Un Soviet Suprem pro-european?

Pe 29 noiembrie, locuitorii din regiunea separatistă transnistreană au fost chemaţi la urne, pentru a-i desemna pe membrii Sovietului Suprem. Ca şi-n trecut, scrutinul nu e recunoscut decât de Rusia şi trei republici fantomatice, create tot de Moscova – Abhazia, Osetia de sud şi Nagorno Karabah.

În aceste condiţii, regularitatea cu care Tiraspolul organizează consultări electorale nu poate fi trecută cu vederea. De ce ai organiza, din 5 în 5 ani, alegeri ignorate de cvasitotalitatea comunităţii internaţionale? Întrebarea se punea şi-n comunism. Atunci, se spunea că votul oferea o vitrină democratică. Regimurile totalitare mimau legitimarea la urne, cu candidaturi venind de la un singur partid. În regiunea transnistreană, ca şi-n alte regimuri post-sovietice, sunt tolerate mai multe formaţiuni politice, dar în ultimul deceniu cel mai important a fost Obnovlenie. Acesta e considerat a fi vehiculul politic al mediului de afaceri şi, în primul rând, al grupului Şerif, prezent în domenii dintre cele mai diverse, de la textile, bănci şi rachiu la fotbal şi petrol. În postcomunism, democraţia a ajuns vitrină pentru business. Unul care, la fel ca şi-n România, include numeroase afaceri dubioase.

În 2010, Obnovlenie a câştigat 25 de mandate din cele 43 ale Sovietului Suprem, ceilalţi deputaţi fiind aproape toţi independenţi. Opoziţia faţă de majoritatea din pseudolegislativ a venit de la Evgheni Şevciuk, care a fost şi el membru al Obnovlenie, dar a fost ales preşedinte al auto-intitulatei republici în 2011, ca independent. El i-a înfrânt atunci pe fostul său coleg Anatoli Kaminski şi, mai ales, pe Igor Smirnov, care dominase politica de la Tiraspol fix două decenii. În urmă cu patru ani, Kaminski era înfăţişat ca „omul Moscovei”, iar Şevciuk – ca rebel. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat...

În campania pentru Sovietul Suprem, tema cea mai disputată de cei 139 de candidaţi înscrişi în cursă a fost loialitatea faţă de Moscova. Şevciuk a acuzat Chişinăul şi Kievul că uneltesc, împreună cu Occidentul, pentru a pregăti un război la Est de Nistru. În replică, preşedintele fantomaticei Transnistrii a fost criticat pentru că nu mai are sprijin de la ruşi şi pentru că guvernarea e mai proastă decât în vremea lui Smirnov.

A apărut, însă, ceva nou, şi anume discuţia despre relaţia comercială cu Uniunea Europeană. Într-adevăr, din 2008 încoace, regiunea transnistreană a beneficiat, ca şi restul Moldovei, de preferinţe comerciale autonome cu UE. Asta însemna că ţările Uniunii şi-au deschis unilateral piaţa pentru produsele moldoveneşti, inclusiv de la Tiraspol. Exporturile au crescut semnificativ. După intrarea în vigoare, anul trecut în septembrie, a Acordului de Asociere UE-Moldova şi a DCFTA (Deep and Comprehensive Free Trade Agreement), se schimbă datele problemei. De la 1 ianuarie 2016, preferinţele comerciale autonome pentru Transnistria dispar – a confirmat-o recent Cecilia Malmstrom, comisară europeană pentru comerţ. Tiraspolul va trebui să aleagă între cooperarea în cadrul DCFTA sau revenirea la izolare. Prima variantă presupune aplicarea normelor şi a dovezilor de origine autorizate de Chişinău. Politic vorbind, ar fi o desprindere de Moscova, desigur, dacă în capitala Republicii Moldova nu are loc o schimbare de macaz.

Votul de duminica trecută al locuitorilor din Transnistria a dat seamă de toate incertitudinile momentului: un Soviet Suprem pro-european nu e imposiibl, dar e improbabil, dar nici sprijinul oferit de Rusia nu e aşa sigur, în condiţiile căderii rublei. Ajutorul care venea de la Moscova pentru pensionari – echivalentul a 15 dolari pe lună – a fost oricum stopat. Participarea a fost slabă, de doar 43%, chiar dacă s-a putut vota şi anticipat, cu 4 zile înainte de ziua scrutinului. Rezultatele au fost favorabile formaţiunii Obnovlenie, care va avea două treimi din mandate.  E un rezultat dezastruos pentru Şevciuk, mai ales fiindcă el avea în minte să folosească majoritatea din legislativ pentru a schimba modul de desemnare a preşedintelui auto-proclamatei republici, abandonând alegerea directă, în favoarea unei desemnări în parlament. Lunile următoare vor fi, probabil, agitate, fiindcă disputa sa cu mediul de afaceri va continua. Decizia privind comerţul cu UE va fi parte a acestei dezbateri.