VIDEO   Nu stăm liniştiţi, pe locurile noastre...

Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică este un think tank ofensiv, informal, cu o afirmare mediatică, care promovează interesul naţional al României, de stat membru al comunităţii euroatlantice, independent, suveran, a cărui integritate teritorială trebuie apărată, chiar cu preţul vieţii. A doua reuniune, de interes general, a Clubului Militar Român, s-a deosebit de prima prin nu puţinele schimburi de replici, între unii participanţi.

La prima reuniune a Clubului, de la Institutul Cultural Român, prelegerile unor membri de frunte ai acestei comunităţi cu un singur obiectiv naţional, cel al unei Românii cu o democraţie consolidată, apărată de o armată menită a descuraja orice agresiune, au probat situarea lor mai presus de orice politică partizană internă.

La fel a fost şi la reuniunea Clubului, din 20 august, unde dialogul s-a axat strict pe tema anterior anunţată, prioritară fiind comunicarea modernă, eficientă, pe un singur plan, deloc partinic, acela al necesarei politici naţionale de întărire a Forţelor Armate Române.

Au participat trei foşti şefi ai Statului Major General, ex-conducători ai unor servicii secrete româneşti, militari în rezervă, experţi civili în securitate internaţională, istorici, jurnalişti, conaţionali cărora le pasă de viitorul României. 

Apropo de unele schimburi de replici,  cineva a afirmat că nu înţelege rostul expresiei “chiar cu preţul vieţii”, din formularea identităţii acestei tribune inedite, de afirmare a vocilor care susţin necesitatea ca România să aibă o democraţie consolidată şi o armată puternică:

Clubul Militar Român de Reflecţie Euroatlantică este un think tank ofensiv, informal, cu o afirmare mediatică, care promovează interesul naţional al României, de stat membru al comunităţii euroatlantice, independent, suveran, a cărui integritate teritorială trebuie apărată, chiar cu preţul vieţii.

În legea nr. 446, din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, publicată în Monitorul Oficial nr. 990/12 decembrie 2006, formula jurământului militar este următoarea:

“Eu, …………., jur credinţă patriei mele, România. Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii. Jur să respect Constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

Carevasăzică...

Cel care a generat schimbul de opinii, extrem de acid, pe alocuri, a fost Claudiu Degeratu, ex-diplomat al României, la sediul NATO, un viitor strălucit ministru de externe al României.

Cu o luciditate previzibilă şi un echilibru diplomatic de excepţie, conaţionalul Claudiu Degeratu a prezentat opinia sa  privind tema pe care a propus-o: FEDERAŢIA RUSĂ ŞI REGIUNEA MĂRII NEGRE. SCENARII 2025.

Asupra acestui subiect voi reveni, în alt context.

Important este că ulterior au comentat această temă militari ale căror săbii oratorice s-au încrucişat elegant, dar fără concesii diplomatice.

Totuşi, nu am înţeles de ce o voce respectată, la vremea ei, în armata ţării, pleda acum pentru... inexistenţa unui pericol la adresa României, şi de unde, într-un trecut apropiat, dorea şi acţiona, ferm, pentru o minimă dotare a Forţelor Armate ale României, acum vorbea precum preşedintele de până în decembrie, anul trecut...

Nu am înţeles nici de ce o altă voce, cu un impact la un segment deloc insignifiant de cetăţeni români, vorbea ca şi cum nu Rusia, ci altcineva ar impune regulile jocului geopolitic în Europa de Est. 

Nu.

Nu mă las păcălit de urmaşii, involuntari, ai familiei prezidenţiale, care, în 21 decembrie 1989, ne sfătuia să stăm liniştiţi pe locurile noastre... 

Nu.

Nu mă las păcălit de aceia care mai ieri se băteau pentru demnitatea militarului român şi azi par a fi atraşi de cei care denigrează istoria naţională, istoria militară, adevărurile care nu convin privind demnitatea poporului român.

Dar ţin la adevărurile afirmate, cu temeritate, de fondatorii Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică:

Cineva propunea ca să fie redactat un... non-paper, destinatar fiind actualul şef al statului.

Dacă memoria nu mă păcăleşte şi la recenta strategie de apărare a Patagoniei au fost voci calificate care au cerut un plus de rigoare ştiinţifică şi au rămas cu propunerile, iar documentul adoptat de cetăţeni cu armata nefăcută sau cu amintiri din vremuri irepetabile este un simplu exerciţiu de caligrafie publică.

Nu.

Nu vom sta liniştiţi, pe locurile noastre, cum ne recomanda cineva, în decembrie 1989!

Nu.

Nu este datoria Unchiului Sam să ne apere, după cum nici pe Forţa de Reacţie Rapidă a NATO nu ne putem baza decât după trei zile, dacă nu se opune Budapesta, în absenţa consensului... fiind ceva de nedescris.

Dar forţa de reacţie rapidă răsăriteană poate fi aici în numai 12 ore!

Iar Forţele Armate ale României vor avea actualul buget, de avarie, până în 2017!

Pax vobiscum. 

Altfel, cum?

_____________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 22.O8.2015, ORA 14.50:

Kiev, 22 august 2015. Militanţii rusofoni au folosit artileria grea, mai ales pentru a ataca poziţiile militarilor ucraineni, din apropiere de Bohdanivka, Prokhorivka, Starohnativka, Lebedynske şi Vynohradne, aflate la est de Mariupol. Zone rezidenţiale din Prokhorivka au intrat sub foc de obuziere, a precizat colonelul Oleksandr Motuzyanyk, purtătorul de cuvânt al Administratiei Preşedintelui Ucrainei pentru probleme legate de Operaţiunea Anti Teroristă, din Donbas.

______________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 23.O8.2015, ORA 14.00:

Ca la debutul celui de-Al Doilea Război Mondial…

Kiev, 23 August, 2015. Colonelul Lysenko, purtător de cuvânt al Administraţiei Preşedintelui Ucrainei pe probleme legate de Donbas, a anunţat că luptători rusofoni pun la cale o serie de provocări, care ar putea avea loc cu ocazia Zilei Independenţei Ucrainei, pe 24 august. Lideri ai aşa-numitelor republici Doneţk şi Lugansk răspândesc informaţii false, despre o pretinsă viitoare ofensivă ucraineană.

Militanţii vor purta uniforme militare ucrainene.

Ei se pregătesc să tragă în raioanele paşnice ale oraşelor controlate de separatiştii sprijiniţi de Rusia, în scopul de a discredita Armata ucraineană şi de a crea o imagine adecvată pentru media rusă, generând, prin urmare, un pretext pentru propria lor ofensivă spre poziţiile ucrainene.

______________________________________________________________________________________

ACTUALIZARE - 23.08.2015, ORA 22.40:

Kiev, 23 August, 2015. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a eliminat o reţea de spionaj a separatiştilor, în regiunea Luhansk.

Ofiţerii SBU au reţinut pe organizatorul care încerca să recruteze militari ucraineni, a declarat colonelul Andriy Lysenko, purtător de cuvânt al Administraţiei Preşedintelui Ucrainei pe probleme legate de Zona de Acţiuni Antiteroriste din estul ţării, la un briefing de presă.

“Agentul pro-rus a trimis personal informatori în Rusia pentru interviuri cu structura de spionaj rusă. Agentul deţinut furniza ocupanţilor informaţii strategice privind Armata ucraineană prin această reţea de spionaj”, a declarat colonelul Lysenko.