Actorul n-a fost nominalizat nici măcar pentru performanţa de a juca patru roluri în acelaşi spectacol: Stalin, unchiul, soţul, Dumnezeu, în „Arşita şi viscolul“ (după Mihai Ispirescu, regia Dominic Dembinski, Teatrul Nottara,1993).

Nu l-au văzut selecţionerii UNITER nici în rolul Maiorului din „Sinucigaşul“ (regia Cornel Mihalache, 1990, Teatrul Nottara), nici în senatorul Claudiu Viţelaru din „Poker“, pe care-l joacă de 10 ani cu casa închisă la Teatrul de Comedie, nici în personajul Boris Semionovici din „Casa Zoikăi“, nici în Trahanache din „O scrisoare pierdută“, nici în Raul Dragobete din „Clinica“.

Nu a fost remarcat nici în neamţul Peter din „Cu capul de nicovală“, spectacol regizat, la Teatrul Nottara, de Horaţiu Mălăele, în 2000.

„Doar ce să caute neamţu’ la UNITER? Nu m-au văzut nici în Svejk-ul lui Dan Micu, un Svejk de 2 metri, însă dracu’ a mai văzut...premiul! Şi după cum bine o să vedeţi, nici la anu’ şi la mulţi ani nu o să văd vreun premiu UNITER pentru ceea ce fac acum la Godot...“.


Nu am luat în seamă hohotul de râs masiv, sănătos, al lui Valentin Teodosiu, care a însoţit aceste cuvinte. M-a pus mai mult pe gânduri tristeţea bufonului din spectacolul „Prestez servicii artistice“. ;

PS: Valentin Teodosiu poate fi văzut în această stagiune la Teatrul de Comedie în spectacolele: „Poker“(de Adrian Lustig, regia Alexandru Tocilescu, 2004), „Revizorul“( după N.V. Gogol, regia Horaţiu Mălăele, 2006), „Clinica“ (de Adrian Lustig, regia Aurel Palade, 2008), „Casa Zoikăi“ (după Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 2009) şi „O scrisoare pierdută“ (de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, 2011).

Cititi si:

Interviul: Valentin Teodosiu: „Am vrut să mor“