VIDEO Ce legătură mai au tinerii cu trecutul comunist? Răspund absolvenţii Şcolii de Vară de la Sighet

Ce legătură mai au tinerii cu trecutul comunist? Răspund absolvenţii Şcolii de Vară de la Sighet

„Aveam doar două ore de televiziune în vremea lui Ceauşescu.“ „Şi-n rest ce făceaţi? O ardeaţi pe net?“ – acesta pare să fie felul în care mulţi dintre cei născuţi după ’89 se raportează la tinereţea părinţilor lor. Cu nesiguranţă şi scepticism. Alţii încearcă să nu-şi piardă memoria şi să înţeleagă. Trei dintre absolvenţii Şcolii de Vară de la Sighet au explicat la Adevărul Live, de ce trecutul lor e la fel de important ca viitorul.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Mulţi tineri nu înţeleg de ce ar fi fost magazinele goale şi dau vina pe incompetenţă: «Era o problemă cu livrările?»“, se glumeşte, dar nu-i chiar o glumă. Până la urmă, la 25 de ani de la căderea comunismului, libertatea ar trebui să fie un lucru firesc pentru actorii principali ai acestor glume. Totuşi, frica, limbajul dublu, capacitatea de a disimula şi tendinţa de a acoperi sunt tare ale societăţii comuniste care par să se fi imprimat şi să se transmită din generaţie în generaţie. Ca într-o convalescenţă a României care-a fost.

În cea de-a cincea ediţie a campaniei „Dreptul la memorie. Muzeul Comunismului în România“, desfăşurată de Adevărul şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, am dat cuvântul moştenitorilor comunismului. Copiilor lui. A reuşit regimul de tristă amintire să creeze omul nou, fără memorie? Aceasta este întrebarea. Au răspuns absolvenţii Şcoliii de Vară de la Sighet, organizată de Fundaţia Academia Civică anual în ultimii 17 ani.

Principalele declaraţii:

Ioana Mare:
Cei care vin la Şcoala de Vară de la Sighet participă la mai multe conferinţe pe tema comunismului. De exemplu, acum doi ani, când admiterea a fost pe bază de eseu, trebuia să scriem despre legea lustraţiei în toate ţările fost comuniste şi de ce noi nu avem încă o astfel de lege. Mai discutăm, în afară de asta, temele sunt foarte diverse: ţăranii în comunism, Revoluţia, televiziunea în comunism, ce a reprezentat comunismul în celelalte ţări.

Am vrut să fac, la un moment dat, să fac cercetare pe comunism chiar din clasa a VII-a, de câd am vizitat prima data Memorialul şi a avut un impact extraordinar asupra mea. Acum, însă, o să fac pentru mine, personal, această cercetare. Cred că nu putem înţelege România de azi cu toate lacunele şi absurdităţile ei dacă nu înţelegem ce a fost în comunism. Asta o zic din punctul de vedere al unor oameni din afară pe care i-am cunoscut, din Vest.

Sandra Drăgan:
Eu, fiind la liceu german, la noi nu se pune accent pe istoria României şi nu am studiat niciodată comunismul la şcoală. Deci, în primul rând, sunt informaţii pe o temă nou, de care nu ştiam la şcoală. Apoi, oamenii care vin să ţină conferinţele sunt oameni extrem de deschişi. Vorbim cu martori ai acestui regim. Avem şansa să avem în faţa noastră oameni care au trăit vremurile acelea, cu foşti deţinuţi politic.

Este o experienţă inedită la Sighet unde conferinţele se ţin chair pe locul fostei închisori. Şi asta are o importanţă mare. De pildă, într-una dintre pauzele din conferinţe poţi ieşi şi te poţi plimba prin muzeu, poţi vedea celulele. Ai toate mărturiile, documentele, pozele chiar lângă tine.

Andreea Marinaş:
Pentru mine experienţa nu a fost atât de diferită. Am făcut istoria comunismului la şcoală. Domnul meu profesor a propus un opţional în clasa a XII-a de pe un manual făcut de IICCMER. Şi, fiind la profil uman, aveam 4 ore de istorie pe săptămână. Practic, aprofundasem tema comunismului de la noi şi din alte ţări.Aflasem deja din clasa a X-a despre crimele comunismului, despre colectivizare etc.

Şcoala de vară de la Sighet te ajută şi să te cunoşti. Pe noi ne-a ajutat să ne punem întrebări. De ce a fost aşa?

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările