Un e-Parlament pentru liniştea noastră?

În era Facebook, a chat-ului şi a corespondenţei electronice, un e-Parlament ar realiza serioase economii de resurse şi ar rezona cu spiritul vremurilor. Propunerea nu a fost luată prea în serios, deşi ar merita. Mai mult, faptul că societatea modernă este o societate informatică ar trebui să ne facă să reflectăm mai atent asupra implicaţiilor sale în sfera politică.

Recent Varujan Pambuccian a avansat o propunere interesantă de eficientizare a funcţionării Parlamentului: înlocuirea întrunirilor fizice cu dezbateri online:

In ceea ce priveste cheltuielile, putem trece la un Parlament online, in care oamenii stau in circumscriptii, iar metodele de comunicare sunt foarte simple: putem folosi un sistem de videoconferinta, cu un sistem de vot integrat si cu posibilitatea gruparii celor care se consulta.

Metoda Parlamentului online ar rezolva şi alte probleme asociate în prezent cu activitatea parlamentară: absenteismul şi dezinteresul faţă de alegătorii din circumscripţie:

Ar fi o solutie buna, parlamentarii ar putea sa stea in circumscriptie, aproape de electorat, ca tot se plang ca ajung greu acolo (...), sa nu mai aiba foarte multe scuze pentru absente

Propunerea pare ingenioasă, dar în fond vizează instituirea unui lucru banal. În era Facebook, a chat-ului şi a corespondenţei electronice, un e-Parlament ar realiza serioase economii de resurse şi ar rezona cu spiritul vremurilor. Propunerea nu a fost luată prea în serios, deşi ar merita. Mai mult, faptul că societatea modernă este o societate informatică ar trebui să ne facă să reflectăm mai atent asupra implicaţiilor sale în sfera politică.

De exemplu, dacă tot ne pasă de economia de resurse şi de democraţia nelimitată, atunci ar trebui să observăm că informatizarea permite în prezent agregarea deciziilor politice la nivelul unui colectiv enorm, de sute de milioane de indivizi. Dacă reţeaua de socializare Facebook are aproape 1 miliard de utilizatori activi (lunar) atunci nu văd ce ne împiedică să extindem Parlamentul până la dimensiunea întregului corp electoral: 18 milioane votanţi. Dacă tot este să instituim un Parlament online, atunci să instituim unul maximal, prin care fiecare cetăţean să poată vota (de acasă, de la birou, din metrou) legile ţării în conformitate cu propria preferinţă. Practic, Parlamentul aşa cum îl ştim s-ar desfiinţa, alegerile parlamentare ar dispărea şi ele, am economisi zeci de milioane de euro anual şi – cel mai important – nimeni nu se va mai putea plânge vreodată de „deficitul democratic”, de faptul că aleşii decid în dispreţul alegătorilor: după o asemenea reformă, alegătorii înşişi ar decide tot: dacă şi cum să se schimbe Constituţia, cum să fie finanţată educaţia, la ce vârstă să se iasă la pensie, câţi brazi de Crăciun să se taie în fiecare an etc.

Ar exista şi alte implicaţii, la fel de interesante. De pildă, dezbaterile aprinse din jurul imunităţii parlamentare ar deveni fără obiect, pentru simplul fapt că imunitatea dispare odată cu Parlamentul în forma actuală. Practic, nu vor mai exista două categorii de cetăţeni: cei fără imunitate şi cei cu imunitate; toată lumea ar redeveni egală în faţa legii. O altă implicaţie ar fi dispariţia corupţiei. Cu siguranţă diverse grupuri de interese ar avea toate motivele să cheltuie bani pentru influenţarea procesului decizional şi a legilor, însă aceşti bani vor fi cheltuiţi mult mai transparent. Dacă patronatul din industria cărnii doreşte instituirea unei taxe vamale, de pildă, atunci nu va mai mitui câţiva parlamentari, ci va fi nevoit să influenţeze întreaga opinie publică; rămâne de văzut dacă va reuşi sau nu. În plus, birocraţia necesară pentru efectuarea studiilor de impact (nu râdeţi!) aferente diverselor legi va fi şi ea eliminată. Nu vom mai plăti aiurea pentru tonele de legislaţie emisă în fiecare an. În noul sistem, doar cei care au interes pentru promovarea unei anumite legi vor trebui să scoată bani din buzunar pentru campania de lobby – sau de „informare şi conştientizare”, ca să sune mai frumos.

Deci, un e-Parlament format din 18 milioane de indivizi ar aduce însemnate economii de costuri şi ar transparentiza considerabil luarea deciziilor politice. Înseamnă asta însă că o asemenea reformă este în mod automat bună?

Nu mă hazardez la un răspuns. Un asemenea sistem ar fi însă foarte departe de principiile democraţiei antice – la fel cum este şi cel actual. Generalizarea alegerilor colective (cum ar veni, fiecare lege ar fi votata de fapt prin referendum) ar duce la probleme majore, daca societatea nu are o busola, niste principii. Ce te faci daca ajungem sa decidem cu totii (online) ce masina sa folosim obligatoriu?! În logica democratică veritabilă, Parlamentul trebuie să reprezinte de fapt elita societăţii, nu un instrument de exercitare a voinţei poporului. Multă lume contestă acest character adunărilor parlamentare pe care le-a avut România în ultimele decenii. Dar, în tradiţia ateniană, elita conduce societatea. “Democratizarea” procesului politic prin extinderea lui la nivelul întregului grup electoral nu ştiu dacă rimează bine cu rolul elitelor în societate. Altfel spus, în fond este demonstrabil adevărat că un e-Parlament de 18 milioane ar fi incomparabil mai eficient decât unul de 500 de membri. Dar ar lucra în beneficiul bunăstării generale?