FOTO Regizorul Victor Ioan Frunză: „Comisarii UNITER tribalizează teatrul"

FOTO Regizorul Victor Ioan Frunză: „Comisarii UNITER
tribalizează teatrul

Regizorul Victor Ioan Frunză, în repetiţii la spectacolul "Mutter Courage"  FOTO: Adriana Grand

Regizorul atrage atenţia că la Premiile UNITER, care se vor decerna luni, 13 mai, la Iaşi, i-a fost nominalizat un spectacol din 2011.

Unul dintre cele mai bune spectacole ale anului teatral 2012 a fost Îngeri în America, semnat de regizorul Victor Ioan Frunză,  la Teatrul Metropolis din Capitală. Acest spectacol nu apare însă în selecţia nominalizărilor Premiilor UNITER, care se vor decerna, luni, 13 mai, la Iaşi.

Regizorul, în vârstă de 56 de ani, renumit pentru spectacolele de referinţă „Satyricon, „Regele moare, „Hamlet sau „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi, spune într-un interviu, pentru Adevărul că, în schimb, i-a fost nominalizat  Familia Tót, un spectacol din 2011. Artistul subliniază  că „Galele UNITER se transformă în evenimente de opinie personală şi de autopromovare“.

O nouă montare de-a lui  Victor Ioan Frunză, „Mutter Courage“, după celebrul text din 1939 al dramaturgului german Bertolt Brecht,  va avea premeira pe 23 mai la Teatrul Mic din Bucureşti. Actriţa Rodica Negrea o va interpreta pe Anna Fierling, cunoscută de toată lumea ca Mutter Courage (Mama Curaj), o contrabandistă de război, mamă a trei copii, care îşi trăieşte viaţa pe muchie de cuţit. Rolul lui Kattrin, fata cea mută a lui Mutter Courage, este interpretat de Ilinca Manolache, fiică a actriţei şi în viaţa reală.

„Adevărul“: Spectacolul dumneavoastră, „Îngeri în America“, a fost nedreptăţit. Cum comentaţi selecţia din acest an a spectacolelor nominalizate la UNITER?

Victor Ioan Frunză: Problema e că „Îngeri în America“ a fost exclus fără a fi văzut. Apoi, au nominalizat după metoda “stick and carrot” „Familia Tót“ – numai că acest spectacol a avut premiera în 2011! E de bun-simţ să evaluezi ceea ce vezi, nu ceea ce refuzi să vezi sau ignori. Problema are şi un fond etic, se ştie că prin aroganţă pierzi.

Este evident ceva fals şi dăunător în sistemul de nominalizări, pentru că adevărata mişcare teatrală nu se face nici prin diplome şi nici prin nominalizări (horribile dictu). Oamenii aceştia nu sunt în buna logică a creaţiei. Galele UNITER se transformă în evenimente de opinie personală şi de autopromovare. Devin şedinţe de terapie în grup, iar urmarea e o pierdere a reprezentativităţii acestor evenimente pentru mediul teatral. Speram ca, după ce a găsit, în sfârşit, o soluţie bună la Festivalul Naţional de Teatru (FNT), UNITER să rezolve şi scandalul nominalizărilor.

Ce soluţie aţi vedea?

Soluţia ar fi fost simplă: realism şi raţionalitate. În schimb, ne confruntăm din nou cu situaţia în care comisarii UNITER se poziţionează asimetric, neechilibrat, faţă de spectacole, adică de obiectul artistic. Par a suferi de  sindromul Asperger şi de Cezaromanie. Declaraţiile mele nu sunt expresia unui artist frustrat.

Nu te poţi supăra fiindcă nu te-a nominalizat Mircea Morariu sau Maria Zărnescu (n.r. – critici de teatru care au făcut parte din juriul nominalizărilor UNITER). „Razele Soarelui sunt cel mai bun dezinfectant“, iar eu nu fac decât să aduc la lumină  probleme cu care se confruntă teatrul din România. Este un mod foarte bun de a „dezinfecta“ breasla.

Aţi fost întotdeauna foarte acid faţă de selecţia nominalizărilor. Mai speraţi în obiectivitatea acestor premii?

Nicăieri în Europa selecţiile nu se fac într-o manieră aşa de primitivă, ca abordare şi credibilitate. Nominalizările nu filtrează nici pe departe creativitatea, talentul, măiestria – esenţiale pentru un artist. În cea mai mare parte, filtrele sunt de natură personală, evidenţiază simpatiile şi antipatiile faţă de creatori sau reflectă gradul de vasalitate sau de suzeranitate între centrele de putere teatrală.

Aceste nominalizări, făcute de comisarii UNITER, au făcut ca mişcarea teatrală să se tribalizeze în mod dramatic. Din axiologiile astfel rezultate, nu poţi înţelege clar care sunt liniile de forţă ale creaţiei teatrale româneşti, nu-i poţi găsi noima şi nici identitatea.

„Suntem ceea ce nominalizăm“, par a spune aceşti comisari. Eu nu am atacat niciodată selecţiile sau nominalizările – ele reprezintă un punct de vedere. Eu atac „cultura perfidă a cenzurii“ care câştigă teren şi care a dus la scoaterea din concertul naţional de valori a unor creaţii importante, la situaţia paradoxală în care avem artişti mai buni decât reputaţia pe care o au.

Dramă a opţiunilor

Nu e prima dată când montaţi „Mutter Courage“. Ce înseamnă acest text brechtian pentru dumneavoastră şi ce aţi adus nou în această viziune scenică?

Am mai avut două montări cu „Mutter Courage“, dar este pentru prima dată când pun textul în limba română (celelalte două versiuni au fost în limba germană). Spectacolul de la Teatrul Mic – având la bază traducerea exemplară şi necesară a lui Victor Scoradeţ – e complet diferit de celelalte două.

Am încercat să inovez  în profunzimile textului original şi am modificat canonul brechtian, transformând piesa într-o dramă a opţiunilor. Mă aştept la comentarii legate de absenţa din spectacol a unor abordări tradiţionale, cred însă în alegerile pe care le-am făcut. Spectacolul vorbeşte despre curaj şi sărăcie şi cred că e o temă actuală pentru o Românie în care îţi trebuie mult curaj pentru a trăi.

Alegerile lui Mutter Courage sunt şi alegerile noastre – nişte supravieţuitori, asemeni ei, siliţi să optăm între  eroism şi compromis, între nevoie şi lege.

Decorul şi costumele sunt semnate de Adriana Grand, cel mai „citat“ scenograf din România, iar muzica originală a lui Paul Dessau este interpretată live. 

Ce înseamnă ca o mamă şi o fiică din viaţa reală, Rodica Negrea (foto) şi Ilinca Manolache, să se transpună scenic în aceste ipostaze? Cum ajută spectacolul această situaţie? 

Nu am mizat pe situaţia pitorească: mamă şi fiică – pe scenă şi în viaţă. Eu am distribuit, pur şi simplu, două actriţe extrem de potrivite în rol. Autenticitatea şi magnitudinea talentului lor sunt elemente care ajută mult spectacolul. Cele două artiste reinventează gesticulaţia tragicului într-o evoluţie impresionantă, iar Rodica Negrea reuşeşte să imprime rolului omenia caldă a supravieţuitoarei, într-un mod atât de intens, încât mulţi spectatori lăcrimează la finalul reprezentaţiei.

Peste 100 de spectacole

Victor Ioan Frunză, care este si blogger pe platforma adevarul.ro, s-a născut pe 6 septembrie 1957, la Bucureşti.
- Este unul dintre cei mai importanţi regizori de teatru din România, care a semnat peste o sută de spectacole, producţii de teatru, operă, marionete şi animaţie, în România şi în străinătate, precum „Satyricon", „Regele moare", „Hamlet" sau „Rosen-crantz şi Guildenstern sunt morţi"
- A absolvit IATC Bucureşti în 1981, iar în prezent deţine titlul de doctor al UNATC Bucureşti.
- A fost director al Teatrului Naţional din Cluj, al Teatrului INOPORTUN al Uniter şi a înfiinţat Trupa pe Butoaie, primul proiect de teatru independent din România.
- A fost conferenţiar la Catedra de regie de Operă a Conservatorului din Cluj, la cea de regie de teatru a Academiei de Teatru din Târgu Mureş, iar în prezent este profesor asociat la UNATC Bucureşti.
- A obţinut peste 44 de premii, printre care Premiul UNITER pentru regie şi pentru cel mai bun spectacol, premiul Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, Secţia Română.
- Este distins cu Ordinul „Steaua României" în grad de Cavaler şi cu Ordinul de Malta în grad de Cavaler.

 

 

FOTO: Adriana Grand

Imagini din aceeasi galerie
  • FOTO: Adriana Grand
  • FOTO: Adriana Grand
  • FOTO: Adriana Grand
  • FOTO: Adriana Grand
  • FOTO: Adriana Grand
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările