Un Sfânt, un Moş şi mai multe tradiţii

Moş Nicolae nu are nicio legătură cu kitchul moşului de ciocolată din industria dulciurilor

- Bună ziua, Biroul de Presă al Miturilor şi credinţelor populare? Aş dori să obţin o scurtă declaraţie de la Moş Nicolae în legătură cu sărbătorirea lui... - Avem doi Moşi Nicolae aici, momentan foarte ocupaţi cu celebrarea şi vizita omologului lor italian, doamna Befana! Puteţi lua însă legătura cu secretariatul lor direct şi să vorbiţi cu asistentul Sân Nicoară.:-)

Nu a durat mult să-mi dau seama că cei doi Moşi Nicolae au puncte de vedere diferite, dar se tolerează reciproc, cam din jurul anului 1000 când Biserica, sătulă de insuccesul luptei cu tradiţiile precreştine, a  dat undă verde asimilării lor.

Unul vine la lumina zilei ca Sfânt şi ocrotitor, reprezentant al conştientului concret, altul ascuns în mantia nopţii, făptură a mitului difuz şi inconştientului colectiv. Unul a trăit în sec. IV, episcop al Myrei (Turcia), celălalt nu are început  şi e de-o vârstă cu povestea însăşi.

Cum e cu dulciurile din încălţări?

În esenţă, practica lăsării de alimente, în special dulciuri, la intrarea casei se regăseşte în toate tradiţiile animiste. Ofranda era adusă pentru îmbunarea/îndulcirea zeilor, a unui spirit protector ori pur şi simplu pentru a hrăni fiinţe trecute în „cealaltă lume”.

În timp, n-a fost prea mult de mers de la uşă la ghetuţe şi de la dulciuri la mici cadouri. Cu toate acestea obiceiul cu dulciurile în încălţări ori ciorapi este mai răspîndit în mediul urban decât în cel rural şi se presupune că a venit pe filiera catolică.

Nici nuiaua lui Moş Nicolae nu era iniţial destinată vreunui scop punitiv. În primul rând deoarece crenguţa (de alun) era considerată sacră şi deţinătoare a unor puteri magice. Era bagheta folosită de zâne, dar nelipsită nici din arsenalul vrăjitoarelor. În al doilea rând, nu

Până să fie mediatizată vedeta costumată în roşu, Moş Nicolae era adevăratul Moş care venea cu daruri pentru copiii cuminţi. Din sec. XX atribuţiile au fost împărţite, iar Moş Crăciun şi ziua de 25 decembrie au trecut pe primul loc în clasamentul picilor.

Sf. Nicolae - protector al familiei, marinarilor,apelor ori războinicilor dar şi păzitor al Soarelui ori stătător de-a dreapta lui Dumnezeu - rămâne un simbol al acţiunilor caritabile, al victoriei binelui împotriva răului, al Luminii asupra Întunericului.  Însăşi rădăcina grecească a numelui – nik (verbul nikao) înseamnă a învinge.

Din 1087 moaştele sale au fost aduse în sudul Italiei, la Bari, într-o catedrală special dedicată. Cu toate acestea italienii nu celebrează 6 decembrie cât 6 ianuarie (Boboteaza), când Befana, o femeie bătrână cu puteri magice, aduce daruri copiilor cuminţi şi nuieluşe celor obraznici...

Aşadar, o frumoasă tradiţie 2 în 1 celebrată în mai toate ţările creştine. După ce vă veţi fi dedulcit cu bunătăţile aduse de Moş, puteţi trece să aprindeţi o lumânare la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti unde se află mâna dreaptă a Sfântului Nicolae adusă în dar de însuşi voievodul Mihai Viteazu.

La mulţi ani tuturor victorioşilor cu nume derivat din al Sfântului Nicolae!