Va pleca Putin cu coada între picioare din Ucraina sau va şantaja lumea liberă cu arma nucleară?

Este destul de clar acum eşecul invaziei Rusiei în Ucraina. Alături de prăbuşirea accelerată a economiei şi finanţelor Rusiei, sub greutatea sancţiunilor occidentale. Ce va face Putin? Va accepta înfrângerea militară şi prăbuşirea economiei sau va şantaja lumea liberă cu un război nuclear, fie el şi tactic, în încercarea disperată de a-şi salva pielea? Cred că aceasta trebuie să fie preocuparea analiştilor şi strategilor din NATO.

Escul invaziei din Ucraina

Armata rusă se face de râs, nefiind în stare să ocupe oraşele importante ale Ucrainei. Nu în trei zile, cum spera dar, iată,  nici după 17 zile. Sunt multe cauzele şi explicaţiile acestui eşec de proporţii care îl duce pe Putin în debaraua istoriei Rusiei.

• Invazia a fost prost planificată şi executată;
• Moralul şi aprovizionarea trupelor ruseşti sunt la pământ;
• Ucraina a avut o reacţie neaşteptat de puternică, bazată şi pe aprovizionarea externă cu armament defensiv şi informaţii de primă mână furnizate de NATO;
• Sancţiunile occidentale au lovit în plin economia Rusiei, afectând inclusiv cheltuielile necesare unui război prelungit în Ucraina;
• Putin concediază pe capete generali şi şefi ai FSB, dovadă a eşecului invaziei în Ucraina;
• Voluntar sau involuntar, armata Rusiei se face vinovată de crime de război împotriva civililor, a copiilor şi a bătrânilor, crime pentru care va fi condamnată pe zeci de ani de către populaţia Ucrainei;
• China şi Turcia, altă dată prieteni de nădejde ai lui Putin, i-au întors acum spatele, promovându-şi propriile interese economice şi strategice;
• Putin face apel la mercenari străini, din Siria, Irak, Cecenia, pentru că la suprafaţă imensă a Ucrainei nu face faţă doar cu propria armată;
• Chiar presupunând că Rusia ar reuşi să schimbe puterea de la Kiev, tot n-ar reuşi să menţină sub ocupaţie o ţară imensă, cu 45 de milioane de locuitori, care acum îi urăsc de moarte, după ce le-au omorât copiii şi civilii;
• Armata rusă şi populaţia Rusiei nu acceptă necesitatea invaziei, îl fac responsabil pe Putin de tot ce li se întâmplă. Soldaţii marini de pe navele ruseşti din largul Odesei au refuzat sa debarce si sa atace orasul.

Cum va ieşi Putin din această încleştare pe care singur şi-a creat-o?

Greu de spus acum. O variantă ar fi să fie „debarcat” de la conducerea Rusiei de proprii generali şi apropiaţi politici. Ar fi calea cea mai simplă pentru revenirea la o normalitate politică şi economică a Rusiei, cât de cât acceptabile.

Dacă însă, obedienţa faţă de Putin va funcţiona în continuare la nivelul la care se manifestă acum, consecinţele ar putea fi extrem de grave pentru întreaga lume.

Mi-a atras atenţia o declaraţie de ultimă oră a ministrului adjunct de Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Riabkov.

„Am avertizat Statele Unite că transporturile de arme, orchestrate de ei (americani) prin intermediul altor state nu reprezintă doar o mişcare periculoasă, dar e o acţiune care transformă acele convoaie în ţinte legitime”. „I-am avertizat asupra consecinţelor unui transfer nesăbuit în Ucraina de arme precum sisteme portabile antiaeriene ori antitanc şi aşa mai departe”.

„În ansamblu, configuraţia s-a schimbat complet şi situaţia actuală este drastic diferită. În prezent, problema este aceea de a asigura atingerea obiectivelor care au fost stabilite de autorităţile noastre înainte de lansarea unei operaţiuni militare speciale”.

Obiectivele ruşilor înainte de invazia în Ucraina erau „maximale”:

 -Retragerea „formulei de la Bucureşti” conform căreia „Ucraina şi Georgia vor deveni membre NATO”;

- Respingerea creării de baze militare pe teritoriul statelor care au făcut parte anterior din URSS şi nu sunt membri ai alianţei, inclusiv utilizarea infrastructurii lor pentru desfăşurarea oricărei activităţi militare;

- Revenirea capacităţilor militare, inclusiv lovirea, şi a infrastructurii NATO la statutul din 1997;

- Activitatea militară în creştere a SUA şi a NATO în apropierea graniţelor ruse este alarmantă, în timp ce „liniile roşii” şi interesele noastre de securitate fundamentale, precum şi dreptul suveran al Rusiei de a le proteja, continuă să fie ignorate.

Acum, ruşii  anunţă că revin la ele şi nu se mulţumesc cu mai puţin.

Ar fi posibilă acum provocarea unui conflict militar cu NATO?

Singura şansă a lui Putin de a nu pleca umilit de la conducerea Rusiei este să provoace un conflict militar deschis cu NATO.

Afirmaţia lui Serghei Riabkov spre aşa ceva ne îndreaptă ipotezele.

„Transporturile de arme din SUA şi alte ţări transformă acele convoaie în ţinte legitime”. Nu este vorba de convoaie aflate pe teritoriul Ucrainei, acestea sunt oricum atacate şi considerate ţinte legitime, prin toate loviturile date până acum de armata Rusiei. În opinia mea, Riabkov se referea la convoaie din afara teritoriului Ucrainei, aflate în ţări NATO vecine cu Ucraina.

Rusia e conştientă că fără aceste ajutoare militare imense Ucraina n-ar fi făcut faţă invaziei. Ruşii au descoperit unul sau mai multe aerodromuri secrete, la graniţa dintre ţări NATO şi Ucraina, pe teritoriul unor state NATO, unde aterizează avioane cu ajutorul militar în valoare de miliarde de dolari. După trecerea în Ucraina prin puncte de graniţă multiple, ajutoarele militare sunt „disimulate” în mijloace de transport convenţionale, greu de identificat cu supravegherea aeriană. Armata ucrainiana a reuşit să evite capturarea şi distrugerea acestor ajutoare, le-a concentrat la Kiev, Harcov, Odesa, oraşe care rezistă cu succes ocupaţiei ruse.

Putin consideră acum „legitim” să atace aeroporturile prin care se transferă aceste ajutoare militare,  chiar dacă astfel deschide un conflict militar cu NATO.

Rusia nu are resurse pentru un conflict militar „clasic” cu NATO. Aşa că va apela, probabil,  la şantajul nuclear. Ceva de genul: ne satisfaceţi cerinţele „legitime” de securitate, sau pierim cu toţii. Din tot ce a făcut Putin până în prezent rezultă că este capabil de un astfel de şantaj. Şi speră ca NATO şi ţările occidentale, de teama unui război nuclear,  să-i satisfacă mare parte din cerinţele maximale, dacă nu chiar toate.

Putin ia decizii de unul singur, aşa a procedat şi cu invazia din Ucraina, care i-a luat prin surprindere pe unii generali si pe acoliţii lui din clasa politică conducătoare. Iar teoria lui,  exprimata de mult de propaganda rusă constă în: „la ce bun o lume în care Rusia nu-şi găseşte locul pe care il merită”.

Sper că strategii militari ai NATO au luat în considerare şi această variantă şi s-au pregătit pentru ea. Cum anume, nu se poate şti acum. Cert mi se pare că Putin nu va ieşi singur din scenă, fără să joace şi această teribilă carte, ameninţarea cu un război nuclear. Rămâne să sperăm că NATO a pregătit un răspuns adecvat acestei ameninţări.