Cum să încaieri bibliotecile și oamenii din cultură, faza pe Parlament

0
0

Deputatul REPER Cătălin Teniță are o nouă propunere legislativă: ca cei 3,5% din impozitul pe venit pe care orice contribuabil îi poate redirecționa, anual, către un ONG sau unități de cult religios să poată fi dați și către biblioteci publice. Adică de stat. Pe care Statul are obligația de a le finanța din restul de 96,5% din impozitul plătit de fiecare dintre noi. Biblioteci publice cu personalitate juridică, sper, ceea ce lasă pe dinafară exact acele biblioteci pe cale de dispariție – cele comunale, cu statut de serviciu al primăriei (asta, dacă nu e vorba să redirecționăm bani din impozit direct către primării, cine știe).

Cătălin Teniță Foto arhiva Adevărul
Cătălin Teniță Foto arhiva Adevărul

Iar asta este, oricât am iubi bibliotecile, o idee teribil de proastă.

Dragă Cătălin (Teniță),

Chiar ți se pare, cu adevărat, sincer și argumentat ți se pare o idee strălucită ca, în loc să lucreze în parteneriat cu organizațiile independente care fac proiecte de dezvoltare a lecturii, de educație culturală sau de intervenție în comunitate, bibliotecile publice să se bată cu aceste organizații independente pentru cei 3,5% din impozit (căci te asigur că se bat cu independenții, nu cu SMURD sau „Salvați Copiii”)?

Adică niște instituții cu infrastructură „gratis”, cu angajați permanenți cu salariu garantat, să concureze pe picior de egalitate în atragerea deciziei private de redirecționare a unor bani cu niște operatori independenți, care trăiesc tocmai din astfel de redirecționări, din atragerea de fonduri, din convingerea finanțatorului că tot ce fac e bine și care nu-și permit mai niciodată salariați, nici măcar pe salariul minim?

A încercat cineva – și s-a dovedit imposibil – să introducă în legislație obligații (cu tot cu sancțiuni) pentru ca autoritățile locale să finanțeze la un nivel prestabilit bibliotecile publice (nu spun nimic despre Biblioteca Națională; ea e finanțată de Ministerul Culturii, al cărui buget se discută în Parlament)?

Dacă nu din bani privați (în ultimă instanță, această redirecționare asta este), din ce anume e, pentru tine, idealul pentru dezvoltarea sectorului cultural? Sau ar trebui să avem doar cultură de stat (eventual, la cum arată numirile de directori, și de partid), către care să direcționăm și toți banii non-publici? Făcând în așa fel încât Statul (și partidul) să controleze instituția publică de cultură scăpând de obligația de a o și finanța eficient?

Deja instituțiile publice, inclusiv bibliotecile, concurează pe picior, vezi Doamne, de egalitate cu independenții în sesiunile de finanțare de proiecte și programe culturale. Deja Statul îi pune să se canibalizeze pentru niște sume oricum mici. Tot ce mai rămânea erau niște „jocuri ale foamei” și pe banii de semințe din redirecționare.

Nu știu dacă știi, dar sunt în țara asta zeci de primării și consilii județene care nu au aflat că există o lege și o obligație a lor de a finanța proiecte și programe culturale independente (județul adolescenței mele, Vrancea, e unul dintre ele). În acele orașe și județe, orice există, cât de mic, ca inițiativă independentă „depinde” și de redirecționarea acelor 3,5%.

Iar 3,5% din impozitul pe venit e o sumă ridicolă, în final. Un salariu mediu brut pe economie „produce” un 3,5% din impozit în valoare de 164 de lei. Pe an. E nevoie ca 15 oameni cu salariul mediu pe economie să-și redirecționeze impozitul pentru ca o organizație să poată plăti o singură lună, pentru o singură persoană, un salariu minim pe economie. Ca alți cinci oameni cu salariul mediu pe economie să facă același lucru pentru ca o organizație independentă să poată închiria – eventual, de la biblioteca publică – o sală pentru propria activitate, pentru maxim câteva zile. Câtă lume are salariul mediu și peste și câtă lume care nu are, altfel, de-a face direct cu ANAF folosește în fiecare an această formă de sponsorizare? La câte persoane poate ajunge, pentru a strânge declarațiile, un ONG cultural fără angajați versus o instituție publică?

Cum va funcționa treaba asta? Cu puțin „noroc”, primăria sau județul vor reduce și mai mult finanțarea, punând presiune pe manageri să strângă bani din redirecționare (nu, aleșii noștri nu prea știu cât înseamnă, concret, 3,5% dintr-un impozit de 10%, aplicat după scăderea deducerilor). Primii care vor fi persuadați să-și redirecționeze impozitul pe venit către biblioteca publică vor fi angajații bibliotecii publice. Într-un cerc perfect (logic), salariații Statului vor redirecționa, din banii primiți de la Stat, niște bani datorați Statului, pentru activitatea instituției finanțate de Stat.

De unde știu că așa va fi? Nu ești tocmai primul căruia i-a venit ideea ca acești bani din impozit să fie folosiți în beneficiul instituțiilor publice – e unul dintre motivele pentru care teatrele de stat, de pildă, și-au creat asociații, de drept privat, cu care aplică la finanțări unde instituția în sine n-ar fi eligibilă, organizează festivaluri și alte evenimente, fără obligațiile de achiziții publice și de transparență ale instituției publice. Iar aceste asociații primesc banii redirecționați de angajații teatrului, din care, eventual, se constituie „contribuția proprie” în proiecte.

Altfel spus, această idee cu redirecționarea către o instituție publică doar sare peste intermediarul deja existent. Însă un intermediar foarte necesar ca, până rezolvăm problema cu responsabilitățile Statului, să întreținem măcar iluzia că-n țara asta nu avem doar Stat și comercianți, mai avem și societate civilă.

Dacă e să abandonăm cu totul pactul social că plătim impozite pentru ca Statul să asigure, printre altele, acces la educație și la cultură, și dacă autoritățile publice nu pot fi nici convinse, nici obligate să-și îndeplinească aceste obligații, poate ar trebui modificat, întâi de toate, procentul redirecționat. Să redirecționăm 50% din impozit, nu 3,5%, împărțibil în tranșe de minim 10%, pe care să le dăm la școli, spitale, teatre, muzee, biblioteci, orice consideră omul că merită, în loc de borduri și salarii pentru beizadele.

Orice altceva e, cum spuneam, hunger game pe coșciugul societății civile.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite