Va fi declarată neconstituţională legea Ciolacu?

Nu sunt mulţumit de forma finală a legii Ciolacu din multe motive. În primul rând că bugetarii contribuie la astuparea găurii de deficit cu 3 miliarde lei, iar privaţii cu peste 20 de miliarde. S-a renunţat la multe prevederi bune, la presiunea clientelei din teritoriu. Nu se mai desfiinţează ordonatorii de credite cu mai puţin de 50 de salariaţi, aici intrau şi ceva primării, şi se pierdeau voturi. Dar mai bine ceva mai „anemic”, decât nimic.

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos / George Călin

Totuşi, există mari probleme de constituţionalitate, şi nu ştiu dacă CCR le va „înghiţi”, de dragul banilor europeni.

USR şi Forţa Dreptei au anunţat că vor ataca la CCR legea Ciolacu şi, pe lângă întârzieri, este posibil ca legea să fie declarată parţial, sau în totalitate, neconstituţională.

Motivele pentru care legea Ciolacu ar putea fi declarată neconstituţională

Să pornim de la Constituţie.

ARTICOLUL 114 (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.

Decizia CCR nr. 61/2020 a precizat că o lege nu poate viza decât un singur domeniu de reglementare, precum şi domenii aflate în conexitate directă cu acesta.

Şi legea 24/2000, privind tehnica legislativă, spune acelaşi lucru la art 14:

Art. 14. - (1) Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Legea Ciolacu are, cum şi declară iniţiatorii, mai multe paliere, din domenii total diferite:

Modificări ale legislaţiei fiscale

Modificări ale funcţionării instituţiilor de stat

Combaterea evaziunii fiscale

Este clar că nu era legal să fie prinse într-o singură lege.

Axinte Gaspar, fost judecător la CCR, explică într-un punct de vedere postat pe site-ul Camerei Deputaţilor, care sunt prevederile şi obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească asumarea răspunderii pe un proiect de lege.

„Atunci când angajarea răspunderii se poartă asupra unui proiect de lege, trebuie ca acesta, prin obiectul reglementării, să conţină prevederi ce se circumscriu clar, doar la un singur domeniu. Folosirea acestui mijloc constituţional nu îngăduie să se aducă, prin acelaşi proiect de lege, modificări sau completări mai multor legi în vigoare care, în esenţa lor, au fost adoptate de Parlament în mod dinstinct, având în vedere relaţiile sociale diferite pe care le reglementează, precum şi natura legilor (organică sau ordinară), chiar dacă acestea s-ar referi la un domeniu unitar al vieţii social-economice”.

„Adoptarea unui proiect de lege, pe această cale, reprezintă nu numai o măsură de ocolire a regulilor procedurii legislative, dar şi o modalitate ultrarapidă, generată de împrejurări excepţionale, de adoptare a legii. Cu acest prilej este însă, necesar să se respecte nu numai regulile strict prevăzute de Constituţie cu privire la adoptarea proiectului de lege, ci şi obiectul reglementării, respectiv circumscrierea acestuia la analizarea unei singure materii, clar delimitată şi impusă de circumstanţe extraordinare. Ca atare, nu pot face obiectul asumării răspunderii Guvernului proiectele legislative complexe, care prin efectele lor pot depăşi limitele previziunii parlamentare. Totodatä, asemenea proiect de lege nu-şi poate propune să modifice, să completeze sau să abroge un număr mai mare sau mai mic de acte normative. Un astfel de proiect de lege are rolul de a aduce în câmpul legislativ o nouă reglementare juridică, fară de care lucrurile ar lua o turnră cu consecinţe de neimaginat. Ca atare, urgenţa legislativă nu poate fi determinată de starea legislaţiei existente, de modificarea în abrogarea acesteia, ci de inexistenţa unor reglementări juridice într-un anumit domeniu al activităţii umane.

Ori exact asta face legea Ciolacu. Modifică sau completează un număr imens de acte normative, eludând parlamentul, organismul legiuitor din orice democraţie.

Adică, se impune voinţa unui singur om, Marcel Ciolacu, în stabilirea condiţiilor vieţii cetăţenilor şi activităţii unor companii importante.

Probabil erau necesare astfel de măsuri, dar nu prin asumarea răspunderii trebuiau luate, ci prin dezbatere parlamentară.

Exemple

Dacă mărirea taxelor, la bănci până la 2% pe cifra de afaceri, şi la companiile din sectorul de gaze şi petrol la 0,5% din cifra de afaceri, vor duce la scumpirea creditelor şi a vieţii de zi cu zi a cetăţenilor, avem un singur vinovat, Marcel Ciolacu. Ori într-o democraţie reprezentanţii poporului, parlamentarii, pot decide lucruri aşa de importante.

Încă un caz grav. Puţin a lipsit ca Pilonul II de pensii să fie naţionalizat. Secretarul de stat în ministerul Finanţelor din partea PSD, Daniela Pescaru, a prezentat un amendament care, dacă trecea neobservat, ar fi dus la naţionalizarea Pilonului II de pensii. Noroc că liberalii s-au prins, au sărit ca arşi, şi amendamentul a fost scos din proiectul legii. Iar ministrul Boloș spune că n-a ştiut nimic, deşi în urmă cu o lună s-a discutat în Coaliţie subiectul naţionalizării Pilonului II de pensii.

Iată de ce este bună dezbaterea parlamentară, să nu introducă un singur om, Marcel Ciolacu, şi un singur partid, PSD, prevederi care să anihileze tot ce este sector privat în societate.

Prevederea cu impozitarea de 70% pe averile ilicite este iarăşi neconstituţională, pentru că echivalează cu confiscarea respectivelor averi. Ori nu guvernul poate decide ce se întâmplă cu averile ilicite, ci justiţia, prin despăgubiri acordate celor care au fost păgubiţi, nu neapărat statul.

Şi experţii din ministerul Justiţiei au atras atenţia, într-un amplu material, asupra neconstituţionalităţii legii Ciolacu. Material pe care Alina Gorghiu, ministrul Justiţiei, l-a ignorat şi a dat aviz pozitiv legii Ciolacu.

Impredictibilitatea Codului Fiscal este interzisă prin lege. Astfel, nu se pot face modificări în Codul Fiscal cu mai puţin de 6 luni înainte. Ori Legea Ciolacu nu respectă această prevedere legală, iarăşi un motiv de neconstituţionalitate a legii.

Obiectivul lui Ciolacu nu a fost să facă ordine în sistemul fiscal de la noi, punând 15% reduceri de cheltuieli pe bugetari, şi 85% creştere de taxe şi impozite pe mediul privat. Obiectivul său a fost să păcălească CE care, ţinând cont şi de factorul extern, războiul din Ucraina, să închidă ochii la deficitul bugetar şi să ne dea în continuare banii din PNRR şi cei din exerciţiul financiar în curs.

Ca opinie personală, Ciolacu nu va reuşi această păcăleală şi, chiar cu legea promulgată, nu vom primi banii de la CE, până când deficitul bugetar nu se încadrează în limitele convenite cu UE.