Cum îi răspunde un comandant CEO-ului Rheinmetall, după ce acesta a comparat dronele ucrainene cu piese de Lego

Bohdan Krotevych, fostul comandant al Brigăzii Azov 12 din cadrul Gărzii Naționale a Ucrainei, a publicat un punct de vedere după comentariile CEO-ului companiei Rheinmetall, care a asemănat producția de drone ucrainene cu un joc de Lego.

Ucraina a dobândit expertiză în războiul cu drone FOTO SHUTTERSTOCK

Atunci când evaluăm tehnologia militară, este esențial să distingem între două domenii foarte diferite: cel industrial și cel al câmpului de luptă, a scris el într-un editorial publicat de Kyiv Independent. Rheinmetall, în calitate de unul dintre marii producători de armament la nivel global, aparține fără îndoială primului. Compania produce sisteme fiabile și eficiente, care funcționează conform așteptărilor pe câmpul de luptă.. Este un fapt care nu poate fi pus la îndoială.

Însă acesta nu se traduce automat în autoritate asupra realităților de pe câmpul de luptă, iar confundarea acestor două planuri duce la evaluări greșite.

Declarațiile recente ale CEO-ului Rheinmetall, Armin Papperger, despre dronele ucrainene ilustrează această confuzie. Comentariile sale par mai degrabă o judecată negativă decât o analiză profesională echilibrată asupra a ceea ce înseamnă de fapt inovație autentică. Or, expertiza este cu totul diferită - astfel că prin aceste comentarii se estompează granița dintre cei care construiesc arme și cei care depind de ele în condiții reale de luptă.

Această distincție este importantă. Ar fi la fel de nepotrivit ca un soldat din prima linie să explice Rheinmetall cum să gestioneze industria de apărare, pe cât este ca un director din industrie să definească inovația pentru cei care luptă într-un război activ. Problema nu este critica în sine - aceasta este necesară. Problema este tonul și formularea, care în acest caz tind mai mult spre retorică decât spre analiză.

În centrul argumentului se află, în esență, o definiție prea îngustă a inovației - una care o reduce exclusiv la complexitatea tehnologică. Istoria arată altceva. Progresele majore sunt adesea surprinzător de simple. Bicicleta, de exemplu, a combinat componente de bază, dar a revoluționat mobilitatea. În mod similar, Rheinmetall nu a inventat calibrul de 120 mm, dar a adus o contribuție majoră prin dezvoltarea unui sistem cu țeavă lisă care a devenit standard global.

Progresul militar nu a fost niciodată rezultatul unei singure invenții

Tancurile, vehiculele de luptă pentru infanterie și sistemele de apărare antiaeriană sunt rezultate ale îmbunătățirilor continue. Rheinmetall operează exact în acest cadru, perfecționând constant sisteme existente. Dar dacă acest model este valid pentru industria de apărare la scară mare, atunci ar trebui să fie valabil și pentru alte segmente.

A minimaliza dronele ucrainene ca fiind „neinovatoare” doar pentru că se bazează pe principii existente înseamnă a pierde esența. Inovația nu ține doar de ceea ce este nou în teorie, ci de ceea ce schimbă rezultatele în practică: compania, când produce arme, nu se confruntă cu realitățile unei lupte împotriva uneia dintre marile puterile militare: experiențele sunt diferite, astfel că nici evaluările lor nu se suprapun.

În schimb, în prima linie din Ucraina, dronele sunt cele care schimbă situația.

Poate că nu reprezintă o revoluție la nivel de fizică sau materiale, dar transformă războiul prin modul de utilizare, scalare și adaptabilitate. Aceste sisteme schimbă echilibrul pe câmpul de luptă prin soluții eficiente, accesibile și rapid adaptabile, care schimbă balanța în luptă.

Istoria oferă o paralelă clară. Armatele lui Ginghis Han nu au inventat arcul, dar au perfecționat utilizarea acestuia până la un nivel care le-a oferit un avantaj strategic decisiv. A considera acest lucru drept lipsit de inovație ar însemna o neînțelegere a conceptului în sine.

Ecosistemul dronelor din Ucraina reflectă o dinamică similară. De la drone de atac cu cost redus până la sisteme de interceptare, aceste instrumente redefiniesc războiul modern. Eficiența lor nu este teoretică: este demonstrată pe un câmp de luptă vast și activ.

La fel de important este factorul uman. Niciun sistem de armament nu este decisiv de unul singur. Rezultatele depind de oamenii care îl folosesc, de tactica lor și de capacitatea de adaptare. Aici se vede diferența fundamentală dintre experiența de pe câmpul de luptă și perspectiva pur industrială.

Există și o ironie istorică demnă de menționat. În 1919, Rheinmetall a fost forțată să se orienteze către producția civilă -locomotive, echipamente de birou, utilaje agricole. La acel moment, astfel de activități puteau fi privite de unii drept improvizații sau producție de nivel inferior. 

Companii precum Ukrspecsystems, Skyeton, Airlogix, Aerodrone, Fire Point, Taf Industries, Vyriy, Wild Hornets și General Cherry Skyfall nu doar experimentează, ci livrează rezultate în condiții reale de luptă.

Activitatea lor pune sub semnul întrebării și conceptele tradiționale de certificare și reglementare. Pe timp de pace, acestea sunt esențiale. În război, prioritățile se schimbă. Certificatele nu opresc dronele inamice; eficiența o face. Diferența dintre ceea ce este „certificat” și ceea ce este „eficient” devine critică.

Este naiv să credem că alte state ar acționa diferit în condiții similare. Într-un scenariu real de război, chiar și țările NATO ar prioritiza funcționalitatea imediată în detrimentul conformității procedurale. Supraviețuirea o cere.

Această realitate începe deja să influențeze comportamentul global. Țările din Golf, printre altele, colaborează activ cu producători ucraineni, investind în tehnologii și integrând expertiza acestora. Nu sunt gesturi simbolice, ci decizii strategice bazate pe rezultate concrete.

Miza acestei dezbateri nu este doar teoretică. Declarațiile liderilor din industrie influențează percepțiile investitorilor, ale factorilor de decizie și ale guvernelor. Minimalizarea inovației ucrainene riscă să distorsioneze realitatea și să ducă la potențiale respingeri sau să influențeze deciziile de colaborare.

Cei care investesc în sectorul de apărare ucrainean dovedesc o gândire strategică, scrie militarul ucrainean. Inovația nu mai este definită simplist prin complexitate, ci prin adaptabilitate la amenințare.

În final, câmpul de luptă rămâne testul suprem. Iar acesta este un mod clar de a demonstra ceea ce teoria nu reușește să facă.