Danezul Meik Wiking, expert în fericire: „Pentru mulţi poate părea nebunesc să studiez ceva intangibil precum fericirea“

Danezul Meik Wiking, expert în fericire: „Pentru mulţi poate părea nebunesc să studiez ceva intangibil precum fericirea“

Meik Wiking, autor al cărţii „Mica Enciclopedie Lykke: în căutarea celor mai fericiţi oameni din lume”, vorbind la Gaudeamus                                                                                  Fotografii: Florian Gîndilă

Meik Wiking este fondator al Institutului pentru cercetarea fericirii (Copenhaga) şi autorul bestseller-ului „Mica Enciclopedie Hygge: Reţeta daneză a fericirii”, apărut la editura Litera. Anul acesta a venit în România, la Târgul de carte Gaudeamus, pentru lansarea celei de-a doua cărţi, „Mica Enciclopedie Lykke: în căutarea celor mai fericiţi oameni din lume”. Wiking a acordat cu această ocazie, un interviu ziarului „Adevărul” despre fericire.

Ştiri pe aceeaşi temă

De aproximativ cinci ani, Meik Wiking (39 de ani) şi-a dedicat timpul înţelegerii fericirii şi factorilor care o determină la nivel global. Fondatorul Institutului pentru cercetarea fericirii din Copenhaga colaborează cu persoane din ţările din întreaga lume pentru a observa ce anume influenţează nivelul de satisfacţie al vieţii. În „Mica Enciclopedie Lykke: în căutarea celor mai fericiţi oameni din lume”, autorul prezintă statistici documentate, precum şi sfaturi pentru o viaţă mai bună, pentru o viaţă orientată către un scop în care timpul şi relaţiile cu oamenii din jurul nostru sunt extrem de importante. Adunând dovezi din toate colţurile lumii pentru a-şi susţine sfaturile, Wiking încearcă să îşi ajute cititorii să găsească lykke (fericire). 

 

Cum ai ajuns să fondezi Institutul pentru cercetarea fericirii? 

Totul a început acum cinci ani. Lucram pentru un alt tip de institut care se concentra pe probleme legate de sustenabilitate şi economie verde, dar, în 2012, am văzut că la nivel global, se întâmplau foarte multe lucruri în zona de politică şi fericire. Am avut rezoluţia fericirii, proclamată de Adunarea Generală a ONU, a început să fie publicat Raportul Global al Fericirii, am avut mai multe guverne care au început să măsoare bunăstarea sau satisfacţia în viaţă ca o măsură a progresului. 

M-am gândit că se întâmplă multe la nivel global, că încep să fie încercări de măsurare a fericirii şi că cineva ar trebui să înţeleagă aceste măsurători. Atunci mi-am zis că poate eu ar trebui să fiu acel cineva, aşa că mi-am dat demisia şi am fondat institutul. 

Ai avut parte de priviri sceptice la început? Ridicau oamenii din sprânceană când te auzeau?

Da, da, încă primesc astfel de priviri. Pentru mulţi poate părea nebunesc să studiez ceva intangibil precum fericirea, dar din experienţa mea, am observat că atunci când le explic oamenilor ceea ce facem, cum încercăm să o facem, dar şi când îi întreb de ce ar fi mai dificil să studiezi ferciriea comparativ cu depresia, singurătatea, stresul sau anxietatea, lucruri care sunt şi ele despre felul în care experimentăm lumea, tind să înţeleagă.

Nu văd niciun fundament de ce ar trebui să studiem mai puţin emoţiile pozitive decât cele negative. Dar da, sunt întâmpinat uneori cu scepticism. 

În carte, conceptul de comunitate are o mare importanţă. Sfaturile pe care le oferi sunt legate de acest concept. Este mai simplu pentru tine să vorbeşti despre fericire pentru că eşti danez şi ţara ta îţi oferă nişte condiţii pentru a fi fericit? Ar sta lucrurile la fel dacă ai fi, de exemplu, de aici? 

Importanţa comunităţii nu se bazează pe o perspectivă daneză,ci pe o perspectivă globală, la rândul său bazată pe date. Când ne uităm la motivele pentru care unii oameni sunt mai fericiţi decât alţii, observăm că sunt fericiţii cu relaţiile pe care le au- acesta este un indicator bun dacă sunt sau nu fericiţi. Comunitatea e o parte din acest lucru, dar cele mai importante sunt relaţiile apropiate- familia şi prietenii sunt mai importanţi. 

Şi este un aspect. Sunt mulţi factori diferiţi de impact precum bunăstarea, încrederea în politicieni, o bună infrastructură, accesul universal la sistemul de sănătate sau oportunităţi egale pentru femei şi bărbaţi. Banii, de asemenea, contează, şi genele, biologia, vârsta noastră contează. Deci sunt foarte mulţi factori. Da, comunitatea e importantă, relaţiile sunt foarte importante, dar nu sunt singurul lucru care contează. 

Cum ar trebui să fie văzute sfaturile din carte? Ca un manifest, ca o reţetă?

Sper ca cititorii să le vadă mai mult ca pe un meniu dintr-un restaurant decât ca pe o listă cu lucruri de făcut. Cartea conţine 50-60 de idei de la oameni din întreaga lume, este un spectru de idei din care oamenii se pot inspira- pot alege asta, dar o pot respinge pe cealaltă. 

Nu e o listă prin care trebuie să treacă, nu e un regim, e mai mult o colecţie de inspiraţii din care oamenii pot să aleagă. 

Revenind la conceptul de comunitate, nu este dificil să urmezi sfaturile dacă oamenii din comunitatea pe care o avem în vedere nu sunt atât de deschişi? Nu există posibilitatea, dacă lucrurile stau astfel, ca urmând sfaturile, să ajungi nefericit pentru că ajungi să te simţi singur? 

Cred că acest lucru poate fi parte a procesului chiar dacă eşti din România sau din Danemarca. Este un proces lung să iei o stradă şi să o transformi într-o comunitate. Pe scara imobilului în care locuiesc, am construit o mică bibliotecă care nu a revoluţionat felul în care trăim, dar a acţionat ca un soi de lubrifiant pentru conversaţii. Sunt mulţi paşi mici incrementali. 

Unii vor veni la bord, aţii nu, e parte din viaţă. Poţi primi astfel de refuzuri fie că eşti din Bucureşti, fie că eşti din România. Cred că este o parte din joc. 

Crezi că există o caracteristică istorică, de la ţară la ţară, care influenţează fericirea unei ţări?

Da, cu siguranţă, pentru că factorii care au un impact asupra nivelului de fericire al unei ţări sunt bunăstarea, încrederea în politicienii pe care îi avem, încrederea în cei din jurul nostru, sistemul de sănătate. Toate aceste lucruri sunt produse ale dezvoltării istorice pe care am avut-o ca ţări şi ca societăţi. Deci da, istoria pe care o împărţim ca cetăţeni ai unei ţări va avea un impact asupra nivelurilor de fericire. 

În România, nu avem neapărat un simţ dezvoltat al comunităţii. Crezi că acest simţ poate fi educat, dezvoltat?

Nu cred că nivelurile de încredere sunt stabile. Pot fi îmbunătăţite, fie prin educaţie, fie prin experienţe.Voi sunteţi o ţară cu o democraţie relativ tânără care va creşte şi care, probabil, deja a trecut printr-o fază când a existat multă competitţie, iar apoi, brusc, ţara s-a schimbat şi a apărut o accelerare a acumulării de bogăţie într-un grup în timp ce un alt grup a fost lăsat cumva pe dinafară. Şi acest lucru s-ar putea schimba în timp. Înţeleg că cereţi o guvernare mai bună şi că aveţi probleme cu corupţia.

Da, de ceva timp cerem o guvernare mai bună în fiecare zi. 

Exact. Şi cred că ăsta e un lucru minunat, faptul că oamenii se adună, cerând morală şi etică din partea politicienilor. Acest lucru ar putea să fie ceva care va adăposti un spirit de colaborare mai puternic, o comunitate de oameni care pot construi mai multe împreună. 

Am văzut că sunt câteva trimiteri la Aristotel în carte. Cât de mult a contat filosofia în cercetările de la institut? 

Cred că a fost baza cercetării noastre în sensul în care şcolile diferite de gândire filosofică care au existat sunt şi domeniile pe care am încercat să îl captăm în măsurătorile noastre ale fericirii. Aristotel a gândit viaţa bună ca viaţă cu sens, cu scop, aşa că am încercat să captăm dacă oamenii au un simţ al scopului în vieţile lor. Un alt filosof, Epicur, a considerat că fericirea înseamnă să cauţi plăcerea, aşa că ne-am orientat şi în funcţie de aspectul hedonist al vieţii. Şi am încercat să captăm ambele aspecte în măsurătorile noastre şi cred că ambele elemente sunt parte din conceptul mai larg care e fericirea. 

Filosofia este, într-un fel, fundaţia institutului. Avem şi acolo un filosof, dar nu e ca şi cum ne afundăm zilnic în discuţii filosofice profunde despre ce anume este fericirea. În majoritatea timpului stăm în faţa calculatoarelor şi lucrăm cu cifre. 

Pentru mine a fost interesant acest aspect pentru că pe măsură ce citeam cartea mă gândeam numai la John Stuart Mill- cea mai mare fericire pentru cel mai mare număr de oameni.

Da, exact. Asta încercăm apelând la date de pe tot globul. 

Când ajungi într-o ţară nouă, pentru că ai studiat atât de mult acest subiect al fericirii, vezi anume lucruri la oameni, la prima vedere, legate de acest lucru? 

La prima vedere nu, dar fiecare conversaţie şi fiecare stradă pe care te plimbi este o mică fâşie de informaţie, o mică fâşie de dovadă. În România sunt de puţin mai mult de o zi, dar nu se aplică doar când vizitez o ţară, ci şi când sunt acasă. 

Fericirea se leagă de tot ceea ce facem, de felul în care ne ordonăm societăţile şi de felul în care ne decorăm oraşele chiar. Aşa că şi dacă sunt acasă, dacă aud întâmplător o conversaţie într-un restaurant sau într-o cafenea, şi acel lucru este un input pentru ceea ce încerc să înţeleg. Totul devine informaţie. 

Pe lângă faptul că este fondator al Institutului pentru cercetarea fericirii, Meik Wiking, este şi cercetător asociat din partea Danemarcăi la World Database of Happiness, precum şi membru al Reţelei latino-americane pentru politici de bunăstare şi calitate a vieţii.

Wiking este licenţiat în business şi ştiinţe politice, lucrâd, printre altele, şi pentru Ministerul de Externe al Danemarcăi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările