Constantin Silvestri

Voi începe cu Constantin Silvestri – un omagiu pe care vreau să i-l aduc unuia dintre cei mai importanţi dirijori şi compozitori români, şi în acelaşi timp, unuia dintre cei mai importanţi dirijori ai lumii din secolul XX: Constantin Silvestri.

Cred că s-a stins din viaţă prea devreme pentru ca prestigiul său internaţional să atingă cota de popularitate pe care a avut-o, de exemplu, Sergiu Celibidache. Însă fineţea, rafinamentul şi eficienţa sa ca dirijor, cu siguranţă, nu sunt mai prejos decât cea a lui Celibidache.

Constantin Silvestri s-a născut în 31 mai 1913 la Bucureşti şi s-a stins din viaţă la doar 55 ani la Londra. În calitate de dirijor, a debutat în 1930 la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, al cărei dirijor principal a fost apoi între 1953-1958. A fost şi dirijorul Orchestrei Filarmonicii "George Enescu" (1945-1953), dar şi directorul artistic al Operei Române din Bucureşti (1953-1957). În 1948, a înfiinţat catedra de dirijat de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Constantin Silvestri a părăsit România comunistă în 1958, după prima ediţie a Festivalului Enescu şi s-a stabilit pentru început la Paris. În 1961 a fost numit dirijor principal al Orchestrei Simfonice din Bournemouth (Marea Britanie), pe care a transformat-o într-o orchestră de elită la nivel mondial. După 1961, Silvestri a apărut în concerte alături de marile ansambluri ale lumii din Europa, Asia şi Australia.

Vă recomand să ascultaţi discurile lansate de Editura Casa Radio cu înregistrări realizate în timpul primului Festival Internaţional “George Enescu” din 1958 şi veţi sesiza valoarea mereu actuală a versiunilor lui Constantin Silvestri.

Sau puteţi asculta astăzi, 31 mai, între orele 10 şi 17 emisiunea Centenar Constantin Silvestri de la Radio România Muzical: sunt difuzate cele mai bune înregistrări lăsate de Constantin Silvestri (inclusiv Simfonia a IX-a de Dvorak şi Dixtuorul de Enescu cu premii internaţionale).

Piotr Beczala – Heart’s delight

Tot o incursiune în lumea retro este şi cel mai nou CD al tenorului polonez Piotr Beczala, lansat în 27 mai 2013 şi deja posesor al unui Diapason d’or. Discul cuprinde înregistrări din repertoriul unui celebru tenor interbelic, Richard Tauber, care a părăsit Austria natală în timpul celui de al doilea război mondial (era evreu) şi s-a stins din viaţă, ca şi Silvestri, ca Londra.

Este un disc cu repertoriu din arii de operetă şi muzică de film, iar vocea caldă şi convingătoare a lui Piotr Beczala, unul dintre starurile actuale de la Teatrul Metropolitan din New York, este un argument în plus pentru a asculta acest disc excepţional pentru care prevăd şi alte premii anul acesta.

A fost difuzat la Radio România Muzical chiar în ziua lansării sale internaţionale şi poate fi reascultat aici, în cadrul campaniei “Votează discul de muzică clasică al anului 2013”.

Vivaldi şi acordeonul lui Richard Galliano

Nu mă pot împiedica să nu vă invit să ascultaţi şi cel mai nou CD al acordeonistului Richard Galliano, ce va fi difuzat luni, 3 iunie, de la ora 20, la Radio România Muzical. Celebrul jazzman Richard Galliano propune un disc 100% clasic: ciclul de concerte “Anotimpurile” de Vivaldi şi 4 transcripţii ale unor arii vivaldiene.

Este interesant că dacă nu asculţi cu atenţie, nici nu realizezi că instrumentul solist nu este vioara, ci acordeonul, atât de bine se adaptează Richard Galliano repertoriului vivaldian: o experienţă sonoră de excepţie, pe care dacă o rataţi la radio, puteţi să o regăsiţi în pagina campaniei “Votează discul de muzică clasică al anului 2013”.

Cvartetul Brooklyn Rider – Walking on fire

Ziua de 3 iunie aduce şi lansarea a două noi discuri diferite, dar la fel de interesante. Cvartetul american Brooklyn  Rider propune un repertoriu eclectic, apropiat de ceea ce face violoncelistul Yo Yo Ma cu “Silk Road Project”: adică muzică clasică, dar şi world music, jazz. De altfel, membrii cvartetului Brooklyn Rider sunt colaboratori apropiaţi ai “Silk Road Project”.

Cred că noul album ar trebui să intereseze foarte mult românii. De ce? E suficient să privim playlistul albumului: Cântec pentru Romica Puceanu, Doină funerară, şi special pentru cei care cumpără de pe www.itunes.com: Doina Oltului şi Brâu.

Ei, cred că deja v-am incitat atenţia. Parte dintre piese aparţin lui Culai – adică Nicolae Neacşu, cel care fost decanul de vârstă al Tarafului Haiducilor (stins din viaţă în 2002), prelucrate pentru cvartet de coarde de Ljova, adică de rusul Lev Zurbin.

Radio România Muzical difuzează acest disc luni, 10 iunie, de la ora 20 şi sper ca până atunci să obţin şi un interviu cu unul dintre membrii cvartetului, ca să vedem de unde vine interesul acesta pentru muzica populară românească.

Andreas Ottensamer – A portrait

Tot în 3 iunie, apare pe piaţă şi primul disc al clarinetistului austriac Andreas Ottensamer, actualmente membru al prestigioasei orchestre a Filarmonicii din Berlin (una dintre cele mai bune din lume). Andreas Ottensamer are doar 23 ani şi seamănă cu un fotomodel, şi în plus cântă excepţional la clarinet. Iar foarte mulţi solişti care să se remarce la clarinet nu există, aşa că Andreas Ottensamer are în faţă o carieră strălucită.  Repertoriul de pe primul disc al lui Andreas Ottensamer cuprinde lucrări binecunoscute pentru clarinet şi orchestră, foarte diverse stilistic: de la Domenico Cimarosa, la George Gershwin şi Aaron Copland. Iar înregistrările sunt realizate în compania Orchestrei Filarmonicii din Rotterdam, dirijate de Yannick Nezet Seguin – adică alte mari nume ale muzicii clasice de astăzi.

Discul lui Andreas Ottensamer poate fi ascultat în 24 iunie la Radio România Muzical, de la ora 20 şi este inclus în cadrul campaniei “Votează discul de muzică clasică al anului 2013”.

Toate discurile despre care am scris sunt disponibile şi în România, în magazinele de specialitate, la www.getmusic.ro, iar pentru fişierele audio, direct la www.itunes.com (cu bonus pentru Cvartetul Brooklyn Rider şi Andreas Ottensamer).