Mormintele a 1.700 de prizonieri români, descoperite de un istoric francez

Mormintele a 1.700 de
prizonieri români, descoperite de un istoric francez

Istoricul Christophe Woehrle a făcut o amplă muncă de cercetare în arhive FOTO: arhiva personală

De aproape nouă ani, cercetătorul şi istoricul francez Christophe Woehrle face o amplă muncă pentru identificarea soldaţilor români decedaţi în Alsacia şi Lorena, în timpul Primului Război Mondial

Ştiri pe aceeaşi temă

În timpul Marelui Război, mii de soldaţi români au fost luaţi prizonieri şi au ajuns pe teritoriul francez, în Alsacia şi Lorena. Din cauza condiţiilor foarte dure şi a unui climat extrem de nefavorabil din iarna anului 1916-1917, mulţi dintre ei au murit. După război, rămăşiţele lor au fost transferate în necropole create special pentru ei.

În 1924, în Soultzmatt, un sat din Alsacia, a fost inaugurată prima astfel de necropolă. Mijloacele de verificare din acei ani nu au făcut posibilă identificarea oficială a tuturor soldaţilor români decedaţi, însă Comitetul Internaţional al Crucii Roşii păstrează o listă a tuturor prizonierilor care au sfârşit acolo.

Doctor în istorie contemporană, titlu obţinut la Universitatea Bamberg din Germania, istoricul francez Christophe Woehrle face, din 2012, o muncă impresionantă legată de istoria prizonierilor de război, având în prim-plan cimitirele din Alsacia şi Lorena, unde îşi dorm somnul de veci mii de prizonieri români.

Până acum, Christophe Woehrle a făcut ample cercetări privind cinci necropole: Soultzmatt, Mulhouse, Senones, Haguenau şi Dieuze. Numărul prizonierilor de război decedaţi şi identificaţi după mai bine de un secol este impresionant: 1.056 în Alsacia şi 634 în Lorena, ceea ce înseamnă până acum 1.690 de soldaţi români identificaţi.

Care este motivul impresionantelor cercetări

Christophe Woehrle (51 de ani) a dezvăluit, pentru „Weekend Adevărul, cum a reuşit să identifice soldaţii români decedaţi în Alsacia şi Lorena: „Am studiat numeroase arhive – de la cele comunale şi departamentale până la cele de stat din Germania sau arhivele militare germane. Îmi doresc cu ardoare să studiez şi arhivele din România, este un proiect în acest sens cu Institutul Cultural Român.

Reputatul istoric a dezvăluit şi motivul pentru care a început această muncă titanică. „Străbunicul meu, Henri Vincentz, a participat ca soldat german la Primul Război Mondial – Alsacia era, pe vremea aceea, germană. El a fost luat prizonier de ruşi în 1917. Când eram copil, bunicul mă lua cu el în cimitirul românesc din satul Soultzmatt şi era mereu încercat de emoţii speciale. De atunci mi-am promis că într-o zi voi studia destinul fiecărui soldat român îngropat în acest loc. Iată că, după 30 de ani, am ajuns să fac acest lucru, spune Christophe Woehrle, care mai adaugă: „Toate poveştile soldaţilor români identificaţi sunt emoţionante. Însă ce îmi doresc nespus este ca prizonierii de război români de confesiune musulmană să îşi poată dormi somnul de veci într-un mormânt musulman, şi nu într-unul creştin.

Sute de soldaţi români sunt îngropaţi în cimitirul din localitatea franceză Dieuze FOTO: Christophe Woehrle

 

În luna aprilie, la sediul primăriei din satul Soultzmatt s-au reunit membrii fondatori ai unei noi asociaţii dedicate prizonierilor de război români decedaţi în Hexagon. Asociaţia poartă numele Memoria şi istoria mormintelor eroilor români din Franţa, îl are preşedinte pe Christophe Woehrle şi duce mai departe, practic, ţelul asociaţiei similare create la iniţiativa Reginei Maria în anii 1920, sub numele de Comitetul pentru mormintele românilor, asociaţie ce a funcţionat, cu filialele sale din regiunile Alsacia şi Lorena, până când a început Al Doilea Război Mondial.

„Ne propunem prin această asociaţie să ne extindem cercetările privind eroii de război români decedaţi pe tot teritoriul francez. Ne dorim ca memoria acestor eroi români să poată fi onorată peste tot în Franţa. Tot prin această asociaţie ne propunem să aducem în atenţia tinerelor generaţii dramele prizonierilor români din Primul Război Mondial. O altă dorinţă este aceea de a publica o carte despre istoria românilor din Alsacia, spune Christophe Woehrle.

Asociaţia Memoria şi istoria mormintelor eroilor români din Franţa se bucură de sprijinul Excelenţei Sale Luca Niculescu, ambasadorul României în Franţa, care l-a primit pe istoricul francezul cu iniţiativă la sediul Ambasadei în decembrie 2020.

Doi soldaţi, acelaşi nume

Recent, Christophe Woehrle a identificat doi soldaţi români cu acelaşi nume de familie, posibil rude, din satul argeşean Izvoru de Sus din comuna Vedea. Se pare că cei doi bărbaţi au murit în Franţa, în 1917, la câteva săptămâni distanţă unul de altul, din cauza condiţiilor dure de detenţie după ce au fost luaţi prizonieri.

De-a lungul vremii, 205 locuitori ai acestui sat argeşean au murit pentru patrie, în timpul campaniilor militare din 1877-1878, 1913, 1916-1919 şi 1941-1944. Au fost ridicate două monumente în memoria lor: unul în curtea şcolii din comuna Vedea, iar al doilea, chiar în Izvoru de Sus.

La cimitirul Dieuze, din regiunea franceză Lorena, există două morminte, la distanţă unul de celălalt, care sunt însă inscripţionate cu acelaşi patronim. În primul se odihneşte Gheorghe Moraru, iar în celălalt Ion Moraru. Potrivit surselor noastre, primul a murit în aprilie 1917 în Alsacia, iar al doilea, 15 zile mai târziu, la Sarrebourg, regiunea Lorena.

Datorită Arhivelor Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Christophe Woehrle a reuşit să afle mai multe informaţii despre cei doi soldaţi din acelaşi sat.

Gheorghe Moraru era soldat în Regimentul 68 Infanterie, parte a Companiei de mitraliori. A căzut prizonier la Mizil, în Prahova, pe 10 decembrie 1916, după aceea fiind transferat în lagărul de la Tucholà, în Polonia, de unde a fost trimis în scurt timp în Alsacia, la Keskatel. Din cauza condiţiilor grele de detenţie, s-a stins din viaţă la 12 aprilie 1917. Gheorghe Moraru s-a născut în anul 1885 în satul Izvoru de Sus şi era căsătorit cu Rada.

Ion Moraru era soldat în Regimentul 28 Infanterie şi aparţinea Companiei a 10-a. A fost luat prizonier în 28 noiembrie 1916 la Cătina, în judeţul Cluj. Precum compatriotul său Gheorghe, a trecut prin lagărul de la Tucholà şi, apoi, a fost trimis în Lorena. După câteva luni de captivitate, a fost internat la Spitalul militar din Sarrebourg unde a decedat pe 3 mai 1917. Ion Moraru s-a născut în 1888, la Izvoru de Sus, şi era fiul lui Pătraşcu Moraru.

Christophe Woehrle spune că doreşte să facă cercetări în România pentru a afla dacă cei doi erau fraţi sau făceau parte chiar din aceeaşi familie.

Vă mai recomandăm şi:

Povestea prinţului căzut prizonier de război. Cum a devenit erou în Bărăgan

Eroii din Primul Război Mondial, omagiaţi pe 6 august la Mausoleele din Soveja, Focşani şi Mărăşeşti

 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările