Ca marea majoritate sunt puerile, iar unele stupide de-a binelea, e o şansă nesperată pentru evaluatori să vadă mai repede cu cine au de-a face, cine e raţional şi cine nu, cum şi cât gândeşte. După cunoscutul principiu care spune că orice pagină în plus la CV îţi adaugă 1% şanse la obţinerea interviului şi 99% şanse de a te compromite, uneori iremediabil.

Să luăm o clipă de gândire proprie, cu cablul de la Internet scos din calculator: pentru care posturi poţi găsi nişte achievements care să poată să fie luate în serios de către cel care citeşte CV-ul, care să fie credibile, relevante, pe care să i le poţi atribui fără echivoc, să arate legătură directă şi determinantă cu jobul lui? Şi – scopul final – care să producă declicul în mintea recrutorului şi să-l facă să zică Alexandra, ia uite, l-am găsit pe cel care a crescut market share-ul de la 11,7 la 13,1%, sună-l repede şi cheamă-l la o întâlnire. Eu nu am văzut vreodată un angajator care să vrea să cheme la interviu un candidat în urma citirii unui achievement. Însă achievementuri (sic) care au adus zâmbete ironice pe fetele cititorilor, sau chiar glume maliţioase, am văzut destule.

Există întotdeauna riscul ca ceea ce consideri tu un minunat achievement să fie ceva banal, oricum în fişa postului, şi nu faci decât să-ţi scoţi în evidenţă limitele. Dar să încerci cu disperare să convingi, aruncând în joc zeci şi uneori sute de argumente minuscule, duce adesea la efectul opus. Mai ales în cazul directorilor generali şi al celor cu joburi importante de top management. Încă şi mai mult dacă vii şi de la vreo companie foarte mare şi cunoscută. Achievements trase de păr la un manager mărunt poate că nu atrag atenţia, însă în CV-ul unui mare director arată cam neelegant. Şi tentaţia de a transfera lipsa de eleganţă şi asupra semnatarului e mare, aproape irezistibilă...

Moda aceasta a achievementurilor toxice a fost inventată de către consultanţi şi promovată puternic tot de către ei, spre a-şi justifica banii luaţi. Am văzut şi firme care îţi vând CV-ul pe bucăţi, în felul acesta banii însumaţi ajungând la sume mai mari: vrei un statement summary beton, pui pe masa 150€. 50€ ca să-ţi facă secţiunea de education, câte 100€ pentru redactarea fiecărui job, şi chiar câte 10€ pentru reformularea fiecărui achievement în parte. Şi-au făcut biblioteci cu astfel de formule şi le vând cui plăteşte pentru ele. Au ajuns şi pe Internet, inevitabil, aşa că nu mai miră pe nimeni când dă peste CV-uri cu achievements formulate identic, uneori chiar şi cu aceleaşi cifre! Ca în celebrul text de introducere care începe cu „Animat de o puternică dorinţa de a reuşi...“, pe care cred că nu mai există angajator din România să nu-l ştie pe de rost.

Sfatul meu este să vă gândiţi de foarte multe ori înainte de a pune achievements în CV, cu propriul cap, fiindcă vă asumaţi nişte riscuri greu de prevăzut şi de gestionat. Locul lor e în scrisoarea de intenţie sau în textul însoţitor, dacă ţineţi atât de mult la ele. Disperarea de a convinge poate dă chiar bine în cazul unui abia absolvent, însă în cazul unui mare director nu e luată întotdeauna drept o mare dovadă de entuziasm şi de energie în exces...