Zbor deasupra unui oraș dispărut
0Nu mi-am propus să țin o cronică a războiului pentru simplul motiv că nu am crezut că pot face acest lucru.
Sigur că o confruntare de asemenea proporții nu este o poveste liniară, se întâmplă lucruri, bătălii, asedii, ofensive și contraofensive, se iau decizii, se pierd aliniamente, se ocupă sate și orașe, se distrug, mai ales, sate și orașe, mor oameni, mulți, din ce în ce mai mulți, uneori nici nu mai pot fi numărați, alteori trupurile rămân acolo în câmpul înghețat, cei care puteau să-i evacueze s-au retras, iar, la rândul lor, cei care au învins merg mai departe către alte victorii.
Pentru fiecare din aceste evoluții, inclusiv cele care sunt despre viața și moartea celor care se înfruntă, informațiile sunt parțiale, contradictorii, deseori nesincere.
Nu știm decât în parte ceea ce se întâmplă, ce lipsește credem că putem completa cu bunul nostru simț, cu intuiția noastră, cu ceea ce am citit, învățat și trăit anterior.
Din nefericire, la război, acestea nu ajung.
Războiul are propria sa logică, știută și exersată doar de cei care se află implicați direct, a-l înțelege de la distanță este dificil, mai ales pentru cineva care trebuie să facă acest lucru doar din informațiile publice.
Sigur, putem avea o imagine generală, uneori corectă, credem noi, a ceea ce are loc la câteva sute de kilometri, dar să știm mult mai detaliat cum se construiesc pixelii umani și acționali ai acestei imagini este mult mai greu.
De aceea o cronică apropiată de realitate este greu de realizat, dar, poate, una care să preia, așa, la prima impresie, din ceea ce ni se oferă de către media, este mai la îndemână.
Până la urmă, aceasta din urmă este realitatea virtuală a celor care stau pe gard, așa cum o face și cel care scrie aceste rânduri, urmărind de departe cealaltă realitate.
Depinde de fiecare să aprecieze cât de mare e distanța dintre cele două.
Așadar...
”Generalul de fier” nu a fost ”demisionat” de ”Negustor”.
Dacă nu știți cine sunt cei doi, publicația britanică ”The Times” face necesarele clarificări.
Generalul este, evident, șeful forțelor armate ucrainene, Valeri Zalujnîi, aflat acum, probabil, la apogeul popularității, 88% din ucraineni având o părere bună despre acesta.
Neașteptat pentru premiantul din ultimii ani, ”Negustorul”, cel mai eficient din istoria recentă a Ucrainei, președintele Volodimir Zelenski, este doar pe locul doi, la un pogon distanță, cu doar 62% din aprecieri.
Dacă ar fi alegeri mâine - ex-clus ar spune administrația prezidențială de pe strada Bankova din Kiev -, oare cine le-ar câștiga?
Știind răspunsul corect, președintele a încercat acum câteva zile să obțină de la general o hârtie cu semnătura olografă, însă acesta s-a scuzat spunând că și-a uitat stiloul la birou.
Când doi se ceartă, cei din preajmă sau mai de departe încearcă să-i împace, dar cum resentimentele sunt atât de adânci, probabil nu se va termina aici.
Președintele și-a îmbunătățit, între timp, și vocabularul, nu mai e vorba de ”demitere” ci de ”resetare”, și se uită în calendar ca să afle când are programate din nou audiențe.
Și ca să economisească timpul, vor fi chemați mai mulți ”infideli” deodată, pentru că ”dacă vrem să câștigăm trebuie să împingem cu toții în aceeași direcție, convinși de victorie, nu ne putem descuraja, să lăsăm brațele să cadă, trebuie să avem energia pozitivă potrivită”.
Iar Zalujnîi, mai reținut în trimiterea la moarte sigură a oamenilor din subordine, în ofensive și contraofensive fără șanse de reușită, nu avea, evident, această energie.
Numele celor conectați mai bine la sursa de alimentare, spun surse informate, încep cu ”Buda” și se termină cu ”nov”.
Cum peste două săptămâni se vor face doi ani de la începerea războiului, fiecare parte va încerca să marcheze într-un fel momentul, Kievul, printr-o resetare...
...iar Moscova, printr-o scump plătită victorie în Avdeevka, reușită care, dacă va veni, se va întâmpla după luni multe în care frontul a fost încremenit pe hartă, dar extrem de distrugător în teren.
Parcă niciodată nu a fost o atât de mare densitate de bombe de aviație, de lovituri de artilerie, de atacuri punctuale prin intermediul dronelor ca în acest orășel de la nord de Donețk, pe care putem deja să-l trecem la capitolul ”orașe dispărute”.
Parcă niciodată nu au fost atât de multe filmări din drone care și-au urmărit țintele până în cele mai ascunse cotloane.
Parcă niciodată nu s-a murit atât de ușor, atât de vizibil, cu atât de mulți martori.
Dronele dotate cu camere video miniaturizate au transformat câmpul de luptă într-o scenă de spectacol cu regizori alternativi care își dau replica prin explozii care distrug cazemate, tranșee și cuiburi de mitralieră, case, poduri dar, mai ales trupuri.
Majoritatea înregistrărilor sunt alb - negru, fără sunet, la un moment dat imaginea dispare, e ca la o vizionare de filme vechi care nu au trecut de pragul descoperirii filmului sonor.
Dacă schimbi viteza vizionării, ești deja într-un alt timp, într-o altă istorie.
Căderea, probabilă, a orașului Avdeevka / Avdiivka poate schimba și istoria campaniei de început de an 2024 pe care forțele ruse par să o desfășoare pe tot frontul.
Un suedez, Mikael Valtersson, fost oficial militar și politician al acestei țări, acum comentator și analist, consideră că există patru motive care pot avea consecințe asupra cursului războiului dacă această localitate ajunge sub control rusesc:
1. impact psihologic, rușii așteptând de zece ani să ocupe acest orășel, aflat la nord de pista aeroportului din Donețk;
2. capitala regională Donețk nu se va mai afla în bătaia directă a artileriei ucrainene;
3. ucrainenii vor pierde cea mai fortificată zonă din Donbas, în timp ce
4. rușii vor obține scurtarea cu câteva zeci de kilometri a frontului și, evident, eliberarea unui număr semnificativ de forțe proprii care vor putea fi utilizate pe alte direcții.
De aceea, pentru ucraineni este important să existe și vești bune.
Și arme care ar putea face diferența și, eventual, ar putea ajuta în implementarea strategiei gândite de potențialul nou șef al Armatei, generalul Budanov, de a efectua lovituri departe în interiorul teritoriului rus.
Avioanele F-16 sunt pe pragul să intre în acest scenariu.
Olanda, unul din donatori, și-a refăcut calculele și a mai găsit șase avioane care pot fi trimise Ucrainei, în total 24.
Împreună cu celelalte state donatoare, Danemarca, Norvegia, Belgia, se obține un număr destul de impresionant, probabil peste 50 de aparate, desigur livrate în etape, chiar aflate, cele daneze, de exemplu, într-un anumit suspans, dar, în general, sunt vești pozitive.
Analiștii de bine au început deja să le echipeze și să le calculeze raza de acțiune pe teritoriul rus, până în apropiere de Moscova și de reședința prezidențială de la Novo-Ogarevo.
Rachetele AGM-158 JASSM / Lockheed Martin ar fi cele mai potrivite, conform manualului acestea pot lovi ținte până la distanța de 500 de kilometri, iar de la granița ucraineană până acolo, până la reședință, e o nimica toată de 490 de kilometri.
Exact cât trebuie!
Investigația privind doborârea avionului IL-76 a rămas cum s-a stabilit, adică în ceață.
E un subiect delicat pentru ambele părți, ba, ca să fim mai exacți, și pentru a treia parte, proprietarul sistemului Patriot, cel care, spun rușii, ar fi executat lovitura care a dus la moartea a 65 de prizonieri ucraineni de război și a nouă membri ruși ai echipajului și însoțitori.
Spuneți că ce afirmă rușii nu trebuie crezut nici cu spatele?
De acord, numai că povestea cu Patriot-ul este acum susținută și de cealaltă parte acuzată, Franța, care, deși în ultima perioadă a avut multe pierderi ”umanitare” în estul Ucrainei, pare a nu fi pregătită să-și asume chiar totul.
Conform Associated Press, un oficial francez, anonim desigur, ar fi confirmat varianta cu utilizarea unui sistem Patriot, deci american, dislocat în apropierea graniței cu Rusia, pentru executarea acestei operații.
Subiectul nu a fost analizat pe larg în media pentru că, încă o dată, e foarte sensibil și nu se face ca doi parteneri să-și arunce mingea dintr-un teren în altul.
Între timp, schimbul de prizonieri a fost realizat, doar 65 de familii ucrainene au rămas cu întrebările: au fost sau nu au fost...?
După ce Legea Marțială a fost extinsă până în 13 mai 2024, a urmat și votul pentru Legea Mobilizării.
Aceasta din urmă a fost trimisă Radei ucrainene într-o nouă formă, proiectul anterior fiind considerat prea controversat.
S-a dat drumul la mobilizarea celor 500.000 de noi recruți ceruți de generalul Zalujnîi, dar condiționat:
- după 36 de luni de serviciu pot fi demobilizați;
- vârsta minimă de recrutare a scăzut la 25 de ani;
- se vor da amenzi mai mari, vor și restricții suplimentare pentru cei care nu se prezintă la centrele de mobilizare.
Condiționările, mai ales cele care se referă la restricțiile impuse celor care se sustrag încorporării, par a avea un ușor aer de neconstituționalitate, cu drepturi cetățenești suspendate de către birourile de recrutare (o spune Avocatul Poporului, Dmitro Lubineț), dar e război și... să mergem mai departe.
Pentru aprobare, legea are nevoie de două treceri prin parlament, prima s-a produs deja, pe 7 februarie: 243 voturi pentru, 12 împotrivă, 45 abțineri, 29 de deputați au refuzat să voteze, deci s-a bifat prima etapă.
Vizita la Moscova a ziaristului american Tucker Carlson a stârnit o adevărată furtună mediatică.
Controversatul (să fim și noi în ton cu etichetele utilizate!) publicist de peste ocean, adânc implicat în campania de alegeri de partea republicanilor, în ultima perioadă fiind aproape o umbră lipită de candidatul Trump, a dorit de mult timp să realizeze un interviu cu președintele rus.
Războiul din Ucraina nu este una din cărțile electorale câștigătoare ale democraților, iar audiențele lui Carlson, pe contul personal și pe cel de Twitter / X sunt cu un ordin de mărime față de cele ale televiziunilor centrale de știri.
Deci miza nu este ce va declara președintele Putin, probabil acesta va relua tezele obișnuite ruse privind motivațiile invaziei, văzute de la Kremlin, cât faptul că mesajul său va ajunge la milioane de americani, definiți în acest an exclusiv prin prisma de alegători.
Doar clipul introductiv la interviul ce se presupune că va dura aproape două ore, a acumulat, până joi, 8 februarie, la ora prânzului, 80 de milioane de vizualizări.
Paradoxal, interviul, dacă va fi difuzat, va avea un impact de invidiat nu în spațiul unde se poartă războiul, ci la vreo zece fuse orare distanță.
Acolo unde s-au scos din teacă și se ascut săbiile lungi ale campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din noiembrie.
Cum spuneam, cronici și realități paralele...
Se încarcă comentariile...
