Uniunea Europeană a adoptat Taxa pe Carbon la Importuri
099% din companiile listate la bursă se vor angrena în propria misiune de raportare non-financiară, în anul 2023, conform Deloitte (SUA). Dar sunt acestea realmente angrenate într-un efort global pentru decarbonare? Uniunea Europeană dezvoltă un cadru legislativ pentru a bloca "greenwashing"-ul.
De ce raportare non-financiară?
Directiva 2014/95/EU, denumită public Directiva de Raportare Non Financiară (NFRD) obligă organizațiile de interes public (care au trecut prin procedura de listare publică inițială pentru scopuri de capitalizare) să întocmească un raport de conformare cu normele de sustenabilitate.
Organizațiile care au obligația de a raporta, conform Directivei, au mai mult de 500 angajați și activează inclusiv în domeniul bancar, al asigurărilor, dar mai ales organizații listate la bursă și/sau desemnate de către autorități drept companii de interes public.
Acestea au obligația de a divulga informații cu privire la impactul asupra mediului înconjurător, elemente de natură socială și tratamentul aplicat angajaților, măsuri pentru buna conduită în contextul drepturilor omului, anti-corupție, diversitate (de vârstă, gen, educație și profil profesional) în structurile executive.
În aprilie 2021, Comisia Europeană a adoptat o nouă Directivă cu propuneri pentru Raportarea de Sustenabilitate Corporativă (CSRD) care extinde scopul de raportare către TOATE companiile mari și/sau listate pe piețele de capital regulate, exceptând micro-întreprinderile listate.
Directiva menționează textual necesitatea de conformare cu Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă, așa cum au fost ele adoptate prin Rezoluția Adunării Generale a ONU, A/RES/70/1 în cadrul Summitului ONU pentru Dezvoltare Durabilă din septembrie 2015. Concluziile Consiliului UE, adoptate în data de 20 iunie 2017, „Un viitor durabil al Europei: răspunsul UE la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” reprezintă documentul politic asumat de statele membre ale UE privind implementarea Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă. Totodată devine obligatorie conformarea cu prevederile Pactului Verde European.
Cai verzi pe pereți sau revoluție în politicile economice globale?
Am stabilit contextul legislativ printr-un scurt rezumat al evoluțiilor, dar încă pare o situație stufoasă, complexă și realmente dificil de digerat. Ultra-simplificat, legiuitorii caută să forțeze mediul economic să se auto-regleze, să se dezvolte în beneficiul comunităților în care au activitate.
Mai scurt și concis: companiile încadrate la criteriile de raportare non-financiară nu mai au acces la finanțe fără un raport impecabil de conformare cu Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă. Obiectivele sunt rezumate prin ținte de îmbunătățire a mediului înconjurător, impact pozitiv social și bună guvernanță (ESG) și redefinesc, practic, acel termen mult prea vag de responsabilitate socială corporativă (CSR) prin care multe dintre organizațiile din piață își spălau imaginea la nivel declarativ și prin false activități de sprijin (greenwashing).
Poate părea o inițiativă agresivă și discriminatorie în afara contextului în dezvoltare astăzi, dar comunicatul de presă al Consiliului UE din 13 decembrie 2022 închide complet bucla și explică beneficiile incontestabile ale acestor eforturi de reglementare întinse în decenii de legiferare timidă spre a conchide cu o Uniune puternică în circuitul economic global.
Din octombrie 2023 vor intra în vigoare prevederile Mecanismului de Ajustare a Carbonului la Granițele Uniunii (CBAM). Mecanismul promovează importurile acelor bunuri care se conformează cu standardele climatice ale Statelor Membre UE. Decarbonarea a devenit, astfel, o țintă vizibilă. Mecanismul previne pierderea în tranziție a urmelor carbonului emis prin producția unor produse specifice industriale, forțând o contabilizare precisă între țări europene și țări care nu sunt supuse rigorilor Sistemului de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene (EU-ETS).
Inițial, Mecanismul va obliga importatorii europeni să raporteze emisiile din producția importată de ciment, fier, oțel, aluminiu, fertilizatori, chimicale organice, plastice, electricitate, hidrogen și amoniac dar este deja anunțată o extindere a listei. Din octombrie 2023, importatorii vor trebui să întocmească și să livreze către birouri guvernamentale nou înființate rapoarte CBAM semestriale cu informații despre emisiile încorporate în produsele importate, atât emisii înregistrate direct (prin producție) cât și indirect (prin lanțul de distribuție).
Importul de produse CBAM, achiziția certificatelor CBAM și declarațiile CBAM vor necesita o autorizare specifică (emisă de organ guvernamental abilitat) de declarant pentru fiecare importator din Uniune sau pentru reprezentanți declarați ai unuia sau mai multor importatori.
La fel cum lista produselor importate este anunțată a fi extinsă, planează certitudine asupra criteriilor de analiză a produselor și serviciilor, acestea fiind inevitabil extinse să includă gradual toate Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă prin mecanisme similare.
Bine-nțeles că mecanismul este promovat drept "un motor global prin care Uniunea își impune standardele înalte de dezvoltare durabilă pe întreaga planetă, forțând statele externe Uniunii să adopte politicile UE pentru a menține relațiile economice" dar, cei care sunt familiarizați cu relațiile diplomatice, relațiile economice internaționale și raportarea corporativă vor înțelege imediat efectul principal (dacă nu chiar scopul acestui demers):
Uniunea Europeană nivelează câmpul de luptă economic global
Mediul corporativ are tendința de a se auto-regla pentru a realiza acel unic indicator de performanță care contează la sfârșitul zilei: profitul. O companie poate plăti mai mult pentru spălarea imaginii prin P.R., publicitate și advocacy decât pentru măsuri sustenabile, dar care sunt considerate a avea un impact negativ asupra randamentului economic pe termen mediu și lung.
O măsură ideală ar fi analiza întregului lanț de distribuție între furnizori și beneficiari, cu organizația la centrul influenței în procesul corporativ, care alege sau nu să lucreze cu terți corupți sau dimpotrivă, în cel mai bun caz, raliați eforturilor de dezvoltare durabilă.
Eforturile sunt costisitoare, mai ales din perspectivă financiară, așa că Mecanismul de Ajustare este un început promițător într-o avalanșă de măsuri care vine să impună aceste eforturi oricărei entități care pune produse în piața europeană.
Lipsa justificărilor reale, ramificate la nivelul celui mai ascuns furnizor din lanțul de distribuție complet și complex necesar construcției unui produs, va genera penalități de ordin financiar direct aplicate produsului, ca acesta să acceseze, într-un sfârșit, piața europeană într-o manieră echitabilă.
Speranța este ca în viitor să putem indica exemple precum telefonul mobil pe care citiți acest articol:
- componente produse cu materie primă importată din Africa (unde drepturile omului încă sunt de domeniul științifico-fantasticului);
- asamblate în Republica Populară Chineză (unde aspecte de natură socială și tratamentul echitabil al forței de muncă sunt problematice);
- transportate pe rute maritime (unde poluarea și deșeurile sunt o problemă care persistă);
- importate într-o vamă europeană (în care corupția continuă să existe);
- puse în vânzare de o corporație multinațională locală (care este condusă de o structură executivă nereprezentativă pentru piața de consum).
Profitul ilicit al celor puțini
Toate parantezele enumerate în paragraful anterior se traduc în profit ilicit, în niciun caz în preț mai mic pentru consumatorul final. Profitul ilicit este obținut prin scăderea costurilor operaționale într-o manieră dăunătoare pentru comunitatea care participă la producție. Consumatorul nu va vedea niciun beneficiu. Văd beneficii cei ca doamna de mai jos și ceilalți foarte puțini ca dânsa, care trag cu grebla ce nu-i al lor...
Vicepreședintele Parlamentului European a fost arestată zilele acestea pentru corupție. Literalmente saci cu bani au fost găsiți sub pătuțul copilei dânsei. Banii sunt veniți din Qatar, aparente, o țară cu istoric negativ în ceea ce privește drepturile omului (în special drepturile femeilor - culmea), și mai ales un puternic exportator de țiței (despre care deja știm cu toții cam ce beneficii aduce progresului tehnologic și mediului înconjurător).
Este esențial să înțelegem că profitul ilicit obținut NU este în beneficiul consumatorului, ci în beneficiul celor care îl îndeasă sub pătuțul copilului. Regula socială, remarcată de celebrul Vilfredo Pareto, este ca 20% bogăție să fie produsă prin 80% din eforturile depuse. Trebuie să agreăm acest principiu, întrucât este natural. Nu este natural, în schimb, ca sub 1% dintre noi să limiteze evoluția celorlalți pentru propriul beneficiu.
Bun, nici extrema opusă nu este un câmp ideal de luptă, în care acuzăm personaje precum Musk, Tim Cook sau Bezos că ar fi miliardari avari și ar ține resursele planetei la salteaua proverbială. Organizațiile pe care le conduc sunt evaluate la cifrele astronomice promovate peste tot, în niciun caz ei, personal.
Organizațiile respective produc locuri de muncă pe întreaga planetă și produc efecte pozitive în lanț, de la mese executive la ultimul manipulator de mărfuri, care toți aduc plus valoare în piețele de consum.
Mai important, trebuie să promovăm elitele, indiferent dacă ne plac sau nu reprezentanții lor. Altfel nu vom fi motivați să intrăm și noi, la rândul nostru, în cei 20% (nu 1%, vă sfătuim). Umanitatea are un spirit competitiv natural, imposibil de eliminat. Și chiar dacă o forță necunoscută ne-ar opri din concurență, am rămâne cu întrebarea "de ce să mai evoluăm?".
Noi, românii, și ceilalți moștenitori ai blestemului comunist, cunoaștem destul de bine aceste provocări existențiale...
Dar piața încă are nevoie de reguli și principii solide
Uniunea Europeană nu este perfectă, de departe, dar a produs cel mai amplu set de condiții și regulamente pentru o revoluție globală a dezvoltării în principiile sustenabilității, care până pe data de 13.12.2022 putea fi considerată o mișcare ideologică șubredă.
Prin Mecanismul de Ajustare adoptat, urmează să se regleze mecanismul global economic, într-o asemenea manieră încât firmele europene să nu fie discriminate în concurența cu firme care produc mai ieftin în regiuni defavorizate. Da, este cazul să punem punctul pe "i" din această privință: din octombrie 2023, Obiectivele pentru Dezvoltare Durabilă nu vor mai fi un impediment pentru organizațiile cu profil economic de pe continentul nostru. Ele nu vor fi mai scumpe, mai ineficiente, mai inaccesibile.
Deși problema nu este una de natură concurențială, în mod special, după cum este aceasta promovată în narativul celor care se opun evoluției. Problema reală este regăsită în mediul corporativ, unde societăți cu sediul de activitate în Europa, care pe continent își arogă o imagine imaculată, produc și importă bunuri din zone defavorizate, unde se lucrează condiții deplorabile, ascunse de ochii consumatorilor, și unde energia provine din surse toxice pentru întreaga umanitate, nu doar pentru cei care trăiesc acolo, departe de ochii noștri.
Totul până la Actul de combatere al inflației din SUA
Gurile rele ar comenta adopția al Mecanismului de Ajustare pe 13.12.2022 în contextul ieșirii furibunde a Ministrului economiei din Germania, cu câteva ore înainte, de pe data de 12.12.2022.
Actul american rezolvă probleme de context economic pentru corporații multinaționale care și-au extins producția în țări unde costurile operaționale erau mult mai mici decât permitea SUA prealabil. În principiu, prin Act se reduc substanțial costurile cu energia și corporațiile americane sunt stimulate să producă acasă. Adăugând un mecanism de subvenții evaluat la 200 miliarde USD, corporațiile au răspuns imediat pozitiv la eforturile americane, începând să își facă bagajele, cu un ochi ațintit spre Vest și unul spre legiuitorii din Uniune, așteptând măsuri cel puțin similare cu cele ale Actului ca să rămână pe loc.
Organizațiile respective vor rămâne, oricum, în Europa. Doar că infuzia masivă de capital în filialele lor americane va destabiliza mediul concurențial în țările în care acestea sunt active, altele decât SUA. Motiv pentru care Uniunea trebuie să răspundă în consecință.
Considerând că mecanismul global de comerț este periclitat de înclinarea balanței concurențiale prin supra-stimularea motoarelor economice din SUA, ministrul economiei din Germania a propus Europei simplificarea regulilor de ajutor de stat, extinderea infrastructurii și mecanismelor de finanțare, promovarea tehnologiilor sustenabile, combinarea variilor fonduri și instrumente de finanțare pentru eliminarea barierelor bugetare.
Se pare că, între timp (cam 23 ore), s-a mai născocit un mijloc eficient de echilibrare prin Mecanismul de Ajustare, având în vedere că regulamentele de raportare non-financiară sunt mult mai relaxate pe continentul vecin și producția americană poate fi astfel taxată pentru emisii de carbon la importurile în Uniune, în lipsa unei corelări directe cu Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene (EU-ETS).
Cu toate aceste ipoteze, trebuie să remarcăm faptul că s-a generat un nou criteriu de concurență prin care se ajustează mecanismele economice. Sustenabilitatea va fi un limbaj economic global acceptat de orice operator corporativ ale cărui intenții sunt de a întreține relații comerciale cu Europa, și aceasta este o veste bună.
Se încarcă comentariile...
