De la finalul anului 2020, fac parte din acest juriu, reprezentând Radio România Muzical; mi-au trecut prin mână deja câteva sute de discuri apărute între noiembrie 2019 şi octombrie 2020. Fiecare membru al juriului alege maxim 10 discuri pentru fiecare categorie, iar o producţie aleasă de minim 2 membri ai juriului este considerată nominalizată la premiile ICMA şi participă la rundele de vot ulterioare care vor conduce la anunţarea câştigătorilor, pe 20 ianuarie 2021.

Pe 17 noiembrie au fost anunţate nominalizările la premiile ICMA – 365 de producţii în total pentru 16 categorii de concurs. Vă voi prezenta în serial câteva dintre albumele pe care le-am apreciat în mod deosebit. Şi voi începe cu discurile unor tineri artişti.

Daniel Ciobanu şi discul său de debut

M-am bucurat mult să văd că şi alţi membri ai juriului ICMA au apreciat discul de debut al pianistului  Daniel Ciobanu, câştigător al premiului al II-lea şi al premiului publicului la ediţia din 2017 a concursului Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, artist în rezidenţă al Filarmonicii bucureştene şi unul dintre cei mai talentaţi tineri muzicieni cu carieră internaţională pe care-i are România în momentul de faţă.

Pot spune fără ezitare că este un excepţional album de debut, apărut la casa germană Accentus pe 18 septembrie 2020. La 29 ani, era timpul pentru Daniel Ciobanu să înregistreze primul său disc; şi acest lucru nu s-a întâmplat în timpuri normale, ci în această perioadă de pandemie – înregistrările au avut loc în mai 2020, iar Daniel a avut timp efectiv de pregătire doar 3 săptămâni, ceea ce mi se pare, de asemenea, ieşit din comun.

Daniel Ciobanu este un mare pianist, dar, cu acest album, el se dezvăluie ca un excepţional pianist; perioada de pandemie a adus maturitate, profunzime care s-au adăugat datelor superioare pe care le avea deja dinainte. Este prezentat uneori ca fiind nonconformist; nu l-aş defini astfel, mai curând, un pianist foarte special, singular. Pentru că nu e un David Garrett al pianului – ci un pianist, în fapt, foarte serios, care impresionează prin impetuozitate, inventivitate şi naturaleţe.

Daniel Ciobanu a optat pentru un repertoriu mai rar cântat pe discul său de debut: Sonata a VII-a de Prokofiev, Carillon nocturne de George Enescu, 6 preludii de Claude Debussy şi Sonata Dante de Liszt, lucrări care presupun şi o problematică (dar nu majoră) de înţelegere pentru publicul larg. Repertoriul ales reflectă experienţa lui personală, dar şi a noastră, a tuturor, în timpuri de pandemie: frică, explozie de sentimente, serenitate, acceptare. Totul este la superlativ în interpretarea lui Daniel Ciobanu care reuşeşte una dintre cele mai întunecate şi obsedante interpretări a sonatei de Prokofiev, una dintre sonatele de război ale compozitorului rus, şi una dintre cele mai zguduitoare versiuni ale Sonatei Dante de Liszt.

E greu de descris în cuvinte experienţa audiţiei acestui disc, aşa că mai bine, vă recomand să-l ascultaţi, însoţit de un interviu cu pianistul, pe site-ul proiectului Radio România Muzical Discurile anului 2020.

Kian Soltani şi Dvorak

De asemenea nominalizat la premiile ICMA, este albumul semnat de violoncelistul austriac de origine iraniană Kian Soltani. Albumul său a apărut în 7 august 2020 la casa Deutsche Grammophon şi este primul album concertant al muzicianului în vârstă de 28 ani.

Din 2017, Kian Soltani înregistrează exclusiv pentru Deutsche Grammophon; au fost lansate un album de recital şi trei albume cu muzică de cameră, pentru acestea din urmă, Soltani fiind partener de muzică de cameră, în diverse configuraţii, al lui Daniel Barenboim. Se poate spune că Soltani este o creaţie a lui Barenboim: a fost membru al West Eastern Divan Orchestra, ansamblu condus de Barenboim, alcătuit din muzicieni evrei şi arabi. În 2015, a cântat alături de această orchestră partitura solistică din Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră de Beethoven, iar succesul de atunci l-a propulsat imediat în atenţia lumii internaţionale.

Discul apărut în 2020 subliniază încă o dată de ce Barenboim a ales să-l susţină pe Kian Soltani – în primul rând, pentru că este un violoncelist foarte talentat şi cu o personalitate care-l impune printre alţi interpreţi. Pe acest disc regăsim celebrul Concert pentru violoncel şi orchestră de Dvorak, cel mai cunoscut, îndrăgit şi des abordat concert din literatura romantică, alături de alte piese de Dvorak, în transcripţie pentru violoncel solo şi ansamblu de 6 violoncele. Alături de Soltani: Capela de stat din Berlin, condusă de Daniel Barenboim şi violoncelişti din acelaşi ansamblu.

Îţi trebuie curaj să debutezi pe un album concertant cu cel mai cântat concert pentru violoncel al tuturor timpurilor. Kian Soltani a pariat… şi a câştigat. Pentru că, într-adevăr, merită să asculţi versiunea lui: vibrantă, plină de emoţie, o adevărată desfăşurare de culoare şi lumină, atât de potrivită în aceste timpuri. Evident, măiestria tehnică nici nu mai trebuie menţionată: se desfăşoară la un nivel care permite artistului să subordoneze complet tehnica actului artistic, aşa cum fac, de altfel, toţi marii interpreţi.

Puteţi asculta şi discul lui Kian Soltani pe site-ul proiectului Discurile anului 2020

Ambele albume sunt disponibile pe platformele de streaming online.