ANALIZĂ: Al doilea val al crizei îşi face simţită prezenţa în România!

Nokia pleacă de la Jucu, iar alte astfel de investiţii ar putea părăsi România ! Acestea sunt indiciile că al doilea val al crizei – semnalat de căderea importurilor şi de noi minime făcute de bursă şi leu – este deja în România!

Bursa şi leul sunt (împreună şi separat !) cel mai bun barometru al economiei. Şi când bursa face noi minime, iar moneda unică europeană noi maxime în raport cu leul nostru, este clar că ceva nu este în regulă cu economia românească.

În numai trei luni, adică de la finele lunii iunie până la finele lunii septembrie, indicele principal al Bursei de Valori Bucureşti a căzut cu peste 20% (de la 5500 la 4200 de puncte), şi făcea, la finele lunii septembrie noi minime ale anului 2011.

La fel şi leul, care în ultima parte a lunii septembrie trecea peste pragul de 4,3 lei şi făcea, la cursul oficial al BNR, un nou minim al anului 2011 în raport cu euro: de 4,3081.

Acestea sunt elementele care completau lista de indicii care arată că România a fost deja absorbită de cel de-al doilea val al crizei ... şi elemente care completau perspectiva negativă dată de căderea exporturilor româneşti în trimestrul II al anului faţă de primul.

EXPORTURI ÎN CĂDERE. Astfel, potrivit statisticilor publicat de Institutul Naţional de Statistică la începutul lunii august, exporturile României înregistrau în T2 o scădere de 2,92% (în lei), comparativ cu primul trimestru al anului, de la 46,6993 miliarde lei la 45,3338 miliarde lei. Potrivit aceloraşi date, în intervalul aprilie – iunie 2011, indicele producţiei industriale (în condiţiile în care industria a fost, şi este încă, motorul exporturilor) s-a diminuat, ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi sezonalitate, cu 0,79%, comparativ cu primele trei luni ale anului. Un semnal clar că pieţele pe care companiile româneşti au fost (şi sunt încă!) prezente, dau semne de slăbire a capacităţii de absorbţie a produselor (deci, a exporturilor !) româneşti.

Exporturile sunt o primă poartă prin care criza se întoarce în economia reală a României. Pierderea cererii pe pieţele de export va produce în scurt timp efecte negative în mai multe direcţii.

Primele afectate vor fi evident companiile exportatoare, pentru care, căderea pieţelor de destinaţie s-ar traduce în scăderea vânzărilor, şi pierderea de locuri de muncă – ceea ce înseamnă şomaj. Dar în acelaşi timp, ar lovi şi în capacitatea acestora de a-şi mai onora obligaţiile faţă de terţi (furnizori şi bănci) şi faţă de stat. Şi în condiţiile în care exportul contează în proporţie de 35% în Produsul Intern Brut autohton, scăderea ar diminua proporţional încasările la buget.

NOKIA PLEACĂ DIN ROMÂNIA. Dar poate un şi mai important canal de transmitere a crizei spre România este cel al investiţiilor străine. În primul rând, lipsa de interes pentru noi investiţii a marilor companii înseamnă în mod evident diminuarea, până la dispariţie a fluxului de investiţii străine directe (care în ultimii trei ani, după primul val al crizei, au  căzut de la 10 până la 1 miliard de euro). 

Al doilea val al crizei ar putea conduce la ieşirea capitalurilor străine, prin relocarea investiţiilor. Mutarea fabricilor Kraft, Colgate sau Coca-Cola au fost doar nişte dovezi deloc luate în seamă, care arătau că investitorii străini au din ce în ce mai puţine motive să rămână în România.

Nu au fost atât de importante precum anunţul finlandezilor de la Nokia (care au spus că vor închide fabrica de la Jucu până la finele acestui an) ! O decizie care poate fi o confirmare a faptului că trendul investiţiilor se inversează, şi nu mai vin în România … ci ies din ţară! I

Iar faptul că plecarea Nokia de la Jucu ar putea fi doar începutul unui dezastru, este confirmat chiar de cele discutate de Premierul Emil Boc în şedinţa de Guvern de astăzi (miercuri 29 septembrie) în care – îngrijorat de anunţul făcut de finlandezii de la Nokia – îi atenţiona pe miniştrii din Executiv că şi alte posibile investiţii străine s-ar putea reloca din România: “Există risc major de delocalizare a unor investiții multinaționale din România sau din Europa și să plece în altă parte. Trebuie să avem grijă ca, într-o asemenea eventualitate, oricând să fim pregătiți să atragem alte investiții străine în România”.  (vezi aici declaraţiile Premierului Emil Boc)

Iar un eventual val de relocări a investiţiilor străine din România nu ar fi cel mai grav lucru care s-ar putea întâmpla de aici înainte ! Mai grav este că, am putea asista şi la repatrierea unor linii de credit sau altor tipuri de capitaluri, dinspre băncile din România către băncile mamă din străinătate. Asta ar pune presiune suplimentară pe curs, ceea ce s-ar putea transforma într-o lovitură suplimentară nu doar pentru consumatorul român – care îşi va vedea din nou veniturile diminuate în termeni reali – ci şi pentru băncile ai căror clienţi vor avea greutăţi în rambursarea creditelor.

Iar în condiţiile în care rata creditelor neperformante este deja de circa 13%, sectorul bancar s-ar putea trezi în situaţia de a nu mai putea să facă faţă unui al doilea val de neplatnici. Mai ales că, în paralel cu creşterea preţului monedei unice, vom asista şi la creşterea dobânzilor, împinse în sus atât de frica băncilor de a-şi mai da una alteia bani cu împrumut, cât şi de creşterea CDS-urilor – determinată de perspectiva înrăutăţirii situaţiei macroeconomice.

SCUT ANTI-CRIZĂ. De aceea, poate că cea mai bună măsură pe care Guvernul ar putea-o lua pentru a proteja România în faţa celui de-al doilea val al crizei, ar fi demararea unui program coerent, clar şi hotărât de privatizare a activelor deţinute de stat. Polonia a avut un astfel de program, şi, în timpul ultimilor trei ani de criză, nu doar că a luat bani buni pe companiile vândute, dar, prin atragerea investitorilor străini, a reuşit să fie singura ţară din Uniune care a avut cădere economică. Ba mai mult, privatizarea companiilor de stat a dat un impuls puternic bursei de la Varşovia în competiţia cu cea de la Viena pentru statutul de “lider regional”.

Prin urmare, fie că vorbim de companii la care statul deţine acţiuni, fie că avem în vedere imensul portfoliu de active imobiliare (case de protocol, terenuri, clădiri, etc – aflate în portofoliul RAAPS), prin vânzarea lor – în totalitate sau măcar în parte – România prinde “doi iepuri dintr-un foc”. Pe de o parte, vânzarea respectivelor active aduce bani la bugetul public – ceea ce ar oferi resurse pentru finanţarea unor programe de stimulare a economiei; Un calcul simplu, realizat de revista Forbes România în urmă cu circa un an (adică într-o perioadă de “maxim” al crizei), din vânzarea activelor statului, Guvernul român ar fi încasat între 5 şi 10 miliarde de euro – după cum şi-ar fi menţinut sau nu, poziţia de acţionar majoritar în unele dintre societăţi. Iar sumei i s-ar mai putea adăuga câteva miliarde bune dacă ar fi scoase la vânzare, spre exemplu, casele de protocol în care locuiesc în prezent potentaţii statului (pe chirii de nimic !).

Pe de altă parte – şi poate chiar mai important – ar fi însă efectele produse de curăţarea economiei (să nu uităm că cele mai mari 35 de companii de stat au făcut în 2010 afaceri de 10 miliarde de EUR şi pierderi de 500 de milioane) – pentru că noii proprietari vor fi primii interesaţi să facă profituri, şi nu pierderi. Şi asta, fără a mai pune la socoteală efectul benefic al ruperii legăturilor “necurate” dintre respectivele companii de stat, şi mediul politic.

Şi asta nu e tot! Luarea măsurilor de mai sus, ar aduce la buget banii necesari pentru a compensa o eventuală scădere temporară a veniturilor, ca urmare a reducerii fiscalităţii. Iar scăderea taxelor şi impozitelor ar fi nu doar o gură de oxigen pentru companiile afectate de lo eventuală scădere a afacerilor şi a încasărilor, sau de creşterea dobânzilor bancare – şi deci un impuls dat economiei – cât şi un element suplimentar de atractivitate, în faţa investitorilor străini.

Reducerea taxelor şi impozitelor şi demararea privatizărilor sunt aşadar pârghiile pe care Guvernul le are la îndemână pentru a înlocui cu brio plecările companiilor care-şi relochează activităţile. Ba, în mod sigur, ar aduce cu mult mai mult decât atât !