Dimineaţa a început cu un mic dejun, care a avut ceva din atmosfera celui de la Tiffany şi la care am primit un buchet sublim de lalele (pe care l-am plimbat la proiecţii toată ziua, şi care sper să ajungă cu bine la Bucureşti) de la Cătălina, amica mea ploieşteano-berlineză.
Penultima zi de vizionări a început cu un vietnamez despre care deja se dusese vorba că s-ar putea să ia un premiu şi mai ales că nu trebuie ratat: Memoryland, cu un scenariu atent lucrat despre Lumea noastră şi Cea de Apoi, despre acea legătură nevăzută, la care toţi sperăm, cu un ritual de înmormântare, care seamănă a incantaţie făcută de şamani, pentru împrăştierea duhurilor rele.
Berlinul arată precum Cannes-ul, după Festival, dacă mai zăboveşti o zi-două. Îşi pierde strălucirea şi afişele colorate, din care vedetele par că-ţi zâmbesc numai ţie, cinefilule, sunt înlocuite cu banale reclame bănoase.
Berlinala s-a grăbit să-şi anunţe câştigătorii şi acum suntem într-un fel de prelungiri, ca la fotbal, doar că ştim deja rezultatul, dar ne bucurăm să mai vedem nişte filme până în 20 februarie, în săli, cu public şi aplauze.
Alcarràs, un film pe care nu-l uiţi şi-i ţii pumnii să ia măcar un premiu, pentru că aşa faci o bucurie enormă cinefililor, iar cineaştilor le demonstrezi că pot lua râvnitele trofee fără să se concentreze pe bizarerii, violenţe sau scene scabroase, pe care mai apoi să nu le vadă mai nimeni şi să se refugieze pe Netflix.
Penultima zi a Berlinalei, ediţie redusă, a mai golit deja cinematografele, deşi proiecţiile ţin, totuşi, până în 20 februarie. La un titlu tentant, dar dovedit înşelător, precum A Little Love Package (regizat de un sud-american) era mai multă lume pe ecran decât în sală.
Ziua Îndrăgostiţilor nu-i preocupă în mod special pe nemţi, unde până în pandemie găseai doar nişte inimioare de ciocolată pe care le căpătai şi la coborârea din cursele Air Berlin, care s-au desfiinţat şi ele, aşa cum s-au închis şi cinematografele din Sony Center, care arată la fel de trist ca Studioul bucureştean, deşi la Berlin nu sunt cutremure, dar există interese imobiliare.
Cred că m-au citit cei cu testarea, brăţara e în dungi: galbene şi albastre! Suspiciunile şi verificările, şi mai abitir, dublate de certificatul verde, care-ţi aducea un minitatuaj în formă de X - făcut cu un banal pix-, în fosta parte de Est a oraşului, unde florile sunt din hârtie, nu naturale ca la Palatul cu covor roşu din Piaţa Marlene Dietrich. Lume multă, că doar e weekend, locuri puţine prin restaurante, dar bucurie mare, că au clienţi.
My Man Godfrey nu a dezamăgit nici după 86 de ani de la premieră, vizionarea s-a încheiat cu aplauze de un entuziasm de calitate.
Cum, mai nou, aşa se împart şi filmele, călătoria mea festivalieră (curajoasă, după cum m-au avertizat cu o oarecare îngrijorare unii) a început cu un test PCR la Bucureşti, la 220 de lei, ce-i drept cu un rezultat rapid, cât să nu-mi stea inima în loc că nu pot ajunge să văd peliculele de pe toate continentele (cu biletul Ryanair, care ne-a plimbat cu autobuzul până la avion şi înapoi, într-o aterizare cu efecte speciale, de la vântul de la sol)
Actriţa franceză Isabelle Huppert, cunoscută din filme precum „Elle” şi „Sauve qui peut (la vie)”, va fi recompensată la ediţia de anul viitor a Festivalului de Film de la Berlin cu Ursul de Aur onorific pentru întreaga activitate.
Ada Solomon, producătoarea filmului „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, regizat de Radu Jude şi desemnat vineri câştigătorul trofeului Ursul de Aur, cea mai importantă distincţie acordată de Festivalul de la Berlin, a declarat într-o videoconferinţă că speră ca titlul acestui lungmetraj aclamat de critici să atragă atenţia publicului larg din România care judecă cinema-ul arthouse fără să aibă vreo idee ce conţine
Două zile de vizionări, în care peliculele au fost semnate de regizoare sau/şi personajele principale la feminin.
Am decis ca titlul pentru primul episod din această ediţie atipică să fie indirect şi o aluzie la filmul care mi-a plăcut cel mai tare până acum.
Singurul film românesc selectat în competiţie la Berlinala de anul acesta, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” al lui Radu Jude, va avea premiera mondială marţi.
Cinci lungmetraje care au avut premiera în festivalurile de la Berlin şi Annecy şi au fost incluse în selecţia Cannes de anul acesta, şi 46 de scurtmetraje au fost selectate în competiţiile Animest 2020, desfăşurat online în luna noiembrie.
Drama de epocă „Malmkrog“, pentru care Cristi Puiu a fost distins cu Premiul pentru „cel mai bun regizor“ în cadrul Secţiunii Encounters la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin anul acesta, va avea premiera extraordinară pe marile ecrane franceze, urmând ca filmul să fie prezentat în România la TIFF - Festivalul Internaţional de Film Transilvania.
Noul director artistic italiano-francez Carlo Chatrian şi directoarea executivă Mariette Rissenbeek, o olandeză îmbrăcată în culoarea Zânei Azurii din Pinocchio şi cu elegante mănuşi stil Marilyn din Domnii preferă blondele (pentru că de la această ediţie va exista o conducere bicefală),
„There Is No Evil”, de Mohammad Rasoulof, a primit, sâmbătă seară, marele trofeu Ursul de Aur al celei de-a 70-a ediţie a Festivalului de Film de la Berlin, unde Cristi Puiu a fost desemnat cel mai bun regizor din competiţia Encounters, aflată la prima ediţie, pentru lungmetrajul „Malmkrog”.
Cineastul Cristi Puiu a fost recompensat, sâmbătă seară, la gala Festivalului de Film de la Berlin, cu premiul pentru regie al secţiunii Encounters pentru filmul „Malmkrog”.
Personajele cele mai ataşante în această ediţie a 70-a a Berlinalei par a fi doctorii şi poliţiştii (şi străbunii lor, şerifii din western-urile retro), iar cele mai detestate, pe bună dreptate, securiştii din KGB-ul stalinist, până la cei din Stasi şi omologii lor din Slovacia (chiar Cehoslovacia, în anii 80), România şi Iran. E clar un duel permanent între bine şi rău!
Se ştie că trebuie să existe conflicte, ca să creezi o intrigă, dar nu e neapărat să se lase cu ţipete, scene groteşti, râsete nelalocul lor, plus o violenţă de limbaj şi gesturi exagerate!
Cea de-a 70-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, care a început pe 20 februarie, a înregistrat, în prima jumătate, vânzări record de bilete de cinema.
La 13 ani după Domnul Bebe, din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, care a însemnat Palme d Or-ul pentru Cristian Mungiu la Cannes, şi în care avea un rol care îl făcea atât de antipatic încât publicul şi mai ales femeile îl urau visceral, Vlad Ivanov revine în Slujitorii/Sluzobnici (Regia: Ivan Ostrochovsky, în coproducţie cu Libra film şi Hai Hui, plus CNC şi TVR).
De 12 ani încoace ştiu că la Berlinale fericirea absolută a cinefilului se resimte la clasice. Odată în plus a fost un maestru al Hollywood-ului King Vidor (despre care o să mai scriu în relatările următoare) şi un western (e doar îngrijorător că e genul preferat al dictatorilor, inclusiv al lui Nea Nicu!), Man without a star (1955), cu recent dispărutul centenar Kirk Douglas, omul cu 3 gropiţe şi în plină formă fizică.
Pentru majoritatea celor veniţi de la Bucureşti, Berlinala a început într-o dată foarte specială pentru numerologi: 20.02.2020, şi asta pentru că era singura cursă directă, un Ryanair, care, după ce a aterizat şi am ajuns în taxi, deja postului de radio german îi zicea Paradiso, prin urmare tot felul de semne care ar trebui să însemne 10 zile de fericire cinematografică!
Filmul Malmkrog a avut premiera mondială vineri dimineaţă la prestigiosul Festival Internaţional de Film de la Berlin, unde a deschis secţiunea Encounters, în prezenţa regizorului, într-o proiecţie cu sala plină şi minute de aplauze la final. „O dramă de epocă cerebrală care îţi rămâne în minte”, notează criticul de film Peter Bradshaw în celebrul cotidian britanic "The Guardian".
O ecranizare de epocă cu un scenariu original după un text rusesc jucat în limba franceză, filmul „Malmkrog“ a fost proiectat în premieră mondială la prestigiosul Festival Internaţional de Film de la Berlin vineri, ora locală 11.30, în prezenţa regizorului Cristi Puiu.
Cea de-a 70-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin, în competiţiile căreia sunt selectate trei filme regizate de Radu Jude şi Cristi Puiu, a început joi seară cu o gală programată la Berlinale Palast.
Filmele „Tipografic Majuscul” şi „Ieşirea trenurilor din gară”, regizate de Radu Jude (cel de-al doilea în colaborare cu istoricul Adrian Cioflâncă, care debutează astfel ca regizor) vor avea premiera în secţiunea Forum a Festivalului de Film de la Berlin de anul acesta. Este pentru prima dată când un regizor român are selectate în aceeaşi secţiune două filme.
Cât de bine înarmată este România. Un apreciat general dezvăluie atuurile şi lipsurile Armatei Române
Analistul George Friedman, despre poziţia României în conflictul ruso-ucrainean: „Este, poate, cea mai abilă din toată Europa de Est”
UDMR devine, pas cu pas, oaia neagră a
Coaliţiei
PSD reînvie tema revizuirii Constituţiei. Modificările, încă sub semnul întrebării
Un
fost spion KGB dezvăluie adevărata
faţă a lui Putin: „Narcisist,
bun politician
şi rău până în măduva oaselor” EXCLUSIV
Discursul lui Putin, văzut ca un delir. Analist militar: „Numai fabulaţii”
Putin i-a prezentat scuze premierului israelian pentru afirmaţia lui Lavrov cu privire la „evreul Hitler”
Marea Britanie, ameninţată cu războiul nuclear: „O opţiune este de a o arunca în adâncimile mării“ VIDEO
Ministerul rus al Apărării susţine că Ucraina primeşte armament prin România. Cum spun ruşii că ar ajunge armele în ţară. Reacţia MApN
Un expert român explică schimbarea tacticii NATO în privinţa Rusiei. „Washington nu mai ia în serios discursul nuclear al Moscovei”