Cel mai prost film văzut în viața mea

Uneori mi se pune această întrebare. Care ar fi. Și ezit. După ce vezi peste 30.000 e greu de ales. Până și cele ale lui Ed Wood, după care s-a făcut pelicula cu Johnny Depp, par mai digerabile. De azi înainte însă, voi știi exact care e și sper să nu mai trăiesc o asemenea experiență neplăcută! Și unde? La Berlinală! În 2023! Ei bine, era unul așteptat după titlu și distribuție: Seneca: Despre cum se fac cutremurele (oricum nu era momentul să mai fie proiectat, după imensa tragedie recentă din Turcia și Siria).

Protagonist, în rolul filosofului, devenit penibil, mai cabotin ca niciodată, John Malkovich (hâdul, care o să-l joace și pe atât de frumosul, în realitate dirijor genialul Sergiu Celibidache și știm că a fost luat pe post de Sfântul Petru, în reclama de la Nespresso, de acum ceva vreme, într-un gest de generozitate al prietenului său George Clooney, ca să-l scape de datorii). Nero, devenit din împărat domnul președinte, este britanicul Tom Xander, care cu toate studiile sale strălucite, joacă deplorabil (cu siguranță ca Peter Ustinov, care l-a întruchipat memorabil pe despot, în 1951, se răsucește în mormânt). Și ca să nu se spună că nu le băgăm în seamă și pe actrițe, o avem și pe grotesca Geraldine Chaplin, fiica marelui Charlot, cum îi spun francezii și uneori și noi, (și care cred ar mai fi murit o data, dacă  vedea filmul) și fosta parteneră de viață a regizorului Carlos Saura, care s-a stins de curând, și n-a mai apucat să știe.

Dar au fost și momente de neuitat pe ziua de azi: Boom Boom vs Boris Becker, o primă parte a unui documentar fascinant al lui Alex Gibney și John Battsek, care va fi Apple TV+, și urmărindu-l retrăiești toate emoțiile partidelor de tenis, și unde apare mult și managerul și mentorul marelui campion, Ion Țiriac (născut în Transilvania, spune naratorul, miliardar și cu o colecție extraordinară de automobile vintage), de care puștiul a știut să asculte în carieră, iar când financiar a făcut de capul lui, ca adult a ajuns la zdup. 

Apoi o nouă încântare de film de dragoste sud-coreean, care are un aer de In the Mood for Love și amintește și de Dead again al lui Kenneth Branagh, căruia în engleză îi zice Past Lives și pe care l-aș traduce, cu o licență poetică trăită: În alte vieți. Iubirea la 12 ani, în țara de baștină, regăsirea peste ani la New York, unde ea a emigrat, că nu ia nimeni din patria sa Nobelul pentru literatură, regăsirea despre care nu vă dezvălui mai mult, între timp, apărând și un soț evreu american, luat și pentru green card. Tulburător scenariu, universal valabil, și dătător de speranțe romantice, măcar într-o existență viitoare.

Și o pasiune mistuitoare între o poetă și scriitoare și un coleg de breaslă Max Frisch, Ingeborg Bachmann: Călătorie în deșert, în regia legendarei Margarethe von Trotta, care a dirijat-o exemplar pe luxemburgheza Vicky Krieps (Sisi din Corset) și căreia i-a revenit o răspundere imensă să redea, pe ecran, un personaj real cult pentru Germania.

Și o femeie prim-ministru supanumită și Doamna /Bunica de fier a Israelului, care în momentele dramatice și atât de tensionate, din 1973, ea Golda Meir, născută la Kiev, în Ucraina, a avut tăria, diplomația și umorul (mai cu seamă în conversațiile cu Henry Kissinger, în curând centenar) să facă față cât o armată de bărbați, deși sănătatea ei era extrem de precară, dar mintea brici. Un casting pe sprânceană: Helen Mirren, Liev Schreiber și Camille Cottin.

Urmează 100 de ani de Disney, odată cu secolul de la nașterea lui Ion Popescu-Gopo: splendidă coincidență! De-abia aștept.