3.000 de euro. Asta în condiţiile în care chioşcul lui nu are mai mult de 4 metri pătraţi şi 500 de grame de aur la vedere. "Biznăsul ăsta e complicat, nu am cum să-ţi zic eu matale tot ce cuprinde el", mă lămureşte nea Nae.

Verighetele sunt cele mai profitabile pentru bijutieri

Potrivit datelor furnizate de Patronatul Bijutierilor din România, la nivel naţional există mai puţin de 3.000 de firme de profil, plătitoare de taxe şi peste 35.000 de angajaţi.

Cu toate acestea, statisticile arată că peste 60% din bijuteriile comercializate provin din import, iar din această cantitate 75% provine din contrabandă.

Totuşi, pe piaţa neagră şi gri nu există diferenţe atât de mari de preţ între bijuteriile de contrabandă şi cele fabricate în România. Firma Coriolan din Iaşi produce şi comercializează verighete, ceasuri şi inele de logodnă.

Rata profitabilităţii este de peste 15%, iar Aurel Mânzăţeanu, directorul firmei, este mulţumit. "Ne-am axat pe producţia de verighete pentru a rămâne în buzunar cu cei 25% pe care ar fi trebuit să îi dăm la stat", spune Mânzăţeanu.

Coriolan produce, dar şi importă, pentru că potrivit lui Mânzăţeanu nu poţi avea profit dacă te bazezi numai pe producţie.

În general, aurul era adus de la turci, din ţările arabe, cele 3.000 de firme existente în România importând aproape 10 tone anual.

Piaţa bijuteriilor, în cifre

- Ca sortimente, pe primul loc sunt comercializate inelele de damă, în proporţie de 60%, urmate de pandantive, lănţişoare şi cercei, cu 20%, brăţări, 10%. Cu o pondere pe piaţă de sub 10 procente, bijuteriile pentru bărbaţi ocupă ultimul loc.

- Ca volum al vânzărilor, pe primul loc se situează piaţa neagră, pe acest segment vânzările fiind de trei ori mai mari decât întreaga producţie internă.

- Consumul estimat pentru România este de 1,4 grame pe cap de locuitor, cifră care ne poziţionează pe ultimele locuri ale clasamentului. Pentru comparaţie, Turcia, care este pe locul doi, consumă aproape 16 grame pe cap de locuitor.