Yemen și rebelii Houthi. Un stat proxy într-un conflict regional major
0Conflictul dintre Israel și Hamas (și mai recentele schimburi de rachete dintre forțele israeliene și iraniene) au lansat din nou în spațiul public întrebări despre statele proxy din regiunea Orientului Mijlociu care atât în politica lor internă, cât și în cea externă, sunt într-un conflict permanent. Una dintre aceste țări este Yemenul și în ceea ce putem spune la o primă vedere despre ea este că: puține sunt locurile din lume atât de apocaliptice. Astfel, punem în discuție una dintre cele mai sărace și problematice state de pe glob. Considerat de unii un stat eșuat, Yemen a devenit în prezent o regiune sub asediu care supraviețuiește doar raliindu-se cu diverse state prin război și conflicte.
Deși ar putea deveni o regiune cu o putere strategică regională considerabilă fiind una dintre țările care are ieșire la strâmtoarea Bab el-Mandeb, care leagă Oceanul Indian de Marea Roșie și Europa prin canalul Suez, Yemen este un stat sfâșiat care de mai bine de un deceniu se află într-un război civil care a împărțit țara în fracțiuni sociale și culturale. Războiul civil din țară este între sunniții, organizațiile militare din sud și șiiții din nord, conduși de Houthi. Conflictul se escaladează și la o scală majoră în exterior, țara fiind considerată în prezent un stat proxy care joacă un rol militar important în special de partea Iranului, așa cum s-a văzut și-n contextul conflictului actual dintre Israel și Hamas, respectiv Iran.
Este dificil să scrii ceva nou despre o țară care are un istoric atât de tumultos și un prezent și mai încărcat, așa cum este Yemen. O țară din Peninsula Arabică, cu o poziție geografică excelentă și un bagaj cultural vechi de sute de ani, Yemen vorbește în numele unor realități sociale care pot fi greu caracterizate și analizate de la o distanță culturală și chiar spațială. Discutăm despre o țară din lumea a treia, a cărei înțelegeri sociale transpune cadrul culturii și imaginației europene din prezent, astfel ne putem raporta în acest caz doar la modul în care este văzut Yemenul, pe scală internațională și regională.
Cazul Yemenului este interesant și datorită implicării sale în conflictul din Orientul Mijlociu, în special din prisma ultimelor lovituri între Israel și Iran. Pentru a înțelege pe deplin intenția și comportamentul mișcărilor din Yemen avem nevoie să ne uităm la istoria recentă a acestui stat.
Scurt istoric al Yemenului
Yemenul este o țară care de-a lungul istoriei a cunoscut o ruptură geografică majoră între nord și sud. Nordul țării s-a aflat sub Imperiul Otoman până la prăbușirea acestuia în 1918, iar sudul a fost sub ocupație britanică din secolul al XIX-lea. Imaginea Yemenului așa cum o putem vedea astăzi putem spune că începe odată cu retragerea Marii Britanii din Yemenul de Sud în 1967. Până în acel moment crucial pentru construcția Yemenului de astăzi, se formasera grupuri revoluționare, inclusiv armate, după modelul altor state sub ocupație străină care militau pentru un regim independent. NLF (”National Liberation Front of Occupied Yemen”), format în 1963 a fost cel care s-a format în Yemenul de Sud și a reușit să alunge influența britanică care era încă puternică. Retragerea Britanicilor a venit după negocieri multiple și după înțelegerea potrivit căreia la guvernare va rămâne un regim federal. Deși negocierile cu grupurile de gherilă nu au mers cum s-ar fi așteptat oficialii de la Londra, câteva condiții au fost puse pentru ajutorul Yemenului. Deși discuțiile de mai târziu au continuat să aibă o notă tumultuoasă, în special datorită fricii iscate de Egipt și conflictul său cu Israel început în 1973, Marea Britanie și-a retras armata, inclusiv bombardierele de pe insula Masirah, odată cu siguranța că Egiptul nu va invada sudul Arabiei. Retragerea din peninsulă a Marii Britanii a lăsat un stat fragmentat, slăbit până peste puteri economic și în pericol de ocupare de către forțele externe.
Guvernele post-independență
După retragere, noul guvern din sud a început să se gândească serios la alianțele politice cu țările din jur, în special cu Republica Arabă Yemen din Nord, considerând că aceste două republici sunt de fapt aceeași țară. Pe lângă încercările de reunire a teritoriului, Republica Yemenită de Sud și-a creat o serie de relații cu URSS-ul și celelalte state arabe pe care a început să le sprijine. Nevoia de deschidere și de identitate culturală și politică de după obținerea independenței a încurajat guvernul să întreprindă noi serii de măsuri economice – de la naționalizarea terenurilor, băncilor și averilor la măsuri precum impozitarea portului Aden. De asemenea, s-a trecut la noi relații cu statele comuniste, precum URSS și China. Ideologia de stânga, și-n special ura împotriva „colonialismului” imperial propagat de statele capitaliste, au întors Yemenul de la o fostă colonie britanică, la o țară inamică ideologic care se orienta spre Est. Astfel, pentru o perioadă de la înființarea Republicii de Sud Yemenite în 1967 până la căderea URSS în 1992, Yemenul de Sud a devenit prima și singura formațiune de sorginte comunist din lumea arabă.
Relațiile cu URSS și alte state comuniste au cunoscut de-a lungul anilor 70’ diferite negocieri și întorsături, dar legăturile care au lansat Yemenul de Sud în politica internațională au fost cele cu statele arabe, în special cu Arabia Saudită, Oman, Yemenul de Nord, Sudan, Libia, Irak și Iran (datorită conflictului dintre ultimele două țări menționate din anii 80’ – Republica Yemenită fiind în perioada respectivă un stat care milita pentru pace între cele două). Cu timpul, odată cu stabilitatea politică a țării, au început planuri pentru unirea celor două regiuni.
Unirea celor două regiuni
Spre sfârșitul anilor 80’ apar cu adevărat primele acțiuni de implementare a unirii celor două regiuni: RAY (Republica Arabă Yemenită) și RYS (Republica Yemenului de Sud). Unirea oficială a avut loc pe 2 mai 1990, avându-l ca președinte pe Ali Abdullah Saleh din Republica Arabă Yemen. În nouă republică formată existau suficiente asemănări pentru a fi privite ca același stat, ba chiar exista și un spirit național care încuraja întoarcerea la rădăcinile culturii yemenite și unirea celor două regiuni care istoric au fost atât de legate. Halliday Fred (1990) comenta cum Constituția din 1970 a Yemenului de Sud declara faptul că: „Poporul yemenit s-a luptat eroic împotriva imperialismului și colonialismului și împotriva reacției feudalismul local reprezentat de regimurile inamice și sultanice”. Din păcate, diferențele dintre cele două regiuni (în special religioase) vor duce la conflicte care se vor întinde până în ziua de astăzi. Procesul unirii celor două regiuni a fost mediat de marile puteri, în special de Statele Unite și Arabia Saudită, iar configurarea a dus la schimbări sociale și de organizare a noului stat format, care deși avea o situație economică destul de precară, poziția geografică îi oferea multe beneficii de care ar fi putut profita precum țara vecină Oman care în prezent are o dezvoltare economică comparabilă cu unele state din Europa Centrală și de Est.
Conflictele dintre cele două regiuni s-au intensificat și pe ramificații economice, ceea ce a însemnat o concurență internă acerbă: „Realitatea a fost că fiecare stat, gelos de propria putere, a folosit unitatea pentru a-și consolida poziția mai bine și pentru a controla influența celuilalt” (Halliday, 1990, p. 99). În partea Yemenului de Sud s-au găsit cele mai multe resurse de petrol și deci părțile care militau pentru o distribuție inegală a venitului țării creșteau șansele unei noi rupturi între nord și sud. Problema unității celor două regiuni este una arabă în esență, așa cum preciza și Huntington în Ciocnirea Civilizațiilor (1996), civilizația arabă se distinge de celelalte civilizații prin faptul că societățile sale se raportează în primul și primul rând la ummah, adică comunitatea islamică (comunitatea religioasă), care este esențialmente mai puternică decât comunitatea națională care unește o societate: „Yemeniții înșiși sunt acum considerați un popor (shacab), în timp ce arabii, ‚poporul’ cărora yemeniții aparțineau în documentele mai vechi, sunt acum descriși prin termenul mai larg de ummah. Ummah înseamnă ‚comunitate’ și are o conotație a comunității i”. Tot afilierea mai largă la comunitatea arabă va reflecta adânc conflictele Yemenului.
Conflictele religioase
Cel mai important pilon social pe care ar trebui să-l avem în vedere atunci când analizăm Orientul Mijlociu este religia, în special clivajul sunii-șiia, cele două ramuri ale cu tradiții, doctrine, politici și viziuni destul de diferite. Confruntările dintrescele două au dus la apariția unei grupări armate, cunoscute sub numele de Houthi, grupare a cărei activitatea a început în anii ‚90 în jurul unei regiuni din nord, Saada. Apariția extremismului își are rădăcinile și-n acest caz datorită problemelor economice extreme care au lovit Yemenul sub conducerea președintelui Saleh (1990-2012), unul dintre cele mia corupte personalități politice din istoria recentă a Orientului Mijlociu. În aceeași perioadă, Al-Qeada a început să se instaleze în partea de Sud țării și să aibă confruntări cu rivala sa Houthi, care își va muta influența din orașul Saada până în capitala Sanaa în 2014, atunci când începe războiul civil din Yemen care s-a extins până astăzi.
Gruparea Houthi
Houthi este o grupare militară islamică de sorginte șiită care deține în prezent puterea majoritară în Yemen (deținând controlul capitalei) și este într-un conflict deschis atât cu forțe rebele religioase din țară, precum grupările sunnite din sud și Al-Qaeda, cât și cu state democratice precum Statele Unite sau Arabia Saudită (cea din urmă fiind învinovățită de alianță pentru colaborarea pe care o are cu SUA). Gruparea a fost acuzată de-a lungul timpului de legături cu Iranul și că încearcă o despărțire a celor două regiuni yemenite (de nord și de sud). Datorită conflictelor din ce în ce mai aprinse, Yemen a rămas cu timpul în urma progreselor economice și sociale, asta după ce se afla la coada listei de țări în dezvoltare, nu doar din lumea arabă, ci chiar de pe glob: „Datorită acestei situații economice, sociale și de securitate prelungite pe care țara le-a avut de suportat, Yemen a devenit un stat eșuat” spunea Prasanda Kumar Pradhan în 2017
Astfel, nu putem vorbi despre relevanța Yemenului în regiune dacă nu ne uităm la aliații săi, relațiile dintre aceștia și cine deține puterea militară și economică. Pentru Yemen situația este mai complicată decât pare.
În primul rând, această țară are un conflict civil intens care nu este de fapt decât oglinda unui război regional care este și mai complex. Din acest punct de vedere, Yemen este un stat de tip proxy: forțe mult mai mari și mai puternice se luptă în interiorul său pentru a obține un avantaj în fața celorlalte: Statele Unite și Arabia Saudită se luptă cu fracțiunile din Nord-Vest controlate de Iran sau alte organizații militare precum Hezbollah (din Liban), la care se adaugă interesele economice din sud ale Emiratelor Arabe și teritoriile controlate de Al-Qaeda.
Iranul (și deci fracțiunea religioasă shiia) este într-o cursă economică, militară și de supremație împotriva ramurii sunnite, a cărei cel mai puternic stat este Arabia Saudită, care este de asemenea aliată cu Occidentul. Folosind mai multe lentile de analiză putem observa trei cercuri prin ochii cărora trebuie să vedem conflictul din Yemen pentru a-l înțelege: Primul cerc se referă la conflictul dintre valorile islamice tradiționale și valorile „colonialiste” occidentale. În acest cerc avem bineînțeles conflictul dintre grupările islamice și statele occidentale și este un conflict care are o origine culturală, adică este produs de valori și credințe. Al doilea cerc sau conflict este cel din interiorul Yemenului, dintre forțele Houthi și grupările sunnite[7] cu o luptă pentru resurse și putere de decizie. Al treilea cerc sau conflict presupune lupta pentru supremație în lumea arabă între Iran și Arabia Saudită, un conflict pentru supremație religioasă care are la origine ideea unui islam pur și superior.
Reacția occidentului în fața rebelilor Houthi
De la Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza, început în octombrie 2023, rebelii Houthi care controlează majoritatea țării, au arătat solidaritate față de Palestina prin atacuri asupra navelor și echipamentelor militare ale aliaților Israelieni și nu numai care trec spre Marea Roșie sau spre Golful Aden. Situația internațională s-a agravat în special datorită atacurilor asupra unor nave care nu au legătură cu aliații sau chiar țările occidentale, acțiune care pe lângă încălcarea normelor internaționale, poate să escaladeze: un conflict direct între țările occidentale și Iran și forțele care finanțează gruparea Houthi.
Într-un comunicat al Casei Albe, și aliații săi au subliniat efectele dezastroase ale rebelilor asupra navelor de transport care traversează strâmtoarea Bab el-Mandeb, prin care trece 15 % din transportul maritim la nivel global. Astfel, numai din 19 noiembrie anul trecut când Houthi și-au declarat oficial suportul pentru Hamas împotriva Israelului și a început „criza navelor” și până în ianuarie 2024, 27 de nave de transport au fost afectate. Potrivit Time, în luna martie o navă a fost chiar scufundată marcând primul vas distrus în totalitate de la începutul războiului, iar atacurile asupra navelor au continuat, deși Statele Unite și Marea Britanie au atacat bazele rebelilor începând cu 11 ianuarie.
Până în prezent, problemele cauzele de rebelii Houthi în Marea Roșie de la începutul conflictului dintre Israel și Palestina din prezent se rezumă la:
· 566 de nave care au fost redirecționate în jurul Africii;
· Numărul navelor care navighează prin Canalul Suez a scăzut cu peste 66% de la începutul atacurilor (arată datele project44, potrivit Reuters);
· 44 de nave atacate (unele neavând nicio legătură cu SUA sau alte părți implicate în conflict) până la 6 martie, dintre care 20 au fost nimerite de drone sau rachete și 1 scufundată;
· 3 morți dintre care 2 filipinezi și 1 vietnamez în atacul din 6 martie asupra navei vrachier „True Confidence”.
Concluzii
Intensitatea la care a ajuns în acest moment conflictul din Orient depășește cercurile interioare de influență sau religie din Yemen. Astfel, observăm sprijinul Iranului pentru o formațiune sunnită cum este Hamas și trece mai departe către cercul valoric și de interese: discutăm despre conflictul dintre valorile occidentale și cele islamice. Deși fundamental bătălia dintre Israel și palestinieni rămâne în esență despre teritoriu, escaladarea războiului poate să ducă la conflicte majore datorită intereselor economice și valorice care s-au desfășurat de-a lungul timpului în Orient, dar sub o formă ascunsă, am spune de tip proxy (prin state mai mici care se luptă în interiorul lor pentru interese mai mari) și care acum se revarsă sub formă directă – implicit prin implicarea Iranului.
Conflictul dintre israelieni și palestinieni a readus în atenția regională și internațională și activitățile și intențiile unor state mici, fără putere economică sau militară, dar care sunt instrumentalizate de actori regionali importanți, precum Iran sau Arabia Saudită. O țară cu un istoric tumultos și fracturată pe toate palierele sociale și culturale, Yemenul este un stat fantomă care bântuie regiunea Peninsulei Arabe, iar criza pe care o produce ne facem să ne gândim la modul în care vor escalada conflictele din regiune, fiind astfel un actor important al forțelor care joacă conflictul dintre Israel și Palestina.
Anania-Andreea Iordache este studentă la Masterul de Studii de Securitate al Universității din București.
Se încarcă comentariile...
