Cătălin Ionescu-Arbore, directorul Operei: „Zeffirelli este idolul meu“

DREPT LA REPLICĂ - După ce i-a distrus decorul unei spectacol, directorul Operei  spune că „nu se compară“ cu marele regizor italian, căruia îi scrie însă greşit numele: „Zefirelli“. Directorul Operei Naţionale Bucureşti, Cătălin Ionescu-Arbore, declară că „un decor de teatru, oricât de important şi de apreciat ar fi acesta, nu devine obiect de patrimoniu“ .

Ştiri pe aceeaşi temă

În urmă cu două săptămâni, ziarul „Adevărul" a semnalat prin două articole, „Opera Bucureşti a distrus decorul lui Zeffirelli" şi „Arbore se vrea Zeffirelli de România", o decizie a Operei Naţionale Bucureşti (ONB) pe care a considerat-o nepotrivită: casarea decorului montării „Cavalleria Rusticana. Paiaţe", spectacol donat, la mijlocul anilor '90, instituţiei bucureştene de către Royal Opera House (Covent Garden) din Londra.

Mai citiţi şi:

Franco Zeffirelli are patru câini maidanezi adoptaţi din România

Principalul motiv pentru care decorul nu trebuia distrus era, în opinia „Adevărul", faptul că acesta fusese creat de marele regizor şi scenograf Franco Zeffirelli, care a montat, în 1959, celebrul diptic la Covent Garden din Londra. Din păcate, decizia a fost luată pripit şi executată în mare grabă, ziarul „Adevărul" documentând, inclusiv prin fotografii, felul în care muncitorii angajaţi de ONB au distrus, într-o singură zi, creaţia, veche de o jumătate de secol, a celebrului Zeffirelli.

Casare, „conform legii"

Ca urmare a articolelor, directorul general al Operei bucureştene, Cătălin Ionescu-Arbore, a trimis redacţiei un drept la replică, prin care încearcă „restabilirea adevărului", considerând că „au fost publicate informaţii neconforme cu realitatea, defăimătoare atât la adresa instituţiei ONB, cât şi a conducerii". În esenţă, directorul ONB nu neagă distrugerea decorului donat de Covent Garden, ci doar nuanţează anumite afirmaţii din articole, încercând să ofere justificări deciziei pe care a luat-o, în calitate de manager al instituţiei.

În principal, dreptul la replică contestă folosirea expresiei „decor de patrimoniu", deşi termenul avea doar o valoare simbolică, motivată de ceea ce relatam a fi istoria decorului respectiv: „Afirmaţia că decorul în discuţie este obiect de patrimoniu este falsă şi introdusă cu scopul de a induce confuzie în rândul cititorilor. Oricine cunoaşte că un decor de teatru sau operă, oricât de important şi de apreciat ar fi acesta, el nu devine obiect de patrimoniu.

Materialele din care se construieşte un decor sunt materiale degradabile în timp. De aceea, după un timp, acestea se casează, conform legii. Astfel s-a întâmplat şi în cazul decorurilor care au aparţinut unor spectacole celebre din istoria ONB: «Cavalerul Rozelor», «Oedip» (Rânzescu-Laub), «Oedipe» (Andrei Şerban), «Lakmé», «Aida» (Rânzescu-Scemodurov), «Ernani» (Tăbăcaru-Cazacu), «Turandot», «Boema» etc.", se spune în dreptul la replică.

Decor din „Liliacul"  cu miros de urină

Decorul spectacolului „Cavalleria Rusticana. Paiaţe“, înainte şi după casare  Foto: ONB / Lucian Muntean



„Altfel nu se poate face absolut nimic, decât fie decorurile ocupă un spaţiu de depozitare, în mod inutil, care ajunge să coste, fie se poate crea un muzeu. Dar acest lucru depăşeşte puterile decizionale şi economice ale unei instituţii publice de spectacol. Pentru aşa ceva e nevoie de un spaţiu imens şi de o organizare de tip muzeal, în afara activităţii instituţiei noastre", explică directorul imposibilitatea conservării, sub nicio formă, a oricărui fel de decor.

„Tot la acest subiect intervine şi starea în care se află aceste decoruri (lemn putred, mucegai, carii etc), care trebuie luată în considerare faţă de cei care le folosesc (tehnicieni, artişti, lucrători în producţie)", este explicat în dreptul la replică.

Urmează un exemplu stupefiant: „Decorul de actul III din «Liliacul» (spectacol, la rândul său, donat, acum 15 ani, de Covent Garden - n. red.) are un miros înţepător de urină de pisică"! Care sunt motivele? Nu se explică. „Decorul acestui spectacol există, nu se va înlocui cu o nouă producţie semnată de mine sau de altcineva. Se poate verifica din programul stabilit", asigură, în continuare, directorul general.

"Nu se poate face absolut nimic, decât fie decorurile ocupă un spaţiu, în mod inutil, fie se poate crea un muzeu."
Cătălin Ionescu-Arbore
director Opera Naţională Bucureşti

„Atac direct la persoana mea"

Ideea din articolele publicate de „Adevărul" că managerul Arbore ar pregăti noi montări ale operelor „Cavalleria Rusticana" şi „Liliacul", la care va semna scenografia, este infirmată de director: „Afirmaţia conform căreia aceste decoruri s-ar casa pentru a favoriza o nouă producţie cu acelaşi titlu, semnată de mine, este complet falsă şi nu ascunde altceva decât dorinţa de a aduce încă un atac la adresa mea. Se poate studia proiectul meu de management, precum şi programul imediat următor şi se poate constata cu uşurinţă că aceste titluri nu figurează nici cu semnătura mea, nici cu a altora".

„Trebuie să ştiţi că mă simt onorat ca poza mea să apară alături de cea a maestrului Zefirelli (sic!). Este normal pentru orice artist să îşi aleagă idoli pe care să îi urmeze. Din acest punct de vedere, locul maestrului este de mult stabilit", scrie directorul ONB. „Recunoaşterea, însă, vine de la public şi de la critică. Nu aş fi îndrăznit niciodată să afirm că m-aş compara cu careva din idolii pe care îi urmez. De aceea, însuşi titlul articolului îl consider defăimător şi conţine un atac direct la persoana mea", încheie directorul Arbore.

A fost contactat de redacţia „Adevărul"



Articolul despre distrugerea decorului, de la data de 23 iulie,  a beneficiat de o casetă specială, intitulată „Am respectat procedura legală", cu fotografia şi declaraţiile pentru „Adevărul" ale lui Cătălin Ionescu-Arbore. Astfel, afirmaţia din dreptul la replică că autorul „nu a întreprins în prealabil o anchetă riguroasă asupra problemelor prezentate în articole, omiţând să contacteze conducerea Operei Naţionale Bucureşti pentru a afla răspunsuri asupra tuturor problemelor înfăţişate în articole" este falsă.

Conform reprezentanţilor Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru decorurile donate de Covent Garden, Opera nu are nevoie de vreo aprobare specială de la ordonatorul de credite. „Fiind o donaţie, aşadar nefiind un decor făcut în Operă şi trecut prin contabilitate, nu este necesară aprobarea noastră. Pe 20 iulie, am primit de la ONB o cerere de casare cu 500 de poziţii, dar decorul lui Zeffirelli nu avea ce să caute pe lista respectivă", ne-a explicat Mircea Staicu, secretarul general al Ministerului Culturii.

Ideea uneia dintre sursele contactate de „Adevărul", că Arbore ar fi dus special spectacolul în turneu pentru a nu-l mai putea juca, este respinsă de acesta, care neagă existenţa unei astfel de clauze în actul de donaţie: „Până în prezent, în ONB nu a apărut niciun document prin care să se distingă actul de donaţie. Dacă acesta ar fi existat şi ar fi avut vreo clauză care să stipuleze interzicerea reprezentării acestuia peste hotare, ar fi fost o prostie din partea oricui să calce aceste amendamente. Şi dacă, să presupunem, aş fi fost mânat de «rea intenţie» sau «prostie» (...), atunci cum se explică turneul din Thailanda, în care figura şi acest titlu, organizat pe vremea directoratului lui Ludovic Spiess, în 2004? Iar dacă, într-adevăr, există un act de donaţie, cum se explică faptul că (...) nu se află la dispoziţia unei instituţii publice de cultură?".


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările