Victor Rebengiuc, între amintirile din comunism şi prezent: „Eu sunt statul paralel de când DNA-ul a început să se ocupe de îmbogăţiţi rapid şi suspect”

Victor Rebengiuc, între amintirile din comunism şi prezent: „Eu sunt statul paralel de când DNA-ul a început să se ocupe de îmbogăţiţi rapid şi suspect”

Victor Rebengiuc, la stângerea de semnături pentru campania „fără penali în funcţiile publice”                  FOTO Inquam Photos

Victor Rebengiuc a povestit despre reacţiile primite în '89, după ce apărea la Televiziunea Română, cu sulul de hârtie igienică în mână, invitându-i pe foştii activişti de partid, să se şteargă la gură înainte de a vorbi despre democraţie. Actorul a vorbit despre acest episod, dar şi despre alte amintiri, precum şi despre România de astăzi, pentru podcastul Scena.ro.

Ştiri pe aceeaşi temă

Victor Rebengiuc mergea, în decembrie 1989, la Televiziunea Română, cu un sul de hârtie igienică, dedicat „tuturor celor care au contribuit cu bună ştiinţă la propaganda făcută de regimul comunist, inclusiv prin teatru”. 

Actorul nu a regretat şi nici nu regretă gestul. Era premeditat. Îl deranjau persoanele care îi aduceau laude lui Ceauşescu, sperând la avantaje.

Nu vedeam în mod clar schimbarea regimului. Mi se părea că Ceauşescu va fi veşnic şi nu credeam. Vedeam în jurul meu diferite moduri de a-ţi crea un drum în societatea aia. Erai obligat să spui întotdeauna despre orice s-ar fi vorbit, despre îndrumarea şi înţelepciunea celui mai iubit fiu al poporului, călăuzitorul nostru...am uitat formulele care erau”, a povestit actorul, pentru podcastul Scena.ro.

Dacă unii erau obligaţi să aducă osanale, „dar o făceau într-un mod decent”, alţii o făceau gândindu-se că „vor căpăta te miri ce avantaje în plus”. 

Se gândea, a explicat actorul, ce s-ar întâmpla dacă, ipotetic încă pe atunci, Ceauşescu ar fi dispărut. Ce s-ar fi ales, atunci, de cei care lăudau regimul? 

„Dacă ne-am întoarce undeva, unde am mai fost în trecut, nu o societate  comunistă şi autocrată. Ce-or să facă ăştia care vorbeau atât de mult...despre tovarăşul despre minunile care se întâmplă, despre fericirea  de a trăi în România socialistă? Mă întrebam ce o să zică, cum o să apară în faţa lumii Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor? Cum o să apară ei în faţa lumii în momentul în care totul se va schimba?

Şi au apărut, şi nu s-a întâmplat, de fapt, nimic. Urmarea acestui gând, a continuat Rebengiuc, a fost apariţia cu hârtia igienică. 

„Adică nu se poate, în două secunde, să-ţi schimbi viziunea ta de viaţă. Ai minţit până atunci, n-ai fost sincer. Şi n-ai fost sincer cu asupra de măsură”. 

Reacţiile oamenilor la acel episod au fost variate. În primul rând, reacţii negative, dar apoi au apărut şi cele pozitive, iar între timp, numărul celor din urmă a crescut. „Dom'le, să-ţi trimtă scrisori acasă? Cine să-ţi trimită scrisori acasă? Era mâna securităţii...Scrisori de ameninţare... <<o să-ţi distrugem familia, o să putrezeşti în puşcărie, o să te omoare>>, semnate... doctori, profesori care-şi manifestau dezacordul faţă de poziţia mea”. 

A fost nevoit să îşi schimbe numărul de telefono, pentru că era sunat întruna. „Mi l-au schimbat, după jumătate de oră au început să sune din nou”.

Teamă nu i-a fost pentru că nu a avut niciun fel de dialog cu cealată parte. Poate un salut, din întâmplare, nimic mai mult. 

Zguduit de abdicarea regelui 

Când în ţară se făcea trecerea la regimul comunist, copilul Victor Rebengiuc nu prea îşi dădea seama ce se întâmplă. Din şcoala generală, intra direct în liceul militar de la Predeal, „şcoală monarhistă, purta numele marelui voievod Mihai”. „Eram departe de zbuciumul politic, nu ştiam ce se întâmplă”.

La un moment dat, liceul a fost desfiinţat. Acolo, unde cadrele didactice erau monarhiste, la fel şi militarii şi ofiţerii, a avut loc „o epurare cumplită”. 

„Am fost foarte surprins şi zguduit sufleteşte de faptul că regele a fost silit să abdice. Când am auzit comunicatul la radio cu abdicarea regelui, am plâns. Eram copil încă şi m-a afectat profund chestia asta, pentru că îl iubeam pe rege. Se bucura de o simpatie extroardinară în ţară. Toată lumea îl iubea. De Antonescu nu ştia nimeni. Era un ministru...Dar regele era persoana cea mai iubită din ţară la ora aia.”

N-a înţeles trecerea foarte bine la început: plecarea regelui Mihai, momentul din 6 martie 1945, noul guvern, condus de Petre Groza, şi „comunişti peste comunişti în toate ministerele”. 

Pentru că se trage dintr-o familie modestă, n-a putut nici să înţeleagă prea bine diferenţele între cele două regimuri. „Mici burghezi. Săraci. Maică-mea era funcţionară, taică-miu era şi el funcţionar”. 

La început, avea senzaţia că noul regim va lua de la moşieri, de la burghezii cu bani, şi le dau lor, celor săraci. „Mie nu mi-a dat nimic. Dar nici multor altora, celor mai mulţi din ţara asta. Dar mi se părea că e o chestie interesantă care se face, că... se întâmplă ceva diferit. Că Doamne, uite creştem, începem să ne simţim mai bine. Dar a fost minciună până la urmă”.

Dintr-odată, o jumătate de Europă descoperă că există altă lume?...Am fost minţiţi până acum şi totul s-a petrecut datorită luminii care venea de la răsărit”, a ironizat Rebengiuc. 

Înainte şi după '89, acelaşi ideal

În timpul comunismului, şi-a amintit actorul, publicul său abia aştepta câte un moment de „şopârlă”, era dornic de o asemenea aluzie. Astăzi, încă vrea să descopere în fiecare text pe care îl joacă, o critică a „unei societăţi nenorocite ca asta de care nu izbutim să scăpăm. O societate dintr-asta sugrumătoare, apăsătoare întruna”. 

Când a citit „Legenda Marelui Inchizitor”, şi-a spus că e un text care trebuie de auzit. A vorbit cu Ion Caramitru, directorul TNB, şi l-a convins să joace măcar 10 spectacole. „Am jucat 85, poate chiar mai multe. Am fi continuat, dar au fost reparaţiile teatrului”. Spectacolul a fost jucat în sala Atelier, mereu cu sala plină. Lucrul care pe Rebengiuc l-a bucurat cel mai mult a fost că foarte mulţi erau tineri.

„Vreme de o oră, publicul stătea nemişcat. Sorbea textul ăsta. Simţeam că pătrunde în mintea lor textul ăsta”. 

Ulterior, nişte tineri l-au invitat să ţină spectacolul într-un bar din Sibiu. Nu era prea convins, „ăsta nu e un text de spus la bar”. Tinerii nu s-au lăsat, aşa că s-a dus.În momentul în care a început textul acolo, nu s-a mai atins nimeni de paharul din faţă, chit că era cu bere, chit că era cu whisky, ori cu apă. Toată lumea a stat nemişcată şi a ascultat până la sfârşit. Au înghiţit textul ăsta cu toată forţa”. 

„N-am treabă cu Soroş”

Despre Victor Rebengiuc s-a spus adesea că face parte din „reţeaua Soros“ din România, alături de actori precum Tudor Chirilă sau Oana Pellea, sau de filosoful Mihai Şora. Rebengiuc e relaxat însă.

 „N-am treabă cu Soroş. Nu e şeful meu, nu mă plăteşte el, am alte surse”, a spus, râzând, actorul.

Recunoaşte însă afilirea la statul paralel. Este membru cu vechime. 

„Eu sunt statul paralel şi sunt de mult, nu de acum...de câţiva ani, de când DNA-ul a început să se ocupe de îmbogăţiţi rapid şi suspect, care sunt vârfui politice în ţara asta, pentru că altminteri nu aveau cum să se îmbogăţlească”. 

„E normal să îşi dorească să părăsească ţara”

În ceea ce îi priveşte pe tinerii care părăsesc ţara, Rebengiuc consideră că e normal să îşi dorească un astfel de lucru.

„Trebuie să creeze locul ăsta, să existe locul ăsta...să-şi dea seama că pot avea speranţe pentru viitor, că trebuie să rămâne în ţara asta şi să ajute să se dezvolte această ţară nefericită, din ce în ce mai mult şi mai bine. Putem să le spunem orice, dar când ei văd cu ochii lor că lucrurile se îndreaptă spre înapoi şi nu înainte, e normal să îşi dorească să părăsească ţara, si plece spre înainte. E normal lucrul ăsta. Pe mine nu mă deranjează”. 

Acelaşi lucru i-l spune şi nepotului său, născut în SUA, pe care îl sfătuieşte- ca pe toţi tinerii de altfel- să fie cinstiţi şi să încerce. „I-am zis, <<băi, păstrează-ţi naţionalitatea, păstrează-ţi cetăţenia>>". 

Problema este că nu se poate. „Un regim politic instituţional care e cangrenat de corupţie de sus până jos...Totul e corupt la noi. E nenorocire ce se întâmplă. Dar ei (politicieni din actuala guvernare- n.r.) se ţin tari şi zic ei vor crea acea Româine, care nu se vede nicăeri. Nu se vede nicio intenţie că ar vrea să creeze o Românie liberă, cu un nivel de trai rdiciat...Ce facem, mai mărim salariile acolo, mai punem 100 ,200 de lei...?Şi? ce faci cu banii ăştia? Îţi cumperi libertatea, drepturile cu asta?

 

 

 

 

citeste totul despre: