Grand Finale

There Is No Evil

Noul director artistic italiano-francez Carlo Chatrian şi directoarea executivă Mariette Rissenbeek, o olandeză îmbrăcată în culoarea Zânei Azurii din Pinocchio şi cu elegante mănuşi stil Marilyn din Domnii preferă blondele (pentru că de la această ediţie va exista o conducere bicefală),

au încheiat cu bine a 70-a ediţie a Berlinalei, racord cu pinul 50/50 purtat în piept (peste ţinutele mai mult sau mai puţin de gală, când nu direct teribiliste), pentru egalitatea de şanse în industria spectacolelor.

Mă bucur că în punctele principale mi-au ieşit previziunile, deşi de obicei îmi displace să mi se ceară aşa ceva.

Filmul iranian There Is No Evil a luat Ursul de aur pe bună dreptate şi nu din motive politice, cum parcă văd că o să circule comentarii denigratoare. Patru întâmplări pe care le urmăreşti cu sufletul la gură! O lume despre care nu ştim destule, cu călăi şi victime prin spânzurare, dar şi despre conştiinţe, un lux care poate costa chiar viaţa oamenilor din această ţară cu o cultură milenară! Regizorul Mohammad Rasoulof n-a putut părăsi Teheranul pentru a fi prezent la acest triumf împotriva cenzurii şi pentru dreptul de a fi liber, dărâmând zidurile între care până la urmă rămân însuşi dictatorii, ca proprii ostatici!  Trofeul i se va duce celui care ne-a strecurat în ingeniosul scenariu o vulpe, care duce cu gândul la Micul Prinţ, şi care şi-a distribuit fiica în episodul cu un tată mistuit de remuşcări!

Marele premiu al juriului i-a revenit Elizei Hittman pentru Never Rarely Sometimes Always, care, în discursul ei, pentru că era vorba despre un avort pe care o fată de 17 ani, fiind minoră, nu-l putea face oriunde în SUA, realizatoarea a empatizat cu drama... persoanelor...cu uter! Oare până unde o să ajungem cu corectitudinea politică? Ridicolul nu ucide, dar excesele o pot face!

La regie e clar că, horoscopic, e anul Coreei de Sud: Hong Sangsoo cu The Woman Who Ran. E fascinant în banalitatea sa aparentă, deloc violent precum confratele Parazitul, cu 3 femei/fiinţe(?), un vecin şi o pisică genială, pentru care ar fi trebuit inventat un premiu ca să contrabalanseze inegalitatea de şanse la animăluţele de casă. La Cannes există Palme Dog-ul, de ce nu şi un Katze Bear?

Actriţa era previzibilă, nemţoaica din Undine, ca să mai rămână un Moş Martin şi acasă. Paula Beer este o tânără speranţă care şi-a lăudat partenerul şi a zâmbit larg cu toţi dinţii, şi chiar şi cu gingiile, ca orice Sirenă modernă!

La actor am nimerit-o din prima zi: ultra-meritat de Elio Germano pentru pictorul bizar din Hidden Away!

În schimb, la cel mai bun scenariu s-au mirat şi ei de răbdarea juriului, după ce s-au felicitat reciproc, gemenii italieni D’Innocenzo pentru Bad Tales.

Contribuţia artistică ieşită din comun a fost alegerea lui Jeremy Irons şi şi-a asumat-o, nefiind în unanimitate: directorului de imagine, tot un neamţ, Jürgen Jürges, pentru chinuitorul DAU.Natasha! 

Ursul de argint al celei de-a 70-a Berlinale a fost adjudecat de o comedie neagră care ne-a mers la inimă tuturor, Effacer l’historique, al unui alt tandem, dar nu din naştere, ci din pasiune pentru un umor care s-a cizelat mult cu timpul: Benoit Delepine şi Gustave Kervern (Oare cum o să-şi împartă statueta? O să aştepte un Solomon cel înţelept, alias Yul Brynner, ca să le dea o rezolvare ca-n vintage-ul lui King Vidor?).

Neîndoielnic că marea bucurie rămâne Encounters, noua secţiune cu 15 pelicule aparte, la care primul câştigător al seriei şi al serii a fost chiar Cristi Puiu pentru regia la Malmkrog, cineastul român care lua un Urs de aur, la început de carieră, cu scurtmetrajul Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea în 2004. Am lăsat vestea la urmă, ca la genericele TV. Cel mai important din echipă încheie înşiruirea numelor!

P.S. Cum tot datorită filmelor şi festivalurilor îţi faci şi prieteni, Cătălina Ene Onea, ziarista cu iniţiale de CEO pe care o întâlnesc anual la proiecţii, îmi povestea că a început şi în capitala Germaniei psihoza proviziilor (în mod inexplicabil, îmi amintesc de Nea Nicu, care ne acuza că suntem hârciogi dacă ne facem rezerve de alimente, dar erau justificate pe o sărăcie lucie...). S-a descoperit, zice-se, un caz de Coronavirus la un fel de Therme al lor!     

Culmea, aici primul lucru la care a dat lumea năvală a fost ciocolata! Care ajută şi la calmarea fricilor, nu?

Berlinale 2021 ne prinde iar de Sfântul Valentin la cinema. Se revine la 11-21 februarie, dacă nu se mai abate vreun nor vulcanic sau cine ştie ce pedeapsă a nerespectării mediului înconjurător! Maşinile oficiale să ştiţi că erau deja electrice şi covorul roşu din materiale reciclate!