Într-o seară târzie, mă aflam într-o maşină, cu o carte în mână. Tocmai o luasem de la Librăria Humanitas Cişmigiu: „Cartea dragostei“, de Bogdan O. Popescu.

Mă sună o prietenă, Lilica, mă întreabă ce fac, îi spun că sunt în drum spre casă şi că sunt foarte încântată de noua achiziţie din mâinile mele. Cum se numeşte autorul?, mă întreabă ea, firesc. Bogdan O. Popescu. „Cuum?“ Părea că nu a înţeles bine. Îi repet numele. „Păi, e medic?“, mă întreabă, tot mai surprinsă. „Da, e şi medic, din câte ştiu“, îi zic.

„Aşa îl cheamă pe medicul meu de la Colentina, la care tocmai am fost... Bogdan O. Popescu... O să mă duc din nou la el, să repet o analiză, peste şase luni“, îmi povesteşte Lilica.

 

Aceasta e povestea unei sincronicităţi. Iată cum acest volum a ajuns la mine aproape odată cu o anumită îngrijorare faţă de sănătatea prietenei mele, despre care ştiam că-şi face de ceva vreme nişte investigaţii. Înainte de a-i dărui Lilicăi volumul scris de medicul ei, am citit din „Cartea dragostei“.

Aşa am aprofundat ce înseamnă I Ching, colecţia de 64 de hexagrame din tradiţia chinezească. Liniile continue reprezintă principiul yang, cele discontinue, principiul yin, iar fiecare dintre cele 64 de combinaţii de linii descrie situaţii tipice de viaţă.

„Construit pe cadrele de oţel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptănă şi-l disciplinează, poemul curge totuşi liber, imprevizibil, aglutinând într-un basm arhetipal măruntul univers domestic...“, apreciază Mircea Cărtărescu.

Într-una dintre poezii, Bogdan O. Popescu spune că „..înaintezi fără strigăt, fără plânset, adormi şi visezi în mersul tău lin...“. Nu mai pot să zic nimic, decât, poate atât: Domnule doctor, mi-aţi făcut ploile din „luna lui marte“ mai frumoase.