30% mai puţini bani pentru cultură, 30% mai mult habarnism pentru ministrul Breaz

„ONG-urile/artiştii/managerii din cultură sunt hoţi/incompetenţi/mincinoşi şi ne vor răul nouă, celor din PSD, care facem totul şi încă ceva pe deasupra pentru ţară şi popor.“ Orice răspuns al ministrului Daniel Breaz la vreo întrebare adresată Ministerului Culturii e o variaţie la această teorie a conspiraţiei răilor şi incompetenţilor.

De pildă, ieri, sâmbătă, 4 mai, dl Breaz a fost în vizită la Târgovişte şi, împreună cu candidata PSD Rovana Plumb, a ţinut o conferinţă gen de presă la Muzeul de Istorie din localitate. Şi pentru că se afla şi ea la Târgovişte, absolut întâmplător, Raluca Iacob, specialistă în politici publice, i-a pus dlui Breaz nişte întrebări despre cea mai recentă lovitură dată culturii: reducerea cu 30% a banilor pentru sesiunea de finanţare în curs a Adminstraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN) şi nealocarea de bani pentru sesiunea de editoriale a AFCN, fix în Anul Cărţii (votat în Parlament).

Ce-a răspuns dl Breaz? Ceva în linia lui „E oamenii răi, domle“.

S-o luăm, însă, cu începutul.

AFCN este singura instituţie din România care finanţează proiecte culturale, independente sau ale unor operatori publici, pe bază de competiţie şi cu experţi independenţi. Banii pentru proiectele editoriale (cărţi, media digitală, publicaţii etc.) vin de la Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN), în timp ce pentru proiectele culturale, fondurile sunt extrabugetare, vin cu destinaţie specială (finanţarea culturală) de la Loterie şi alţi operatori de jocuri de noroc etc. Adică nu sunt bani de la buget, nu sunt bani de la PSD-ALDE, câţi sunt nu depinde de voinţa politică, depinde de cât joacă locuitorii patriei noastre la loterie sau la păcănele, câte reviste erotice cumpără etc.

Vă doriţi miniştri care să nu ştie chestiuni elementare despre domeniul pe care-l păstoresc, la Sănătate?

Da, dar de anul ăsta, în numele disciplinei bugetare, cât se foloseşte anual din banii strânşi e decis de Finanţe şi de MCIN. AFCN are bani la puşculiţă, dar MCIN îi aprobă banii de buzunar. Şi MCIN, ministerul condus de dl Breaz, a decis că-i dă mai puţini – asta, după ce se lansase sesiunea de finanţare de primăvară la AFCN. Prin urmare, vor fi finanţate cu 30% mai puţine proiecte de educaţie prin cultură, cu 30% mai puţine proiecte de intervenţie culturală şi tot aşa (aici, explicaţia tehnică şi anunţul AFCN de tăiere a fondurilor).

Şi acum, ce-a răspuns dl Breaz, concret, la întrebările Ralucăi Iacob (pentru doritori, există înregistrarea audio).

„Pot să vă asigur că AFCN-ul nu are un buget mai mic decât anul trecut, singura problemă este din interiorul AFCN-ului, pentru că de multe ori nu ştiu să gestioneze aşa cum trebuie resursele financiare. În al doilea rând, da, este Anul Cărţii în România, anul trecut au avut alocată o sumă de aproximativ 826.000 lei, iar anul acesta, pentru faptul că este Anul Cărţii, am alocat o sumă de 1 milion de lei. (...) Chiar dacă este 2019 Anul Cărţii, pot să desfăşoare absolut toate proiectele având o sumă cu aproximativ 170.000 lei mai mare decât anul trecut, o sumă considerabilă.“

Aşa-i de important, deci, Anul Cărţii, că Ministerul dă ditai milionul de lei, cu suma „considerabilă“ de 170.000 lei în plus!

Dar ştiţi care-i faza? Că nu în 2016 (să nu zicem de guvernul tehnocrat, atunci s-au alocat „doar“ 2.815.000 lei), ci în 2015, guvernare PSD, premier Victor Ponta, în 2015, deci, când nu era niciun An al Cărţii, Ministerul a alocat 4 milioane de lei (nu e niciun secret de stat, afli toate finanţările din ultimul deceniu la prima căutare de Google). În ritmul ăsta, mai votează o dată PSD în Parlament încă un An al Cărţii şi dl Breaz ne va informa că a crescut „considerabil“ finanţarea până la... 500.000 lei.

„AFCN-ul are un buget suficient astfel încât să îşi desfăşoare activităţile. Singura chestiune este că trebuie să fie acolo transparenţă, trebuie să producă actele şi hârtiile necesare pentru a putea deconta banii. Datorită acestui lucru au rămas cu banii respectivi din soldul anului trecut şi spun că e o sumă mai mică (...).

Asta spun eu, AFCN-ul să fie foarte atent atunci când oferă bani unor ONG-uri. Venind la minister în data de 20 noiembrie, vă dau un exemplu. Am avut multe proiecte contractate de către ONG-uri, de fapt depuse, declarate eligibile, câştigate de către ONG-uri de rea-credinţă. În momentul în care au trebuit să vină să semneze proiectele respective, nu au mai venit să le semneze, iar alţii, care erau undeva sub linie care delimita cele două categorii şi care ar fi fost de bună credinţă şi ar fi desfăşurat proiectele, ar fi putut să acceseze fondurile respective. Aici trebuie să fie atenţi şi cei de la AFCN, iar acest lucru o să-l zic aici, public, o să le spun în momentul în care o să am întâlniri cu el, dar trebuie să fie un pic mai sinceri şi mai realişti.“

Pe scurt, dl ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale crede că AFCN „a rămas“ cu banii de anul trecut pentru că incompetenţii mafioţi din cultură n-au venit să semneze contractele sau nu le-au decontat.

De fapt, 1. AFCN e, după cum am spus de la început, un fond extrabugetar şi multianual, 2. conform de toată lumea pomenitei discipline bugetare (adică, cf Legii finanţelor publice), la stat trebuie să ai banii când promiţi că-i dai (adică la angajarea lor), nu când îi plăteşti efectiv. Deci, ca să lanseze o sesiune de finanţare de peste 10 milioane de lei la începutul anului, AFCN trebuie să aibă deja acei bani, prin martie, gen. Care bani nu vin de la buget. Încasările la fond sunt 1. impredictibile oarecum (din nou, depind de câţi joacă la păcănele, cât se grăbesc firmele să plătească etc.), 2. mai mici de 5 milioane de lei/lună. Prin urmare, ca să poată lansa sesiunea de finanţare în martie, AFCN trebuie să aibă banii din anul anterior. Prin urmare, „soldul“ de care zice dl ministru sunt, în fiecare an, banii din anul anterior. Pe ăia nu i-a mai alocat intergral MCIN, nu ce rămăsese că nu-şi făcuseră unii treaba. Aşa funcţionează fondurile extrabugetare, multianual. Aşa funcţionează şi Fondul Cinematografic. Şi fondurile administrate de UMP (Unitatea de Management al Proiectului) din cadrul Ministerului Culturii, câteva etaje mai sus de biroul dlui ministru. Când cumperi o maşină, tre să ai măcar avansul. Avansul e ceea ce ai strâns înainte să te duci la dealerul de maşini, că nu-i poţi zice ăluia „las’ că strâng eu avansul după ce semnez contractul”. Cam aşa şi cu banii publici – doar că pe ăştia tre să-i ai pe toţi atunci când semnezi contractul, chiar dacă tu-i plăteşti în rate mai târziu.

Sună complicat pentru cititorul obişnuit? Da. E complicat în general? Da. Ar trebui ca ministrul Culturii să ştie mai multe decât cititorul de pe stradă? Da. Ştie el mai multe? Hmmmm... Vă doriţi miniştri care să nu ştie chestiuni elementare despre domeniul pe care-l păstoresc şi să-i acuze de chestii pe unii care chiar fac treabă, gen la Sănătate, sau la Transporturi, sau la Afaceri Externe? Sau la Cultură se poate orice?