Ce înseamnă că Ucraina şi Moldova au fost primite în cercul candidatelor la aderare? E doar un gest simbolic, privind ambele ţări? Sau şi un pumn în figura hidoasă a regimului Putin?
Ar trebui să fie deoarece apariţia acestei discuţii este inevitabilă
prin forţa exemplului primit de la noii noştri lideri spirituali de
peste Ocean.
Cei doi ani de izolare pandemică au fost resimţiţi de unii oameni ca un
spaţiu-timp constrângător, ce a pus în aşteptare trăirea socială
autentică şi creativitatea. Alţii au acceptat provocarea şi au reflectat
la acest nou fel de a te raporta (mediat) la lume, cu creşterea
exponenţială a relaţionării şi a cunoaşterii virtuale.
Dezbaterea de joi, 23 iunie, a fost organizată de ISPRI (Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române), LARICS (Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică), şi German Marshall Fund România.
Îmi amintesc "scandaloasa" montare cu Oedipe a lui Andrei Şerban pe care am apărat-o cu modestele mele arme de critic muzical de 25 de ani în faţa condeielor “sacre” ale vremii din anii 90, încă puternic ancoraţi în rigiditatea comunistă.
Ceva e diferit anul acesta cu 24 iunie. Văd peste tot în jurul meu oameni care poartă cu drag ia şi mă bucur că fiecare publică selfie-uri pe Facebook sau Instagram. Dar de data aceasta, ceva în plus şi foarte important… recenta adoptare a legii cu privire la „Ziua iei”.
Ceva nu e în regulă! Ministrul Educaţiei ne spune că
suntem într-un minim al calităţii educaţiei, că invatamanatul online a fost un „dezastru”,
o catastrofă naţională”, am avut patru semestre de şcoală pierdute şi totuşi, la
Evaluarea Naţională obţinem cel mai bun rezultat din ultimii 12 ani: peste 82%
au luat medii peste 5, ne anunţă plin de sine ministrul Cîmpeanu.
Am fost
înnebunit, transfigurat când am citit prima oară „Noaptea de Sânziene“, de fapt în întregime
proza fantastică a lui Mircea Eliade. Vedeam peste tot „semne“, mă plimbam obsedant pe
strada Mântuleasa şi pe străzile din jurul Căii Moşilor, îmi petreceam Ajunul şi
Noaptea de Sânziene în pădurea Băneasa, în preajma căreia locuiesc. Azi nu mă
mai încântă aceste „mituri, ghicitori, eresuri“...
La standul editurii Hoffman a fost expusă cea de-a II-a ediţie consacrată cărţii lui Ionuţ Niculescu intitulată „Directorii Teatrului Naţional din Bucureşti” (primii 44).
Dumbrăveniul
armenesc, memorie, diplomaţie şi duduk. Eveniment cultural în trei părţi:vernisaj
expoziţie, simpozion istoric şi concert la duduk.
Câţi copii, tineri aparent banali din România, nebăgaţi în seamă, ignoraţi, neajutaţi, dar talentaţi într-un fel sau altul-orice copil, orice om are un talent anume la ceva-se pierd anual, sunt îngropaţi de lipsa de interes, de strategie, de preocupare din partea instituţiilor statului în principal, dar şi a lipsei atenţiei şi a neputinţei multora dintre părinţii acestora care nu-i ajută?
Este omul un automat moral? Are el reflexe „bune”, posedă el instinctul binelui? Dacă este aşa, atunci suntem în plin paradox moral: ar însemna că omul acţionează din propria lui voinţă abia atunci când se eliberează de „natura” lui şi săvârşeşte primul act împotriva ei; îşi dobândeşte libertatea – adică însăşi condiţia fundamentală a actului moral – alegând răul.
Am
aflat noaptea trecută despre dispariţia fizică a lui Ancelin Roseti. Nepotrivit
moment. Lucra la o ultimă carte, pe care o şlefuise timp de 16 ani. Am vorbit
despre editarea ei, sper ca familia să aibă acest manuscris şi el să apară cât
mai repede.
Când eram în Bavaria, un comandor german de marină, ex-ataşat al ţării sale la Paris, a avut ideea să prezinte cursanţilor săi, din centrul şi estul Europei scăpată de Războiul Rece, locul unde s-a derulat a IV-a ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, respectiv Garmisch-Partenkirchen, de la 6 la 16.02.1936, ceremonia de deschidere fiind pe Olympia Skistadion, în prezenţa lui Adolf Hitler, cancelarul Germaniei. Nu era nimic spectaculos, dar...
Domeniul
eSports si gaming nu este doar despre bani, cu toate că vorbim despre o industrie ce va
ajunge la peste 3 miliarde de dolari în 2023, ci mai ales despre educaţie şi
despre şanse oferite tuturor celor implicaţi. Vă propun spre lectură un
material un pic mai lung, însă în care mă raportez la cercetarea academică
pentru a explica acest domeniu.
Venirea verii 2022, deşi aduce sfârşit de pandemie şi început
de război (ajuns la aproape patru luni), vine cu multe şi presante probleme
politice, economice sau sociale. Românii se zbat în sărăcie, proastă educaţie
şi slabe servicii medicale – pe ultimele locuri din UE, deşi continuă să fie
printre europenii cei mai optimişti.